1,525 matches
-
dat, nu inaccesibilă, ci greu de cucerit în finețurile ei, a devenit un teritoriu câștigat, iar eu - un autor care a cunoscut succesul. Poate că în lume sunt în clipa de față o duzină-două de scriitori care scriu cu multă naturalețe în alte limbi decât limba lor maternă. Unul dintre aceștia este Salman Rushdie (cu care am luat lunch-ul în Beverly Hills - adaugă zâmbind), dar el, fiind un tânăr de religie musulmană născut în Bombay, India, a scris în în englezește
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
primite de cititorii care, apreciindu-le farmecul ilicit, deveneau un fel de complici ai autorului. În acest fel, cumva, toată lumea participa la un fel de asalt lingvistic asupra limitărilor pe care le avea cultura de atunci, când a scrie cu naturalețe era deja un act de frondă, în proză mai cu seamă, căci proza era foarte atent observată pe vremea literaturii controlate. Atunci, mă așezam la mașina de scris și, după un anumit număr de ore în care scrisul mergea cu
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
finalul Concertului în do major de Joseph Haydn, la frumusețea tonului pe care îl dezvoltă Vladimir Toma - în Sonata în la minor de Grieg, la construcția muzicală ferm structurată pe care o realizează Botond Kostyak pe parcursul Sonatei de Hindemith, la naturalețea conlucrării camerale de care este capabil Răzvan Popescu. Concursul pianiștilor Viniciu Moroianu și Viorica Boerescu s-a dovedit a fi de aleasă prețiozitate. În altă ordine de idei voi aprecia faptul că momente semnificative ale muzicii românești revin în actualitate
O suită de concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6699_a_8024]
-
umanitățiiť, ca și cum, în orice moment, ar trebui să dea un răspuns definitiv. Încă o chestiune interesantă pe care-am observat-o: sunt extraordinar de buni la replici, la jocuri de cuvinte și la retorică, pe care o fac cu o naturalețe incredibilă. Cu toate că au tendința de a se plânge în permanență, reușesc să creeze o atmosferă plăcută și au o atitudine lejeră, ceea ce nu întâlnești în mediul intelectual rusesc." (pag. 105) Elogiul acesta prudent nu-i deloc lipsit de subînțelesuri. Căci
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
nota personală. 3. De o speță deosebită este Echim Vancea. Empatia acestuia nu se arată decît indirect, prin intermediul unor proceduri laborioase, printr-o complicație care s-ar putea să reprezinte un semn de discreție. Deseori firile emotive, pudice își ascund naturalețea cu ajutorul unor divagații ori încifrări. Echim Vancea ne înfățișează o plastică întortocheată a verbului, aidoma unui pariu cu acesta: "tu crezi că nu avea destulă lumină pentru a vedea întunericul și pe urmă a trebuit să fii de față să
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
rucsacul ce cântărea ”cam 10 kg”, pe care l-a cărat în spate i-a dovedit că a luat în călătorie ”Mult prea multe!” Nu este o excursie organizată. Fiecare e pe cont propriu. Dar există un soi de solidaritate, naturalețe și firesc în felul de a fi al celor care fac El Camino. Pe nimeni nu interesează nimic. Toti sunt egali. Dar dacă se întâmplă să te oprești pentru probleme de sănătate, toți se opresc să te întrebe dacă ai
Mihaela Tatu, pelerin pe El Camino, pe urmele celților () [Corola-journal/Journalistic/66485_a_67810]
-
și efecte ieftine, că veselia nu exclude îndeletnicirile culturale, că poți fi „branșat” fără să-ți pierzi chipul, fără să adopți toate poncifele la modă” Horia Vîrlan (PRIMA TV). Omul știe în mod evident despre ce vorbește, o face cu naturalețe, umor și cuviință, e simpatic fără „fițe”, pe scurt e foarte „normal”, într-un context dominat de extravaganță facilă, de kitsch încîntat de sine, de psihologia VIP-urilor făloase și vide. Dl. Vîrlan e, din păcate, întotdeauna, cu zece capete
La ce televiziuni se uită Andrei Pleșu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65138_a_66463]
-
Simona Vasilache Naturalețea, firescul unor gesturi dintr-o bucată, pe care nu le înmoaie ezitări de tot felul, sînt ceea ce poezia, așa cum a înțeles-o, o vreme, Geo Bogza, are de redobăndit. Dincolo de flama scandalului căutat, se văd și mai bine aceste zări
Întoarcerea la viață by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6578_a_7903]
-
venim și încotro ne îndreptăm? Putem să ne regăsim adevărată esență? Se pare ca raspunsul a fost dat deja: există mai multe căi de a evadă din iluzia pe care lumea o proiectează în jurul nostru. Dintre acestea, una are o naturalețe deosebită. Ea se cheamă conștientizare. Se pare că a fost metodă de trezire folosită de Buddha, dar este regăsita și în practici ale lumii spirituale occcidentale. În orice caz, ea îl poate duce pe practicant către o stare de conștiință
