448 matches
-
mele,. A fost o dovadă a dragostei ei. Așa că, fără să-mi dau seama, mă pregăteam din timp pentru călătoria spre insula Calf. Eram un exilat într-o comunitate izolată și mă agățam de dragostea față de sora mea ca un naufragiat de-o scândură. în ziua când Prepelicarul a rostit nerostitul, mi-a împărtășit un secret. — înainte să fiu de vârsta ta, am fost în Vale, a spus ea. Am fost șocat. Pe vremea aceea ideea de a încălca legea tribului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
topindu-se într-un imens vacarm. În jurul lor, atârnate sau expuse, straie de oameni bogați sau sărmani fremătau la orice adiere, precum pânzele unei singure nave. O zarvă amețitoare, un vas care navighează din furtună în furtună și care, uneori, naufragiază, oare nu acesta este chipul unui oraș? În adolescența mea, mi s-a întâmplat ades să-mi petrec zile întregi în fața acestui peisaj, pierdut în nesfârșite visări. Ziua intrării mele în Fès n-a fost decât o încântare trecătoare. Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cel greco-latin pentru Goethe, cel german pentru romanticii anglo-saxoni - sunt lucruri bine știute). Dar când națiunile în întregul lor încearcă (sau sunt silite) să imite una sau alta din țările europene, împrumutînd sisteme de gândire și de guvernământ - atunci ori naufragiază, ori ajung la creații hibride, debile, forme standard, care înseamnă, în afară de propria lor sterilizare, și moartea "Europei". Cred, astfel, că nu m-am depărtat prea mult de problemele neamului nostru, și ale timpului nostru, dând la iveală această carte în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un anume domn Vernon a urmărit un fluture paisprezece kilometri până să-l prindă (Revista recreativă sau Excentricitățile literaturii și ale vieții, vol. I, p. 144, Londra, 1821). Curând după povestea cu șifonierul, am descoperit un spectaculos fluture de noapte naufragiat Într-un colț al ferestrei din vestibul și mama l-a trimis pe lumea cealaltă cu eter. În anii următori, am folosit multe substanțe letale, dar cel mai mic contact cu acea substanță inițială va face Întotdeauna să se deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În fundul unei peșteri adînci, Închise ochii și adormi. Bărbatul cu pricina nu știuse niciodată cu adevărat cum se numea, unde se născuse ori cine Îi fuseseră părinții. Primele sale amintiri erau legate de mare și de o balenieră jegoasă care naufragiase În Insulele Canare prin anii ’30, iar cînd se Îmbarcase din nou pe vas, la multă vreme după aceea, nu fusese În stare să spună cine era sau de unde apăruse, motiv pentru care capriciosul său căpitan Îi schimbase numele inițial de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bucată cu bucată rămășițele navei distruse, aducînd pe uscat bucățile care i-ar fi putut fi de folos și Îngăduind mării să ducă restul În larg. O săptămînă mai tîrziu, nimeni nu și-ar fi putut imagina că În locul acela naufragiase Într-o zi o frumoasă fregată și că singurii ei doi supraviețuitori se preschimbaseră În sclavi Înlănțuiți ce bîntuiau pe insulă cu interdicția absolută de a se apropia la mai puțin de trei sute de metri de norvegian sau chilian. Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
așteptîndu-l să acționeze. Însă Gamboa era un om obișnuit să poruncească, nu să asculte, nu se născuse ca să fie sclav și, pe deasupra, mai era și singurul care știa cu certitudine că Oberlus Îl Înșelase cu jocurile de lumini, făcîndu-l să naufragieze pe coastă. În noaptea aceea făcea de pază pe Río Branco și se hotărîse de capul lui și fără să-l consulte pe căpitan să urmeze vaporul acela necunoscut care mergea În fața prorei sale, la distanță. Ca rezultat al ingeniozității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
autoritari din Armata Regală, Își Înfipse bine picioarele pe podea și cercetă punctul pe care i-l indicau, balansîndu-se expert În ritmul navei. — E-adevărat! admise el. După cum se agită, s-ar părea că e vorba despre un nenorocit de naufragiat... Se uită În jur. Unde e domnul Garret...? — O să urce Îndată, domnule, veni răspunsul timid. M-am gîndit că l-aș putea lăsa să mai doarmă puțin... Căpitanul Lazemby Îl studie de la Înălțimea incredibilei lui staturi pe necoptul ofițer trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ordinele ei erau să-l captureze pe asasin și să-l aducă la Guayaquil spre a fi supus unui interogatoriu și să caute pe stînca solitară vreo urmă a pierdutei nave. Madeleine și Río Branco, din care se descoperiseră urme, naufragiaseră, la fel de misterios, cam la aceleași date și În aceeași zonă, la fel ca María Alejandra, o balenieră despre care iarăși nu aveau vești. Nu era prin urmare cu totul ilogic să presupună că cele patru calamități erau legate Între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
