971 matches
-
este împărtășit de altminteri lucida Jeni Acterian în cunoscutul Jurnal al unei fete greu de mulțumit. * * * La nevroticul V. Beneș 60, poseur romantic, se poate descoperi un întreg univers calchiat după Hoffmann sau Poe, dar și imitații sordide după nuvelele naturaliste ale lui Caragiale. Mă văd constrâns să exclud din excursul meu Hanul roșu, care îmi apare drept lipsită de valoare literară din cauză că trama și stilul sunt împrumutate fără jenă din În vreme de război și, mai pregnant încă, din O
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
măsură, de perspectiva naratorului față de evenimentele prezentate și de atmosfera pe fundalul căreia se țese intriga nuvelei sau a romanului. În natura acestor convenții rezidă formula suspansului epic. Din perspectiva receptorului, seducția livrescă exercitată de textele de orientare realistă sau naturalistă se datorează tocmai tușelor veridice alese de naratori. Teroarea astfel generată se evidențiază prin posibilul transfer de la personaj la lector: ultimul simte, prin capilarele afective, că evenimentele petrecute în operă i s-ar putea întâmpla chiar lui. Includerea spectatorului în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a iubit scrisul, deoarece nu compunea cu plăcuta spontaneitate a improvizatorilor" (Cioculescu, 1977: 79). Mai mult, episoadele care coagulează trama se încatenează natural și, în pofida relativei concizii a secvențelor, ansamblul narativ transcende cu ușurință cadrul cvasi-clinic al fișei de caz naturaliste. Titlul însuși sublimează frica paralizantă a lui Leiba Zibal, iar substratul cu iz psihanalitic al acestuia se impune de la sine: Caragiale își transferă una dintre obsesiile cele mai pronunțate asupra personajului principal. Într-o antologie de Amintiri despre Caragiale, Ioan
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dinspre miazănoapte, în mijlocul văii, stă hanul lui Leiba: e o clădire veche de piatră, sănătoasă ca o mică cetățuie; deși terenul e mlăștinos, hanul are zidurile și beciurile bine uscate". La fel de bine, inserarea acestei descrieri poate face parte din rețeta naturalistă practică 77 a prozatorului, pentru care mediul afectează în chip decisiv atât personajele, cât și intriga țesută între acestea 78. Din nou, naratorul face apel la tehnica sugerării prin acumulare, înregistrând fluxul unei gândiri deja atinse de maladiv și surprinse
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nu mai puțin de cinci morți. Pasajul este un tribut plătit de narator zolismului și aplicației determinismului științific în literatură, iar explicațiile furnizate integrează datele problemei în contururile plauzibile ale eredității deficitare. Portretul-robot al maniacului criminal care rezultă din analiza naturalistă se suprapune, în mintea deja tulburată a lui Leiba, imaginii lui Gheorghe. Reveria posterioară coșmarului oniric este, prin detaliile de tortură, încă mai înspăimântătoare. Dar climaxul ororilor este constituit, migălos și rafinat, de starea de suspendare temporală, de plasare între
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
anxioase, ale cărei mecanisme defensive se prăbușesc pe rând, dezvăluind un monstru mai înspăimântător decât cel care fusese obiectul spaimei sale inițiale. Oricum ar sta lucrurile, proza lui Caragiale este, simultan, una dintre cele mai valoroase contribuții autohtone la estetica naturalistă și un veritabil exemplu de scriitură terifiantă. 2.2.3. Evadarea eșuată La Vulturi! de Gala Galaction În pofida stilului eclectic, în care se amestecă, după cum bine observă Tudor Vianu 79, neologisme și cuvinte din fondul principal lexical, proza lui Galaction
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
încet capul, pe mersul cântecului, când într-o parte, când într-alta". În vreme de război rămâne o nuvelă exemplară atât prin tehnica expunerii, cât și prin explorarea terifiantă a demonilor ce asaltează o minte bolnavă. O parte semnificativă din naturalistele obsesii caragialiene se distilează, după cum se va vedea, în proza lui Gib I. Mihăescu. 2.3.2. Metamorfozele obsesivului Frigul de Gib I. Mihăescu Atunci când se abordează un autor cu o scriitură atât de inconstantă ca valoare, grupând eșecuri narative
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
subliniez, nu mă voi opri decât asupra singurei bucăți epice eliadești care intră sub incidența temei dezbătute de mine, Domnișoara Christina. Romanul, scris în grabă și publicat la sfârșitul anului 1936, apare în continuarea celor două "fresce sociale de tehnică naturalistă" (Culianu, 1998: 230), Întoarcerea din Rai și Huliganii, apărute cu doi, respectiv un an mai devreme. O frază a lui Florin Țurcanu rezumă cu mare abilitate subiectul romanului: "Domnișoara Christina descrie irupția terifiantă în realitatea cotidiană a unui univers paralel
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dominate inițial de burghezia ridicată din straturile medii ale societății feudale. În noua societate, primii săi intelectuali nu au omis "natura" din construcțiile teoretice. În două domenii importante ale conștiinței, și anume religia și dreptul, a fost un adevărat curent "naturalist". Ulterior, burghezia s-a amestecat atât cu părți din vechea nobilime, cât și cu parveniți din "aristocrația muncitorească" și din alte pături sociale. "Proletariatul" descris de muncitoarea Flora Tristan (1803-1844) în Preumblări prin Londra (1842) a fost preluat de Engels