Regăsirea centrului-Meditație și echilibru: Trezirea conștiinței () [Corola-journal/Journalistic/65834_a_67159]
-
originilor, nerăsplătiți îndeajuns de ce oferă cronicile și literatura beletristică, ar dori să dea curs vocației lor de căutători de autentic. Ei au nevoie de amănuntele nesfârșitelor, măruntelor necazuri seculare, pentru că acest strat de uitate nimicuri cotidiene este balsamul barbar al naturaleții noastre. Pe de altă parte, ele ne ajută să ținem piept tendinței imposibil de înfrânat de a săpa o albie faptelor și de a le da prea iute un curs, de a împuțina viața, dacă nu preceptistic precum cronicarii, oricum
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
Cezar Baltag, dar a fost un poet admirabil și un om pe care l-am respectat profund. Cum am mai povestit cândva, după festivitatea decernării premiilor Uniunii Scriitorilor pe anul 1973, Cezar Baltag m-a întrebat, cu o căldură și naturalețe de care numai el era în stare „Domnule Tudoran, aveți ceva aranjat după?" „Nu", am răspuns fără nici o ezitare. „Atunci, poate mergeți cu noi", a continuat Cezar Baltag. „Ne-ar face mare plăcere să fiți cu noi." Nu-mi mai
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
unu la categoria profesioniști. "Sunt foarte fericită, a fost o competiție foarte strânsă și este o mare realizare pentru mine. Am fost foarte sigură pe mine, am avut o atitudine foarte pozitivă, un exercitiu complex, un corp bine lucrat și naturalețe. A fost o competiție foarte strânsă, toate concurentele (58 din întreaga lume) am fost foarte aproape ca valoare. Câștigarea titlului Miss Fitness Universe Professionals 2013 a constat în trei probe: exercițiul, notat cu 45%, care trebuie să cuprindă elemente de
O româncă, Miss Fitness Universe by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63931_a_65256]
-
tinerii scriitori își aleg modelele literare (fiindcă tot vorbim la Tema lunii despre modele, false modele, antimodele). În fine, dialogul cu Mircea Ivănescu cucerește și altfel: deși, într-un stil pe care l-am numi minimalist, poetul se destăinuie cu naturalețe, fără menajamente, refuzând orice retuș care să-i „înfrumusețeze" biografia, ba chiar exagerând în rău, efectul este invers: misterul, aura sa de credibilitate literară nu scad, ci sporesc. Reproducem un scurt fragment din acest dialog: „— Toate astea aparțineau unui moment
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6445_a_7770]
-
împinsă pînă la umilință, exasperantă adesea, dar trădînd o ironie „socratică”. „Sunt puternic pentru că sunt slab”, iată deviza - similibudistă - a lui M.I., a cărui figură tutelară e antifraza. Mereu în contrapunct cu „maximalismul” grav al lui Liiceanu, dar contaminîndu-l de naturalețe și umor pînă la nivelul regiei ansamblului, poetul se consideră un substitut al golului lăsat de „genialul” său frate (Emil Ivănescu, sinucis la 22 de ani, model pentru protagonistul din Tinerețe ciudată de Dinu Pillat), și de sora mai mare
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
Stern le publică azi la Taschen, însoțindu-le de texte ale lui Norman Mailer. Ocazie cu care povestește, într-un interviu, cum au decurs cele trei ședințe foto din vara lui 1962. Marilyn Monroe l-a șocat prin frumusețea și naturalețea ei. „Vrei să mă dezbrac”, i-a spus ea după prima serie de fotografii, pe cât de expresive prin simplitate, pe atât de cuminți. Nudurile, la rândul lor, au început prin a fi timide, ca să devină apoi provocatoare. Cea care „decidea
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5009_a_6334]
-
se vorbea într- un grai bănățean pe care nu-l mai auzisem din copilărie. Tresăream la cuvinte de o dulceață arhaică, dispărute de mult în satele din împrejurul Oraviței din limbajul curent, dar rostite de către românii din Banatul sârbesc cu naturalețe, fiind evident că pentru ei integrate organic într-o limbă vie, vorbită zi de zi. Aceeași cu a numeroșilor scriitori și ziariști localnici sau veniți de la Novi Sad, Panciova și Belgrad prezenți între spectatori. De unii auzisem, de alții nu
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
În cele din urmă, Marilyn a reușit să se strecoare cu abilitate lăsându-le măștile ei, iar filmul se încheie cu adevărat acolo unde Laurence Olivier vizionează scena în care actrița dansează singură creând impresia unui gest spontan, de maximă naturalețe, înțelegând probabil că forța ei este alimentată de fascinația pe care el însuși o resimte în fața peliculei.
