1,059 matches
-
se duce să arunce trupul lui Mary În largul mării, la Molène, În noaptea de 20 mai 1968? Întrebă abrupt polițistul. Bătrînul Pérec sau dumneata? Nu avu nici cea mai mică reacție. Atunci ei dezvoltară ipoteza unei comori eșuate după naufragiul provocat de copii, vorbiră de Împărțirea comorii Între familiile acelor copii, de posibilitatea ca acea pradă să se afle la originea finanțării fabricii de faianță... Nu căpătară decît o vagă expresie de compătimire. Sfîrșită de puteri, Marie se gîndea, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cei doi Sullivan și cu Mary, o șterg la Rouen ca să se Îmbarce cu prada, din nefericire Ryan este oprit și ucide accidental un polițist, e arestat, dar complicii lui o iau din loc fără el! - Și cad victimă unui naufragiu la Lands’en din pricina unor ștrengari! E cam exagerată teoria, dar stă În picioare... Bun, acu’ un’ te duci? Marie Își luase arma din sertarul biroului și o strecură În holster. - Mă duc să văd ce crede Ryan despre ipoteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ude, apoi o pofti să-l urmeze pînă la cîrmă. Dădu iarăși drumul motorului cu viteză redusă. Vorbi atunci cu voce gravă și lipsită de culoare, cu privirea ațintită pe linia orizontului. Loïc, Gildas, Yves și Gwenaëlle erau răspunzători de naufragiu. CÎt despre Jeanne, nu cîștigase niciodată la Loto, banii de pe urma prăzii erau cei care slujiseră la punerea În funcțiune a șantierului naval și la ridicarea hotelului, la fel ca pentru laboratoare și fabrica de faianță. Bulversată, Marie nu-l Întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
descurce cumva ca să ajungă la coasta cea mai apropiată. Însă mii de Întrebări se Înghesuiau În capul ei, la care putea căpăta poate niște răspunsuri dacă juca după cum voia el să conducă jocul: cum de avea Ryan certitudinea că de naufragiu erau răspunzători copiii? Nu fuseseră decît aceia patru? Cum ajunsese el la concluzia că Gwen și eventual familia ei asasinaseră... Un strigăt scos de Ryan Îi Întrerupse șirul gîndurilor, țîșni dintr-odată afară, Înnebunit. - Gwen a pus explozibil În barcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rămas acolo pînă ce te-ai născut tu, În septembrie. Ceainicul Începu să șuiere fără ca nici una, nici cealaltă să se gîndească să-l stingă. - N-ai cîștigat niciodată la Loto, nu-i așa? Banii ăștia au venit din prada de la naufragiu. - Că mă crezi sau nu, fata mea, n-am luat nici un bănuț pentru mine. Și nu m-aș fi atins niciodată de banii veniți dintr-o nenorocire dacă frații tăi n-ar fi amenințat că pleacă, din lipsă de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bine servi drept executant al acțiunilor josnice. 20 Nu degeaba era fiica mamei ei, Își spuse Lucas după ce o interogase pe Gwenaëlle Le Bihan timp de o oră și suportase răutatea replicilor ei acide. Negase neobosită absolut totul, În bloc: naufragiul, prada și, evident, crimele. În nopțile acelea, era la ea acasă, cu soțul ei. Din păcate pentru ea, Philippe, interogat În paralel de către Marie, se arătă mult mai puțin categoric. Soția sa și cu el dormeau În camere separate. - Yvonne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de Philippe, hotărît lucru, avea s-o sîcÎie pînă la capăt. - De ce sau de cine anume voiai să fugi, Gwen? De justiție? De ucigaș? Fiica Yvonnei dădu ușor din umeri și păstră tăcerea. - Sau poate te duceai să recuperezi prada naufragiului? Tot În picioare, În echilibru instabil la bordul Zodiacului care se legăna ușor, Gwen avu dintr-odată o privire extrem de obosită. - Nu pricepi că am pierdut totul, Marie? Fratele tău este singurul bărbat pe care l-am iubit vreodată, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de tristețe la ideea că nu-l va mai vedea niciodată pe scriitor, iar ideea asta o urmări pînă ce ajunseră la Închisoarea unde, Întovărășită de Lucas, se ducea să-i ia un interogatoriu Yvonnei În legătură cu participarea lui Gwen la naufragiul din 1968. Bărbia femeii căzu moale, iar picioarele n-o mai ținură, așa că se lăsă să cadă pe scaunul pe care-l refuzase la intrarea polițiștilor În vorbitor. - Fiica mea n-a putut mărturisi așa ceva! E cu neputință! - Puștoaica dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lor. - Și bietul Pierric? Întrebă el, sarcastic. Pentru el nu-ți făceai sînge rău? O, dar prost mai sînt! Cu siguranță că nici n-ai băgat de seamă că nu era În patul lui? - Credeți că a asistat cumva la naufragiu? Yvonne făcu ochii mari. Că șocul ăsta l-a lăsat mut? Și că bătrînul Pérec ar fi mințit cînd a vorbit de o congestie... - Gata de-acum! tună Lucas. Ai ridicat fabrica de faianță la doi ani de la naufragiu. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la naufragiu? Yvonne făcu ochii mari. Că șocul ăsta l-a lăsat mut? Și că bătrînul Pérec ar fi mințit cînd a vorbit de o congestie... - Gata de-acum! tună Lucas. Ai ridicat fabrica de faianță la doi ani de la naufragiu. Cu ce bani, doamnă Le Bihan? Și nu-mi spune că te-ai folosit de pretinsa asigurare de viață pe care soțul dumitale n-a Încheiat-o niciodată! Mama lui Gwen ridică din umeri. - E făcută cu truda și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de celulă cu Ryan, el se uita cum se apropie Lands’en și Își spunea că acum, În afară de membrii familie Kersaint, de Pierric și de Yvonne care erau În stare critică, doar Jeanne Kermeur mai rămăsese ca posibil martor al naufragiului. Remarcase ezitarea pe care o arătase Yvonne Înainte de a o scoate pe Jeanne din cauză. Trebuia ca Marie să aibă suficientă Încredere În el ca să admită să-l lase s-o interogheze din nou pe mama ei. O căută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zidul celulei de Închisoare blazonul familiei Kersaint, cu mulți ani În urmă, interveni Marie, fără să-l slăbească din ochi pe castelan. - Ești sigură? Nu pricep, e foarte ciudat... - Yvonne Le Bihan afirmă că ați avut o parte activă În naufragiul provocat de copiii de pe insulă În 1968. Și că ați luat cea mai mare parte a lingourilor. De data asta, Arthus Încasă lovitura. Nu se grăbi să răspundă. - V-a spus prostii. Data viitoare, va născoci altceva ca să-mi facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
datora viața unei crize de apendicită. Cargoul rus Își schimbase ruta pentru a-și debarca pe unul dintre marinari, care suferea de cumplite dureri În pîntece, și zărise un om care plutea Între viață și moarte, foarte departe de zona naufragiului, la mai multe mile distanță de orice drum comercial. O șansă la un milion ca un vapor să se aventureze În acea redutabilă trecătoare, În largul insulei Terra-Nova. O șansă la un milion ca cineva să supraviețuiască mai multe zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei Îl duru mai mult decît o palmă. - Și asta e tot? - N-am nici o scuză, dacă la asta te gîndești. În afară de dragostea mea pentru tine. - Ooo! Și te pomenești că din dragoste pentru mine nu mi-ai povestit despre naufragiul din 1968? Așadar, știa. Dar ce știa ea, mai exact? Doar Gildas și Loïc erau la curent cu rolul precis pe care Îl jucase el În noaptea aceea. Gildas, firește, nu avusese cînd să i-o spună, dar Loïc? Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
anchetei? - Închisorile sînt deja suprapopulate. Ün zîmbet abia schițat trecu peste buzele lui Fersen, care Își preciză gîndul: - Voi da totul În vileag presei. Mă Întreb cum vor reacționa fanii dumitale aflînd cine e cu adevărat eroul lor. Aluzia la naufragiul din 1968 stîrni o reacție imediată. - Eram un puștan pe vremea aia... - Dar nu și cînd ai agresat-o pe Marie la abație. Christian se agită stingherit. - Ea m-a iertat, lansă el nu prea convins. - Așa s-ar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
agitație care Îi convinse pe toți că venise momentul să-l lase pe Pierric să se odihnească. Părăsind spitalul, cei doi polițiști erau Încă În stare de șoc: Mary avusese un copil, iar acest copil era Încă În viață după naufragiu. Copilul lui Ryan! - Dacă află că Arthus e cel care i-a ucis soția, pielea lui nu mai face nici două parale, spuse polițistul. Marie Încuviință. - SÎnt toate șansele ca Yvonne să fi fost cea care a furat bebelușul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la sit, În timp ce, volubil, le oferea explicații pe care doar foștii naufragiatori și unii dintre părinții lor le cunoșteau. În veacul al XVII-lea, cripta vechilor druizi fusese legată de castel, iar În toamna anului 1968, la cîteva luni după naufragiu, sub pretextul că amenajează situl de la Ty Kern și construiește un muzeu pentru a-l transforma Într-o atracție turistică, bătrînul Pérec, pe atunci primar al insulei, Împreună cu Arthus de Kersaint, pusese să fie construită o