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a pregătirii profesionale și altele. Altfel spus, au apărut alte nemulțumiri, renunțări și critici ale modelelor și practicilor comunitare, ale organizării relațiilor oamenilor cu participarea tot mai multor profesioniști din științele sociale și umane. S-a observat atunci că majoritatea naturaliștilor și politehniștilor nu se considerau implicați. Rămâneau indiferenți, considerându-se "neutri", pentru că disciplinele lor nu erau vizate de mișcările tinerilor contestatari. Această "falie" între intelectuali a apărut și în țările estice, cu înfățișările produse de falimentările miilor de întreprinderi industriale
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
devine elocventă în reprezentarea poetului național, Mihai Eminescu, a cărui imagine cu mitologia aferentă își are debutul acum în registrul simbolismului și secession-ului, dar și a unui sentimentalism kitschizat precum în ilustratele en vogue ale lui Salmen. Câteva reprezentări naturaliste ilustrează dimensiunea lumească a suferinței poetului. Intrarea acestei figuri culturale prestigioase într-o sferă idealizantă, patrimonială, hagiografică corespunde în termenii lui Petre Popescu-Gogan la edificarea măștii "hiper-eonice" a poetului. Eminescu se află printre acele figuri emblematice pentru o cultură, care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolic, cel puțin în accepția de fapt de stil pe care i-o conferă John Reed în The Decadent Style. Caracteristic pentru simbolism și pentru decadentism ar fi ceea ce Max Deri numește "naturalistic permutation" și anume clivajul dintre o prezentare naturalistă/realistă a obiectelor și dizlocarea lor din sfera realității, alienarea lor, sau ceea ce Moréas numește "déformation subjective", iar K.-J. Huysmans "naturalism spiritualist". "Max Deri a numit acest lucru, probabil cea mai comună metodă de alienare simbolistică, "permutare naturalistă", care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prezentare naturalistă/realistă a obiectelor și dizlocarea lor din sfera realității, alienarea lor, sau ceea ce Moréas numește "déformation subjective", iar K.-J. Huysmans "naturalism spiritualist". "Max Deri a numit acest lucru, probabil cea mai comună metodă de alienare simbolistică, "permutare naturalistă", care, în speță, înseamnă că persoanele și obiectele redate cu fidelitate, așa cum sunt în natură, să apară într-o conexiune care este imposibilă în realitatea "normală", de zi cu zi"12. La Max Klinger în seria de zece gravuri intitulată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tematic, simbolismul și naturalismul prezintă numeroase puncte de contact, majoritatea cărora își găsesc originea în cristalizarea operată la începutul anilor 1880 în jurul noțiunii estetice de "decadență""19. Cu alte cuvinte, în accepția lui Rapetti, simbolismul valorifică o parte din moștenirea naturalistă pe care o investește de o manieră specifică prin intermediul decadentismului, mutația sa estetică. Decadentismul ar juca astfel un rol de intercesiune, de tranziție. Mai degrabă, însă, decadentismul este cel care capitalizează moștenirea romantică și naturalistă, el constituie mai mult decât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
valorifică o parte din moștenirea naturalistă pe care o investește de o manieră specifică prin intermediul decadentismului, mutația sa estetică. Decadentismul ar juca astfel un rol de intercesiune, de tranziție. Mai degrabă, însă, decadentismul este cel care capitalizează moștenirea romantică și naturalistă, el constituie mai mult decât o provizorie etapă în transferul acestui capital estetic către simbolism, pentru literatură el reprezintă un agent mutagen. Romanul exemplar al lui Huysmans, dar nu numai el, pentru că fenomenul se repetă pentru mulți dintre scriitorii naturaliști
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
naturalistă, el constituie mai mult decât o provizorie etapă în transferul acestui capital estetic către simbolism, pentru literatură el reprezintă un agent mutagen. Romanul exemplar al lui Huysmans, dar nu numai el, pentru că fenomenul se repetă pentru mulți dintre scriitorii naturaliști, demonstrează că această mutație estetică are loc sub semnul decadentismului și nu al simbolismului, și în mod esențial în proză. În capitolul pe care-l consacră decadentismului,plasat strategic între parantezele simbolismului și naturalismului -, Rapetti circumscrie decadentismul fenomenului istorico-literar al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Rodolphe Rapetti observă faptul că debutul unor pictori precum Eugène Carrière sau Edvard Munch este marcat de naturalism, precum cel al lui Huysmans în literatură. Interesante în acest caz devin distorsiunile simboliste care se insinuează în arta lor, refuzul mărturiei naturaliste și a fidelității față de lumina zilei la Carrière, eliminarea aspectelor documentare și portanța simbolică la Edvard Munch în Friza vieții sau transcrierea angoasei în măștile sociale purtate în cadrul realist al aspectului monden al Christianei în Aleea Karl Johan seara. Cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictură. Și acolo unde este privilegiat excesul ornamental, temele unei erotici neconvenționale, un senzualism marcat și prin stil sau exacerbarea unor états d'âme precum angoasa și anxietatea se insinuează și o dimensiune decadentă. Demersul criticului privitor la trădarea convențiilor naturaliste prin insinuarea unei dimensiuni simboliste sau decadente poate fi extins și în pictura simboliștilor central și sud-est europeni, un caz interesant reprezentându-l pictorul polonez Jacek Malczewski. Tablourile sale de o precizie naturalistă se focalizează asupra "etapelor", scenelor de repaos