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
II, pe care am mai urmărit-o în acest recital cu o arie din opera Nunta Jeannettei de Victor Masse, cu o coloratură bine stăpînită, cu o anume grație a intonației. Tînărul bariton a mai interpretat, în acest recital, cu naturalețe și sigur pe o voce robustă, frumoasa arie a lul Belcore din opera Elixirul dragostei de Gaetano Donizetti. Stăpînă pe arta cîntului, distinctă și agilă în registrul acut dar realizată și în registrul mediu, soprana Virginia Stamate-Simulescu (studentă în anul
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
deosebita prezență în recital a contratenorului Bogdan Chenciu, student în anul II. Tînărul artist cîntă cu o strălucitoare voce de mezzosoprană (bănuiesc că, pe parcurs, va putea cînta și cu voce de soprană. Am putut anticipa aceasta observînd cu cîtă naturalețe a interpretat finalul ariei din opera Orfeu și Euridice de Cristoph Willibald Gluck, final pe care îl evită destui contratenori). Rafinamentul vocal bine condus, folosirea cu acuratețe a registrului natural, timbrul luminos, subtilitatea interpretării, prezența scenică - toate acestea și încă
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
un scriitor cunoscut. În decembrie 1984 mi-au apărut, în revista Amfiteatru, patru poezii. Mi-au cerut de la redacție niște poezii și eu am spus: „Nu cred că am poezii publicabile”. Asta era o formulă curentă, deci se vorbea cu naturalețe de faptul că există lucruri care sunt publicabile și lucruri nepublicabile. Și mi-au spus: „Hai, dă-ne tu poeziile, că găsim noi publicabile printre ele!”. Nici acum n-am reușit sa aflu exact cum s-au petrecut lucrurile, adică
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
în vreo berărie, în nesfârșite divagații cu un amic, fie, sub un pretext minor, își abandonează soția și fiul la propriu, precum Cănuță. Din educația viitoare a acestor copii nu foarte doriți, sau tratați, la venirea pe lume, cu o naturalețe animală, tații de obicei lipsesc, nederanjați decât la ocazii mari. Isprăvile mamelor se cunosc. În mare, copiii se împart în două: cei care nu au nici un drept și cei care au prea multe. Celor dintâi, școala, simulare a societății de
Caragiale și copiii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4588_a_5913]
-
Blecher, de care totuși se apropie cel mai mult, ci ceea ce aude și vede. Uneori, ceea ce își amintește. Jurnalul se compune din nuclee de viață cotidiană. O proză emoționantă prin simplitate și concizie: descrieri, portrete, scene, vise, totul redat cu naturalețe într-o limbă de purtat în casă, orală și idiomatică. Și ce amară ironie, pe alocuri! Mai nimic, totuși, despre boală, spaime, anxietăți. Ici-acolo, însemnări de lectură, zgârcit comentate, îndeosebi din opera congenerilor (nici unul dintre scriitorii generației 2000 nu
Generația 2000: Sorin Stoica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4620_a_5945]
-
efort fizic, de dobândirea unor tehnici speciale de respirație și multe alte secrete) să cânte în orice poziție, purtați pe brațe, cu capul în jos, făcând tumbe ori sărind coardă, dezinvolți și dezinhibați, ei au atins aproape imposibilul: au redat naturalețe operei, anulând o parte din artificialitatea structurală a genului. Dar acest lucru presupune nu doar talent, ci și inteligența. Vorbind despre o montare recentă, integrală, a lui Don Carlo, Jonas Kaufmann insistă asupra importanței motivării psihologice a rolului: .Cu cat
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
efort fizic, de dobândirea unor tehnici speciale de respirație și multe alte secrete) să cânte în orice poziție, purtați pe brațe, cu capul în jos, făcând tumbe ori sărind coarda, dezinvolți și dezinhibați, ei au atins aproape imposibilul: au redat naturalețe operei, anulând o parte din artificialitatea structurală a genului. Dar acest lucru presupune nu doar talent, ci și inteligență. Vorbind despre o montare recentă, integrală, a lui Don Carlo, Jonas Kaufmann insista asupra importanței motivării psihologice a rolului: „Cu cât
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
lucrurilor ce nu sunt încă, dar adastă să fie, diafane, neîntrupate, dar cu atât mai prezente. Devorator, poemul nu e altceva decât însumare a unor fragmente, asamblare a disparităților într-o unitate iluzorie și inutilă. Anamorfozele lumii se travestesc, cu naturalețe, în arhitectura labirintică a poemului, ca în textul 1901, a.m., din aceeași carte Caragialeta, text ce sugerează inconstanța unei lumi fluctuante și efemere, în ciuda aparențelor sale de stabilitate și „onorabilitate” ontică: „Să treci de pe-un trotoar pe altul / ca
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]