va ploua, afirmă Iguana Oberlus convins. În zona asta, plouă mereu. Și plouă. Plouă ca și cum cerul s-ar fi hotărît să se verse cu totul deasupra capetelor lor, vrînd poate să-i Înece, să-i scufunde, să-i facă să naufragieze, În Încercarea de a reuși ceea ce nu reușise acel ocean apatic, fără pic de elan. Plouă. Plouă. Plouă. Și odată cu ploaia se Întoarseră la viață. Și la truda lor. Ferreira era deja o umbră inutilă și Învinsă, În pofida apei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care președintele preferă să-l interpreteze ca pe o consimțire și conflictul nu merse mai departe, la aceasta contribuind mult și faptul că reprezentantul p.d.c. a amintit de propunerea secretarului, De fapt, adăugă el, ne aflăm aici ca niște naufragiați în mijlocul oceanului, fără pânze, fără busolă, fără catarg, fără vâsle și fără combustibil în rezervor, Aveți perfectă dreptate, spuse președintele, voi suna la minister. Exista un telefon pe o masă îndepărtată și se îndreptă într-acolo luând foaia cu instrucțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fântânii. Aștept până când canibalii vor deveni vegetarieni. Milioane de oameni mor pe planeta noastră de sete. Pentru că nu au după ce să bea apă. Cultura nu îl interesează deloc pe cel flămând. Și nici pe cel veșnic ghiftuit. Marile utopii au naufragiat în violență, sexualitate, droguri, incultură. Vom căuta sublimul în angoase? Trăim laolaltă, dar în vremuri diferite. Viitorul speranțelor noastre poate fi asemănat cu cel al bulgărilor de zăpadă în iad. Se pare că omenirea nu mai poate rezista decât cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu această ocazie, percepția despre lume pe care o aveau oamenii din Bora Bora se modifică radical. Curentul nord-ecuatorial îi conducea de-a dreptul spre insula, astfel că, dacă s-ar fiîntâmplat să o întâlnească în timpul nopții, ar fi putut naufragia între periculoasele recife de coral, însă atunci când apăru dintre valurile oceanului, ca prin minune, în fața lor, soarele era sus pe cer. Vahíne Auté o zări la timp și dădu alarmă, iar vâslașii trecură imediat la posturile lor și își dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iar încheieturile sunt mai solide, recunoscu dulgherul. Dar nu reușesc să-mi imaginez cum or proceda ca să le înfigă atât de adânc în lemn. A doua zi, însuși Miti Matái se strădui să-i explice celui mai în vârstă dintre naufragiați că singura lor speranța de salvare constă în recuperarea bărcii, desi celălalt insistă să fie primit - împreună cu oamenii lui - la bordul Mararei. Fermitatea care se putea citi în ochii Navigatorului-Căpitan, care refuză din cap, îl făcu până la urmă să accepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putut visa vreodată orice Navigator-Căpitan din Bora Bora. Marara deveni atunci navă cea mai rapidă care traversase vreodată Micronezia și, după ce se asigurară că nu aveau la bord șobolani, păduchi, căpușe sau ploșnițe, fericiții polinezieni se despărțiră de urât mirositorii naufragiați spanioli, îndreptându-se, încă o dată, spre largul oceanului. În sfârșit, o insulă înaltă! exclama Miti Matái, paisprezece zile mai tarziu. —Unde? se miră Tapú Tetuanúi, ai cărui excelenți ochi nu distingeau decât monotonia mării și a cerului, de un albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
însufleți pentru cât era ziua de lungă. Vâsli grăbit prin praguri furioase cu spumă albă, și prin ape liniștite, și prin șuvoaie, chiar și prin mici cascade în care caiacul sărea precum o coajă de banană, cât pe-aci să naufragieze în fiecare clipă. Vâsli fără grabă, pe râu în jos, prin afluentul larg, de-acum liniștit, negru și limpede, căutând apele albe și murdare ale râului San Pedro. Se odihni de căldura amiezii, cu cele patruzeci de grade la umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu-i dai cezarului ce-i al lui, poți să-ți iei adio de la viață. — Sper că glumești. E ridicol să — Nu te-ai gîndit niciodată ce căuta Albu În lumea noastră, În dormitorul tău, de ce se agăța ca un naufragiat de Niki Bârsan? O petrecere adevărată! Și? Tăcură un timp privind absenți coloanele de cruci aliniate haotic după o ordine a hazardului. Citeau mașinal nume și profesii - miniștri, comersanți, doctori, prefecți, pianiști, soții și mame iubitoare. Wanda