619 matches
-
știe că iubirea e ucigătoare sau ucisă chiar și atunci cînd e împărtășită. Mai ales cînd e împărtășită. Pentru a nu meduza, doamna e oarbă sau privește dincolo de zare. Pentru a nu fi meduzată, îl încurajează pe licorn pe panta narcisismului, folosind oglinda ca pe un scut. În tapiseria Doamna cu licornul, inorogul e simbol ambiguu. Hermină și basilisc, alternativ sau simultan. În romanul Doamna și licornul, tragediile sînt evitate sau măcar întîrziate prin faptul că, explicit, nici doamnele și nici
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea a gesturilor simple și a nenumăratelor evenimente pe care ni le oferă istoria mică. Prinși în această avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape că nu a existat componentă a societății românești care să nu se vrea reprezentată și să nu se viseze gravată în paradisul de bronz, de piatră, de oțel și, la rigoare, chiar de
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
au scăpat de această epidemie a pseudomonumentului, aici realizîndu-se și cîteva dintre cele mai reprezentative lucrări de for public din ultimii cincizeci de ani. Rezumînd, arta noastră monumentală de după 1990 este marcată profund de ficționalizarea istoriei din perioada comunistă, de narcisism romantic și mitologizant și, mai ales, de cultul eroilor, de tropismul exemplarității pe care țările civilizate ale Europei l-au consumat cam pînă prin secolul XIX. Așadar, în loc să ne manifestăm astăzi în spiritul timpului în care trăim și să ne
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
elementele deja enumerate, capacitatea de a oferi un model, aproape ireal, de rafinament al gîndirii plastice și al execuției tehnice, iar riscul major care o pîndește din umbră este acela al căderii în calofilie, din exces de rafinament, și în narcisism, din exces de îndemînare. Dar cum acest risc a fost acum ocolit cu multă prudență și cu tot atîta abilitate, semnele sînt bune și de aici încolo. P.S. întrucît numele meu a apărut pe invitațiile trimise artiștilor plastici de către Fundația
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
În scurta sa prefață la acest gigantic volum (900 de pagini în format măricel), Updike mărturisește senin că a adunat toate (n-or fi toate, dar sînt cu siguranță multe!) textele pe care le-a produs în ultimii ani, din narcisismul pe care orice activitate auctorială îl presupune inevitabil, dar și în nădejdea că ele vor folosi cîndva vreunui student sîrguincios, sau biografului devotat. Dar motivația care stă la baza alcătuirii acestui volum depășește cu mult simpla avariție auctorială: ea pleacă
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
sau numai edulcorat. Iar primul pas este ieșirea din rezervație, sfărîmarea ghetoului și dezafectarea cazărmii în care muzica românească și-a îngropat propria-i istorie recentă, dar care, ca în orice tip de recluziune, și-a exersat și un anume narcisism, un fel de amor fati în chip de reacție la ostilitatea dimprejur. Că n-am reușit, a mărturisit-o însuși festivalul "Enescu" din această toamnă. De ce n-am reușit? Probabil din nepricepere, din lehamite, dar poate că și din acea
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
ca de la sine înțelese. Situându-se prudent pe linia de mijloc a chestiunii, Dan C. Mihăilescu contabilizează scrupulos frecvența cuvântului "capodoperă" de-a lungul celor cinci secole de literatură, dar nu dezvoltă de aici nici un raționament original. Act pur de narcisism! O asemenea lectură anchilozată în poziția verdictului e, în fond, scuzabilă. Fiindcă Manolescu însuși apelează nu o dată la practica sentinței, ceea ce e în măsură să stârnească contrareacții imediate. Cu atât mai mult cu cât claritatea acestuia vine în contact cu
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
adesea un efect literar. Eroul Amintirilor, copilul, plăpând, palid, clorotic, neparticipând la jocurile colegilor lui, "s-a născut cu vocația de mâncător de cărți" (s.m.), mai întâi de romane franțuzești. Cumințenia, timiditatea, rațiunea - l-ar fi păzit, pare-se, de "narcisism, de egolatrie, iar mai târziu, de subiectivism". Văzuse lumina zilei într-un București de altădată, cu zăpezi nemaipomenite și fanaragii; învață o vreme la Turnu Severin, căruia îi dedică o veritabilă micromonografie, ce le poate fi de tot folosul istoricilor
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
script pentru un film de efect. În pofida numeroaselor dar remediabilelor sale defecte de finisaj, acest roman „plebeu” plin de viață și cu o dimensiune socială, identitară complexă, aduce o binevenită undă de aer proaspăt în proza noastră recentă în care narcisismul și lipsa de suflu dau, adeseori, tonul.
