2,024 matches
-
Republică Franceză, fapt pentru care i s-a decernat în 1926 Premiul Nobel pentru Pace. Odată cu venirea la putere a lui Adolf Hitler în 1933, Republica de la Weimar a încetat practic să existe, iar "Auswärtige Amt" a încăput pe mâna naziștilor. Ministru de externe din 1932, Konstantin von Neurath a supraviețuit acestei schimbări de regim, reușind să-și păstreze mandatul până în 1938, când a fost înlocuit de Joachim von Ribbentrop. La rândul său, Ribbentrop a deținut portofoliul pentru relativ mulți ani
Ministerul Afacerilor Externe (Germania) () [Corola-website/Science/328233_a_329562]
-
naționale. În 1816, a fost inițiată restaurarea castelului, de către Theodor von Schön, Oberpräsident-ul Prusiei de vest. Reconstrucția s-a realizat pe etape, până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. O dată cu venirea lui Adolf Hitler la putere în anii '30, naziștii au folosit castelul ca o destinație pentru pelerinajele anuale a Tineretului Hitlerist și a Ligii Fetelor Germane. Castelul teutonic din Marienburg a servit și ca schiță pentru Castelele Ordinului celui de-al Treilea Reich, construite în timpul conducerii lui Hitler. În
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
cu Winston Churchill și cu Franklin D. Roosevelt la Conferința de la Teheran și a început să discute despre un război împotriva Germaniei dus pe două fronturi și împărțirea Europei postbelice. În aprilie 1945, Berlinul a căzut în mâinile sovieticilor, iar naziștii au capitulat. Alungarea invaziei naziste și obținerea victoriei a însemnat sacrificii imense pentru Uniunea Sovietică care a suferit cele mai mari pierderi militare în cel de-al doilea război mondial, pierzând 20 milioane de oameni. Stalin s-a implicat personal
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Nazist, apoi comandantul Sturmabteilung (SA). fusese inițial unul dintre cei mai devotați sprijinitori ai lui Adolf Hitler. În momentul în care Hitler a devenit cancelar, Röhm a cerut de îndată recompensa puterii, dar crezurile sale revoluționare l-au îndepărtat de naziști. La 30 iunie 1934, în Noaptea cuțitelor lungi, Ernst Röhm a fost arestat și, după două zile, ucis în celula sa din închisoarea Stadelheim. Ernst Röhm s-a născut la München. Ernst Röhm avea o slăbiciune pentru bărbații tineri. Pentru
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
de Stabswache, sau Garda Cartierului General, care a pus bazele Schutzstaffel, SS. În acest timp, Röhm și Hitler au fost atât de apropiați, că s-au adresat reciproc, în „du“ (sub formă familiară germană de „tu“). Röhm a fost singurul nazist la care Hitler s-a adresat ca atare. La rândul său, Röhm a fost singurul care s-a adresat lui Hitler cu „Adolf“, mai degrabă decât „Mein Führer“. Cu ajutorul lui Hermann Göring și a găștii pestrițe a SA-ului lui
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
adus noi idei radicale SA și a continuat cu atacuri asupra evreilor. De asemenea, a atacat sau intimidat pe oricine considera ostil programul nazist (național socialist): editori, profesori, politicieni, funcționari sau oameni de afaceri. SA a contribuit la creșterea de naziști (național-socialiști), dar cu toate acestea, violențele de stradă și consumul exagerat de alcool a fost un obstacol pentru reputația SA-ului. Un alt obstacol a fost mai mult sau mai puțin deschis de homosexualitatea lui Röhm și a altor lideri
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
ziar social democrat, a obținut și a publicat scrisorile lui Röhm către un prieten în care Röhm discuta problemele sale sexuale despre bărbați. În seara de 9 martie 1933, la nu mai puțin de două luni de la acapararea puterii de către naziști, Ernst Röhm, sprijinit de cohorte de trupe SA, defilând prin fața Cancelariei de Stat, a revendicat cedarea puterii lui von Epp și numirea acestuia în funcția de comisar general al Bavariei. Berlinul din vara lui 1934 era un oraș ce forfotea
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
diferă, cele mai multe căzând de acord doar asupra rezultatului sângeros. Röhm, care dormea buștean, a fost târât din pat și azvârlit în închisoarea Stadelheim din München. Întreaga conducere a SA-ului a fost practic lichidată, alături de mulți alți adversari politici ai naziștilor, prin complotul lui Hitler, Göring, Himmler, Heydrich, Goebbels, von Reichenau. Hitler a fost neliniștit de autorizarea executării lui Röhm și i-a dat lui Röhm o oportunitate de a se sinucide. Pe 2 iulie, el a fost vizitat de SS-Brigadeführer
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