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadentă. Demersul criticului privitor la trădarea convențiilor naturaliste prin insinuarea unei dimensiuni simboliste sau decadente poate fi extins și în pictura simboliștilor central și sud-est europeni, un caz interesant reprezentându-l pictorul polonez Jacek Malczewski. Tablourile sale de o precizie naturalistă se focalizează asupra "etapelor", scenelor de repaos din marșurile epuizante ale insurgenților mișcărilor naționale deportați în Siberia. Inspirat de poemul Moartea lui Ellenai al lui Słowacki pe tema deportărilor în Siberia, Malczewski decupează episodul tragic al morții lui Ellenai într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
constituie marca definitorie. Preocupările pentru stil conduc la decadentism, principala disociere a decadentismului de naturalism o constituie, printre altele, estetizarea de reflex stilistic a categoriilor negative a temelor naturalismului. David Weir situează diferența în aproximativ aceeiași termeni: "Diferența dintre determinismul naturalist și decadență este diferența dintre mecanismul unei maladii și maladia însăși (...)"29 sau, altfel spus, "Decăderea este decadentă, pe scurt, când artificiul nu este folosit doar pentru a ascunde cât pentru a decora descompunerea"30. Așa cum Moreau coroborează elementele unor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
privitorului. Astfel de mixturi stilistice erau obișnuite încă din secolul al XlX-lea, regăsindu-se în pictura prerafaeliților și nazareenilor, imagistică în care stilizarea, naturalismul și misticismul sentimental coexistau. Permutarea stilistică, de asemenea, a luat frecvent înfățișarea combinării de forme naturaliste și abstracte. Moreau, de exemplu, înconjura uneori o figură realist înfățișată, cu pete de culoare. Efecte similare se găsesc în lucrările lui Ferdinand Hodler, care a plasat figuri stilizate, chiar dacă încă realiste, în spații abstracte. Gustav Klimt a încorporat portrete
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbol, care sugerează abstractul prin concret, absolutul prin finit și eternul prin efemer"110. Cum se poate observa, avem aici un concentrat al programului simbolist în artele plastice, iar termenii propuși de Hans H. Hofstätter, "atitudine mentală", Max Deri "permutare naturalistă" sau Moréas, "deformare subiectivă" se pot recupera din considerațiile lui Bachelin despre noua sensibilitate estetică. Bachelin se raportează critic și la această direcție, admițând ruptura cu codul realist, prin refuzul unei arte fotografice, amendând excesul, rațiunea unicei reprezentări a conceptelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în pictura ultimului Grigorescu, prin intersectarea unei alte sensibilități afine în ce-l privește pe pictorul român, cea a picturii whistleriene cu monocromatismul ei sugestiv. Ar fi vorba de un simbolism incipient, tatonant, ghicit, simbolism "care îndepărtându-se de estetica naturalistă, fie ea barbizonistă, fie impresionistă, încerca să reprezinte dincolo de spectacolul imediat al realității palpabile, o lume a spiritului. De aici decurge abandonarea sau ajustarea la alte aspirații a tehnicii picturale iluzioniste. Pictorul simbolist nu mai cultivă senzația precum impresionistul, ci
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
semnificative, este timpul reînoirii gândirii religioase încurajată de papa Leon al XIII-lea în enciclica sa Rerum novarum, publicată pe 15 mai 1891 și care orientează solidaritățile catolice de la Monarhie spre Republică. Cristos redevine cheia noii sensibilități religioase a pictorilor naturaliști, dar mai ales simboliști. Numai că ilustrările sale dobândesc tenta unei martirologii senzuale, sau intră ca în desenele și gravurile lui Félicien Rops, într-un scenariu al unei malițioase cerebralități blasfemice atunci când nu apare grotesc într-un cadru carnavalesc la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o notă revoluționară, se regăsește în titlu. Deși condusă de o agendă patriotică, pictura lui Malczewski din prima perioadă reflectă pe lângă preocuparea pentru destinul Poloniei și exacțiunile la care sunt supuși polonezii deportați în Siberia, și, în ciuda unei precise tușe naturaliste, și o componentă mesianică, mistică, precum tablourile din seria Moartea lui Ellenai (1906-1908) inspirată de poemul "Anhelli" (1837) de Juliusz Slowacki. Pictura sa poate fi urmărită pe cicluri de creație, o temă fiind reluată printr-o nouă încadrare a ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]