altă Încăpere secretă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era pusă la vedere pe locul de la volan. Făcu ochii roată În jur, dar nu văzu nimic anormal. Marie șovăi, apoi duse mașina Într-un loc liniștit, puse caseta În aparat și tresări auzind glasul lui Ryan, - Vorbește-mi despre naufragiu... - O noapte oribilă... răspundea glasul lui Christian. Valuri Înalte de șapte metri, vînturi cu viteza de peste cincizeci de noduri, aveam să pierd, nu suport să pierd, de asta mi-am organizat dispariția. Marie simți că i se urcă sîngele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tăcu, lăsînd-o pe Marie prăbușită. Deziluzia ei În legătură cu Christian era totală, mai ales cînd se gîndea cum se Învinovățise și se acuzase că-l trădase pentru Lucas... Ryan reîncepu să vorbească, Îl ghidă pe skipper să vorbească despre un alt naufragiu, cel din 1968... Marie Își ținu respirația. Ce avea să mai descopere? Glasul lui Christian se făcu mai subțire. De parcă ar fi avut din nou zece ani... vorbi despre Pierric, despre copil... În timp ce Îl asculta cum povestește mai departe, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de insistent a fost cu întrebările lui copilărești (de ce la vârsta asta?, ce v-a determinat?, vreți să vă sinucideți cumva? etc.), încât a trebuit să-i mărturisesc că vreau să văd rămășițele unui submarin în Canare. Auzise de posibilul naufragiu al unuia la Mallina. Spunea că nu s-au făcut cercetări riguroase în zonă. - Un prieten de-al meu e arheolog marin. Vă poate ajuta. Dar de ce țineți neapărat să vedeți vasul? Am tăcut o clipă, calculând toate posibilitățile. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că sunt niște proști, ieși în curte bombănind, mai intră în bucătărie, apoi fără nici o grabă trecu în curtea vecină. Aglae, aflând accidentul lui moș Costache, căpătă deodată fizionomia aspră a unui căpitan de vapor care comandă în timp de naufragiu: - Aurica, strigă ea, vino repede, că i-a venit rău luiCostache! Chemă-l și pe Titi. Treceți dincolo, să nu fure vreunul ceva. Marino! tu aleargă iute la Stănică. Să vie și el, și Olimpia și să aducă doctorul pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu se poate cugeta decât la o temperatură scăzută. Când ești stăpân pe febră, orânduiești gândurile ca păpușile; tragi ideile de ață și publicul nu se refuză iluziei. Dar când orice privire spre tine însuți e un incendiu sau un naufragiu, când peisajul lăuntric e o devastare somptuoasă de flăcări evoluând la orizontul mărilor - atunci dai drumul gândurilor, coloane turmentate de epilepsia focului interior. Dacă aș ști c-am fost trist o singură dată din cauza oamenilor, de rușine aș depune armele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai interesa colegii de respirație și de putrefacție, te-ntorci spre ei ca să le sorbi secretul, să te îneci în el și ei să nu știe, să nu știe ce grei sânt de vremelnicie, ce mări poartă și la câte naufragii nu ne invită frământarea inconștientă și incurabilă a zâmbetului lor, la ce ispite de dispariție te supun, deschizîndu-și sufletul spre tine și tu ridicând - cu freamăt și îndurerare - lespedea surîsului! Germinația fiecărui adevăr ne pune corpul la teasc. Ne stoarcem
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fugară spre întinderi albastre este izvor de delir? Cerul ne-a luat-o înainte - și de nu interveneau poeții, el se închidea în sine, rămânând ca noi să ne zărim în ochi - în epavele lui - și să ne mângâiem în naufragiul de poezie care-i privirea omenească. Conștiința neantului împreunată cu dragostea de viață? Un Buddha de bulevard... O idee stinge o plăcere și creează o voluptate. Ațipind reflexele, trezești reflexiile. Gândești doar când se oprește viața. De câte ori o ființă nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prea poate ca oamenii să fi adorat pe Dumnezeu din gelozie pe Diavol. În străfulgerarea cosmică a conștiinței, cerul se risipește-n melodie, urmat de munți, de arbori și de ape. Și înfricat de absolutul clipei, Recviemul sufletului este un naufragiu și o aureolă. Nu e ca și cum o negură din altă lume ne-ar visa viața? Depănarea lăuntrică a morții este ceață ridicată la principiu metafizic. O catedrală e maximum de sensibil al ceții. Negură solidificată. Există în om o dorință
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]