război prin prestații"" (în engleză ""Reparations in kind""), adică forma cosmetizată a ceea ce era de fapt deportarea în masă a germanilor în Uniunea Sovietică în scopul prestării de muncă forțată neplătită, în esență cu absolut nimic diferit față de ceea ce practicaseră naziștii între 1933 și 1945 cu milioane de oameni de naționalități dintre cele mai diferite. Roosevelt și Winston Churchill și-au dat acordul pentru ceea ce a fost considerat, numai câteva luni mai târziu, "genocid, crime de război și crime împotriva umanității
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
aflau prizonieri de război în 41 de țări. Prin intermediul Agenției Centrale de Informații Despre Prizonierii de Război ("Zentralauskunftsstelle für Kriegsgefangene"), au fost trimise 120 de milioane de mesaje. Un obstacol major a fost Crucea Roșie Germană, care era controlată de naziști, și care nu a respectat anumite legi ale Convenției de la Geneva, cum ar fi deportarea evreilor din Germania și asasinatele în masă din lagărele de concentrare, conduse de guvernul german. În plus, alte două mari părți combatante, Uniunea Sovietică și
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
de 5 ani. În august 1944, la vârsta de 13 ani, a plecat din portul Constanța la bordul unui vapor cu destinația Palestina, în cadrul așa-numitei „Emigrații ilegale”, care avea drept obiectiv așezarea de evrei refugiați din țările ocupate de naziști în Palestina în pofida restricțiilor grele impuse de autoritățile mandatare britanice. În anii 1948-1950 a servit în armata israeliană, în cadrul serviciului obligatoriu. Meir Rozen a obținut la Universitatea Sorbona din Paris licența în științe politice, apoi titlul de master în drept
Meir Rosenne () [Corola-website/Science/334172_a_335501]
-
a proclamat conducător ("Gauleiter") pentru Banat. După ce Karl von Möller a devenit primul Gauleiter al Banatului, începând cu 1 iulie 1932 a editat la Timișoara gazeta antisemită "Der Stürmer". Gazeta a fost o imitație a publicației Der Stürmer publicate de nazistul german Julius Streicher, care, după cel de al doilea război mondial, a fost acuzat, judecat și condamnat la moarte în primul proces de la Nürnberg, fiind găsit vinovat de "crime împotriva umanității" și executat prin spânzurare, în 1946. Karl von Möller
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
În ciuda condamnării membrilor federației, FRA a fost exonerată de orice implicare în asasinat. În timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, unii dintre organizației germane a FRA au considerat că pot ajuta la eliberarea Armeniei de sub stăpânirea sovietică sprijinindu-i pe naziști. Legiunea Armeană, formată în cea mai mare parte din prizonieri de război armeni din Armata Roșie, a fost condusă de Drastamat Kanayan. Legiunea Armeană a participat la ocupația Peninsulei Crimeea, dar au fost în cele din urmă mutați în Olanda
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
și că nu va da populației germane motive de a se plânge. Tactica nu s-a dovedit una bună: protestele și propaganda nazistă erau la ordinea zilei, chiar și în rândurile populației lituaniene, și guvernul local nu le putea împiedica. Naziștii hărțuiau fizic organizațiile lituaniene. La 1 noiembrie 1938, Lituania a fost presată să ridice legea marțială și cenzura presei. La alegerile din decembrie pentru , partidele pro-germane au primit 87% din voturi (25 de locuri din 29) în teritoriul Klaipėda. Dr.
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
nu a făcut planuri de a ajuta Lituania sau alte Țări Baltice în eventualitatea unei agresiuni germane. Uniunea Sovietică, deși în principiu sprijunea Lituania, nu a dorit să-și perturbe relațiile cu Germania, întrucât lua în calcul o alianță cu naziștii. Fără susținere materială, Lituania nu a avut de ales decât să accepte ultimatumul. Diplomația lituaniană a caracterizat această concesiune ca un „rău necesar” care va permite Lituaniei să-și păstreze independența și a întreținut speranța că este doar o retragere
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
din exporturile Lituaniei și îi livra 86% din importuri. Germania și Uniunea Sovietică au convenit în același an asupra Pactului Ribbentrop-Molotov, împărțindu-și Europa de Est în sfere de influență. La început, cum era și firesc, Lituania a intrat în sfera Germaniei. Naziștii au mers până într-acolo încât să propună o alianță militară germano-lituaniană împotriva Poloniei, promițând retrocedarea , dar Lituania a ținut la politica sa strictă de neutralitate.