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
scurtă durată), ce ne-ar induce o percepție distorsionată. Deci, din nou, am fi - măcar în parte - dincolo, pentru că lumea pe care am vedea-o astfel ar fi guvernată de legi "strîmbe" în raport cu ipoteticul grad zero al cotidianului. Noroc că narcisismul, uneori, e salvator. Paradoxal, cel mai puțin riscăm să ne izbim de propria-ne imagine, să intrăm în coliziune (sau măcar în dezacord) cu propriul nostru eu, atunci cînd sîntem confruntați cu oglinzi convexe sau concave, bifocale, sferice, cilindrice... Deci
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
asta ne spune și Oglinda chinezească, cea în care-și vede chipul o femeie și-și imaginează - își închipuie - că a văzut portretul aceleia cu care bărbatul ei ar înșela-o. Ceea ce ar fi putut să fie un act de narcisism (căci, povestea nu o spune, dar "rivala" din oglindă nu poate fi altfel decît frumoasă sau măcar seducătoare, din moment ce poate să provoace gelozia) duce la schizofrenie. Dar de fapt, chiar este și un act - incipient - de narcisism - nu numai o
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
un act de narcisism (căci, povestea nu o spune, dar "rivala" din oglindă nu poate fi altfel decît frumoasă sau măcar seducătoare, din moment ce poate să provoace gelozia) duce la schizofrenie. Dar de fapt, chiar este și un act - incipient - de narcisism - nu numai o manifestare de schizofrenie -, dat fiind că victima (obiect al oglindirii) este pînă într-atît sedusă, încît, copleșită, deviază de la calea simplă a adevărului ce sare-n ochi. Ea evită să-și aproprieze chipul "inamic" pe care-l vede
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
iar orice demiurg (romanticii, ca și renascentiștii, aleg, din toate, acest rol și au curajul - ba, aș zice, și motivele - de a o face explicit) are un dublu (inferior, desigur) ce i se opune. Uneori (cum vom vedea) - flatîndu-l. Tocmai narcisismul e acela ce invocă alteritatea. Lucru rar, de regulă. Pentru a-și proba sieși faptul că e viu - prin urmare, că presa (adversă, care pretindea că a fost împușcat în noaptea precedentă) este o oglindă mincinoasă, Dumas se repede, literalmente
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
a-i ajuta pe ceilalți, dispus să ia în considerare orice idee sau îndoială, prietenos și grațios chiar și atunci când pierdea un turnir intelectual, modest, deschis către spiritul universal, dar și un om care, "în mod surprinzător a manifestat un narcisism, o meschinărie, o insensibilitate și autocompătimire surprinzătoare. De exemplu, când scria despre moartea dureroasă a primei sale soții, Nina, sau când scria și vorbea pe larg despre artrita sa chinuitoare, Eliade părea adesea încătușat în ego-ul său și incapabil să
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
filmul. În fiecare din cazuri există explicații clare, greu de negat. Voga "noului roman", așa-numita "școală a privirii", a emasculat, practic, generații de prozatori, refugiați în universul închis al intimității, total indiferenți la altceva decât la avatarurile propriei ființe. Narcisismul excesiv al "autoficțiunilor", scrutarea la microscop a celor mai neînsemnate trăiri ale personajelor au transformat romanul francez, ilustrat cândva de Balzac, Flaubert, Proust ori Céline, într-un banal document cu valoare, în cel mai bun caz, clinică. Și totuși, cărți
Cine a distrus cultura franceză? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7514_a_8839]
-
nuanțe oportune pregătirea și experiența clinică a autorului, cedează încă din proiect tentației de a împărți în stânga și-n dreapta sfaturi despre cum ar fi mai bine să se procedeze în varii situații de viață. Autorul uită cu competență și narcisism că nu o soluție sau alta - clamată și generalizată, ci dinamica însăși a situației terapeutice îl va conduce pe pacient către rezolvări autentice. Dacă psihanaliza, de pildă, reprezintă într-adevăr o cale de transformare complexă a personalității și de instalare
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea a gesturilor simple și a nenumăratelor evenimente pe care ni le oferă istoria mică. Prinși în această avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape că nu a existat componentă a societății românești care să nu se vrea reprezentată și să nu se viseze gravată în paradisul de bronz, de piatră, de oțel și, la rigoare, chiar de
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