se opri lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cît să mai strîngi cureaua și ăia de la servici spuneau că le-a mărit contribuția și nu mai merg la bere decît la chenzină auzi numai două filme pe săptămînă la televizor și alea văzute și răzvăzute ca și cum aș fi naufragiat pe o insulă și neavînd altă carte decît biblia ar trebui s-o Învăț pe de rost ți se face și frică dacă te gîndești că și creierul) — ...suflet și el acolo, amărît, fără căpătîi, un pechinez, că e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gigantică o vânez mă va Înghiți pe loc. Un fulger luminează bolta, apoi Încă unul și-ncă unul, iar când mă trezesc văd o corolă de chipuri bărbătești și simt cum sunt stropit cu apă, În timp ce blițurile Îmi ciugulesc retina. Naufragiasem Într-una dintre fundăturile rețelei care unea toate calculatoarele din lume implicate În VirtualEve. Se aflau aici mulți navigatori plecați să vâneze sirene În realitatea care nu exista, fiecare după dotare, dorință și conexiune. Unii fuseseră aduși aici de o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să înceapă un război pe un front mai larg. Dacă ar fi reușit, acum am fi la mare strâmtoare. Dar vântul - Arrius ridică mâna, ca pentru a-i mulțumi zeului său -, vântul nu i-a fost prielnic, iar el a naufragiat și a fost prins de Valerius Paulinus, procuratorul din Forum Iulii... După cum știi, Paulinus e de partea noastră. Valens a fost pus în lanțuri și va fi trimis la noi sub escortă. — Și trupele rămase la Ariminium? — Cornelius Fuscus i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu încearcă să le comenteze în vreun fel, dar tocmai datorită conciziei, sobrietății lor, constatările „neutre” se dovedesc percutante, cu reverberații dramatice. Pentru că multe destine individuale eșuează fără drept de apel, oamenii se pot sinucide sau aleg abandonarea de sine, naufragiind odată cu lumea lor, condamnată la dispariție. Mărturisind „am scris pentru a mă regăsi pe mine însumi”, Z. pare să nu fi sperat la publicarea romanelor sale, dar, odată scoase la iveală, ele ilustrează însemnătatea și impactul pe care le poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290713_a_292042]
-
Fiul și O seară de noiembrie înregistrează dinamica relațiilor interumane, pe filiera romanului conștiinței, dar fără a putea rivaliza cu romancierii momentului (Preda, Al. Ivasiuc sau Augustin Buzura). Această direcție, vizând conștiința dilatată și pasivă, lucidă și resemnată, alertă și naufragiată în mediocritate, constituie traiectoria pe care se plasează și nuvelele din Pricini de iubire (1981), unde puținele îndrăzneli pe care autorul și le permite sunt de ordin psihologic și stilistic. Totuși, prin cea de-a treia piesă (Un singur drum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
lipitori și pentru a face în sfârșit să triumfe dreptatea și egalitatea, Cristos care împarte pâinile și peștii... Oh, cât era de mieros acel Episcop în timp ce depăna parabola fiului risipitor referindu-se la el. Era privit ca un soi de naufragiat, dar și cu mâhnirea, se gândi Tommaso, ce te-ncearcă fiindcă ai luat un dumicat de la gura rechinilor. După căința publică, a început să colinde zilnic satele vecine cu Stilo: din Monasterace la Santa Caterina, de la Pizzoni la Davoli, la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
În momentul actual al “sfîrșitului criticii literare” canonizante. Cititorul, pentru a fi readus spre ficțiune, trebuie convins că participă sau la balul divinității de semn pozitiv ori negativ, sau la balul istoriei. Scriitorul se reconvertește În mistagog sau profet, ori, naufragiază Împreună cu minuscul său echipaj. Din punct de vedere estetic, romanul este mediocru, sub valoarea Particulelor. Substanța ideologică, bogată, se activează la maximum, În așa hal Încît exigențele convențiilor narative sînt adesea abandonate pentru a-i face loc. În sfîrșit, supratema
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
moi/ Din Troia fu acela care lansa ideea/ Înfrângerii prin calul troian, nu prin război." În "Balade", poetul se preocupă de soarta geniului și a artistului în lumea contemporană. ("Plictiseală cu lumea lui Beethoven" sau "Iubirea"). Poetul este un Gulliver naufragiat într-un univers de pitici. Sensul existenței este devenirea și devenirea se înnobilează prin vis. Poemul "Laocoon" reface tradiția macedonskiană a macabrului: "Marele vierme, vatră în chin de carne,/ Aproape alterată, aprinsă-n sinea ei, noapte de noapte, sa-și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]