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
mare parte a efortului tehnic și tehnologic necesar mașinii sovietice de război a fost făcută de industria edificată în perioada de dezvoltare a primelor planuri cincinale. După ce soarta războiului a fost întoarsă în favoarea sovieticilor după bătalia de la Stalingrad și după ce naziștii au fost învinși și în bătălia de la Kursk, Armata Roșie nu a mai cedat nici un moment inițiativa tactică și strategică. Deși Uniunea Sovietică primea materii prime și arme din Statele Unite ale Americii, producția de materiale pentru război era mai mare
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
milioane de morți), Armata Roșie fiind nevoită să suporte lovitura principală germană. Aliații au pretins că un al doilea front a fost deschis deja în Italia în 1943, ei nefiind pregătiți în acel moment pentru asaltul asupra Franței ocupate de naziști. Atunci când s-a terminat războiul pe 8 mai 1945, trupele sovietice și occidentale, (britanice, franceze și americane), se aflau față în față de-a lungul unei linii care trecea prin mijlocul Europei, de la Lubeck la Triest. În afara unor mici rectificări
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
arta, știința sunt forme simbolice, de unde și conceptul de om că "animal simbolic". În ciuda climatului politic nefavorabil, Cassirer a fost ales rector al Universității din Hamburg în 1929 - primul evreu promovat în această funcție într-o universitate germană. După venirea naziștilor la putere, a plecat în Anglia, unde a predat doi ani la Oxford, apoi a acceptat un post la Universitatea din Goteborg (Suedia). În 1935 a primit cetățenia suedeză. După ocuparea Franței se va stabili în SUA, unde a petrecut
Ernst Cassirer () [Corola-website/Science/298954_a_300283]
-
anii 1940 a lăsat urme adânci asupra lui Ed. După ce mama sa a murit la 29 decembrie 1945, Ed, care trăia acum singur la fermă, a început să citească cu aviditate cărți de anatomie și povestiri despre atrocitățile comise de naziști în timpul celui de-al doilea război mondial, dobândind o varietate de informații despre exhumare, de asemenea îi plăcea să citească ziarul local, în special secțiunea necrologuri. Cu timpul a început să jefuiască mormintele proaspete ale femeilor, deși mai târziu în cadrul
Ed Gein () [Corola-website/Science/330166_a_331495]
-
zidurile. Liderul arab palestinean Abd al Kader al Husseini și-a asumat răspunderea asupra atentatului. După istoricul israelian Uri Milstein, bomba a fost preparată de Fawzi el Kutub, specialist palestinian în explozive, zis „Inginerul”, care fusese antrenat în trecut de naziști, și care acționase în complicitate cu doi dezertori britanici, caporalul Peter Marsden și căpitanul Eddie Brown. În ciuda gravei avarii, ziarul de a doua zi a putut apare într un format redus de două pagini, imprimat la o mică tipografie din
Jerusalem Post () [Corola-website/Science/330316_a_331645]
-
în viață cotidiană pe care le învățaseră în război , dezvoltând grupări paramilitare ca Crucea de Foc în Franța sau Căștile de Oțel în Germania, iar tinerii alienați de transformările sociale și politice, au îngroșat rândurile adepților partidelor extremiste ca cel nazist sau fascist. S-au creat relații sociale tensionate, iar averile producătorilor și intermediarilor, a fabricanților de arme și marilor comercianți au sporit, devenind noii îmbogățiți. Francezii producători de artilerie și vehicule ca Schneider, Citroen și Renault sau italieni ca Ansaldo
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
transformând-o într-un stat de rangul doi. Orice încălcare a unei prevederi însemna act de ostilitate.Germanii au socotit că au fost înșelați idn interior și nedreptățiți și umiliți din exterior, situație de care vor profită ultranaționaliștii, militaristii și naziștii care nu vor recunoaște prevederile Tratatului de la Versailles și contestând noile frontiere. Vor recurge la diverse modalități pentru a reface Germania Mare de dinainte de război. În Austria, efectivele militare nu puteau să depășească 30 000 de militari, în Bulgaria-20 000
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
unor alianțe în est care să oblige Germanai să lupte pe două fronturi. Cu granițele protejate în vest de Locarno și eliberat de grijă unui conflict cu Polonia, Hitler și-a îndreptat atenția spre Austria. În iulie 1934, la Viena, naziștii au aplicat o tentativă eșuată de preluare a puterii. Asasinarea cancelarului Engelbert Dulfuss și apelul lansat de austrieci pentru asistență germană au determinat Franța și Italia să se concentreze pe independența Austriei. În ianuarie 1935 este semnat un acord franco-italian
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
1937, Italia adera la Pactul Anticomintern. Pe 26 octombrie 1936 Italia și Germania au încheiat un acord de cooperare: Axa Berlin-Roma. Pe 12 februarie 1938, Hitler s-a întâlnit cu cancelarul Schuschnigg, amenințându-l cu invazia în cazul în care naziștilor austrieci nu li se permitea să între la guvernare. Cancelarul austriac a acceptat cererile germane, apoi a optat pentru tranșarea chestiunii statutului Austriei printr-un referendum ce urmă să fie organizat pe 13 martie. Pe 12 martie, Hitler a ordonat
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]