ultimii patru ani, în aceea de director al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultrural Național a municipiului București, instituție din sistemul Ministerului Culturii. Rezumînd, arta noastră monumentală de după 1990 este marcată profund de ficționalizarea istoriei din perioada comunistă, de narcisism romantic și mitologizant și, mai ales, de cultul eroilor, de tropismul exemplarității pe care țările civilizate ale Europei l-au consumat cam pînă prin secolul XIX. Așadar, în loc să ne manifestăm astăzi în spiritul timpului în care trăim și să ne
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
și plicticos într-o carte? Nu poți să faci reclamă unui parfum dându-le celor din jur să miroase un câine plouat. Sunt critici care scriu pentru scriitorii despre care scriu. Sunt alții care se adresează lor înșiși, îmbătați de narcisism. Mai există, în sfârșit, și criticii care vor să se remarce în concurența cu alți critici, făcând exces de subtilitate și, eventual, paradă de terminologie �științifică�. Toți aceștia pot comenta solemn orice text, oricât de inexpresiv, îi pot atribui sensuri
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]
-
luminos în care geometria se întîlnește cu poezia, în mod sigur, artiștii standard, adică aceia care nu s-au întîlnit niciodată cu științele exacte, l-or fi bănuit pe severul poet de pusee autoreferențiale duse pînă la cel mai înalt narcisism. Au trecut de la acel moment ani buni, din cînd în cînd afirmația poetului, construită cu o precizie de axiomă, a mai fost amintită, dar cum nu s-a găsit încă nimeni care să o ia foarte în serios și să
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
un instinct al seducției care intră mai curînd în tiparele feminității. Însă și într-o variantă și în alta, Flora și Constantin Răducan argumentează, împreună, un adevăr fundamental: anume acela că expresia artistică nu este nicidecum simplul reflex al unui narcisism exuberant, ci un comentariu riguros asupra unității profunde a lumii și asupra coerenței simbolice a acesteia. Cunoaștere și comunicare Dacă istoria literară poate recunoaște exact apartenența unui scriitor în funcție de limba în care scrie, indiferent care este sursa imaginarului său și
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
simulării. Misterios și inconsistent ca ceilalți protagoniști din realitatea patafizică, Fra repetă, nu întâmplător, în tipul lui de moarte, că jocul se sfârșește. Nu viața. Jocul. Este ceea ce Baudrillard analiza în jocurile patafizice, ale căror reguli defineau excentricitatea ultimă, prin narcisismul morții. Așa se explică de ce Fra și naratorul sunt fascinați de crime, deși le resping fără a fi credibili. Cele trei euri se găsesc dincolo de metafizic, participând, din lumi paralele (istorice, livrești și metafizice) la crimele lui Abăza. Totodată, naratorul
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
Abăza. Totodată, naratorul spune limpede: „știam dinainte totul și voiam să verificăm, cu plăcere perversă”; „jocul lor”, mereu amintit, este un „joc de oglinzi”, din care triumfă, vom vedea, numai moartea, ei rămânând „robii unei fascinații malefice” - nimic altceva decât narcisismul morții. Prizonieri ai realităților patafizice, eroii lui Nimigean sunt marionete într-un joc absurdist cu mărgele de sticlă. Evident că jocul nu duce, aparent, nicăieri. Crimele au o rațiune în mintea lui Abăza, ce le introduce, când nu fac parte
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
spectacol vechi.Modernism- Nostalgie. Generația în blugi printr-un reprezentant tributar stilului unei epoci, prinsă în geometria actuală prin asimetria interioară: cap și cadru, bust neimportant ca detaliu, căci ceea ce contează aici este expresia candidă, formula, rezervarea proprie a spațiului, narcisismul adolescentin gătit în savoarea compasului din aparat (Geometrical bullcrap). Mâinile prinse la spate și dolarii de pe piept merg în amprenta dusă până la tulburare a imaginii de mare forță care este realismul contemporan. Dâra de sânge de la nas și cea de la
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
Bănulescu cere o lectură mai complexă. Ea ne arată atât modul de constituire a imaginarului, de instituire a unei lumi, cât și modul în care această lume ar trebui interpretată. Ștefan Bănulescu pune o oglindă în fața crepusculului bizantin al Metopolisului. Narcisismul creației este dublat de narcisismul interpretării incluse în textul întemeietor. Act de multiplicare vicioasă a unei estetici decadente, dar și de salvare a unei lumi ce - altfel - ar fi pierit iremediabil.
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]