416 matches
-
indubitabilă. Ceea ce interesează, după atîta vreme de la scrierea operei, nu e atît derapajul fățiș sau fardat înspre o dictatură care-i curta cu leninistă perfidie, cît alterarea valorii în sine, prin silnica împăcare a unor criterii morale și estetice de neîmpăcat. Dacă la Marin Preda lucrurile par, doar par, ceva mai simple, în sensul depistării unor oricum dezonorante slăbiciuni de caracter, de altfel profitabil speculate de comanditarii săi de partid, Petru Dumitriu e cufundat, pe lîngă aceleași slăbiciuni caracteriale, și într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și vinovata deformare a realului social-politic s-au hărăzit de la sine uitării, putând fi luate în atenție numai ca mostre ale realismului socialist. Doar lirica erotică din Cupa cu garoafe (1960) sau din Cântece albe (1967), inflexiunile elegiace din Arbore neîmpăcat (1973) sau sonetele din Târziu (1980) izbutesc să contureze, în parte, o altă imagine poetului. Culegerile sale de articole, reportaje, note de călătorie, în care adesea e prezentă o acută tensiune pamfletară (caracteristică, de altfel, și unei mari părți din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
București, 1966; Cântece albe, București, 1967; Versuri, București, 1968; Iarba de aur, București, 1969; Câte două cuvinte de ținut minte, București, 1970; Partea mea de lume, București, 1970; Sângele nostru de apoi, București, 1970; Iubire am scris, București, 1972; Arbore neîmpăcat, București, 1973; La un pichet de salcâmi, București, 1974; Numele tău, București, 1974; Dintr-un post de observație, București, 1975; Cred în lumina voastră, București, 1976; Acolo pașii mei vor arde, București, 1977; Vitrina cu gablonzuri, București, 1978; Târziu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
la idoli, elinii și barbarii se războiau între ei și erau cruzi cu cei de un neam și nu se afla cineva care să umble pe pământ, sau să străbată marea, fără să-și înarmeze mâna cu sulița, din pricina luptei neîmpăcate între ei. Toată viața lor o trăiau înarmați și sulița le slujea în loc de toiag și numai în ea le era ajutorul. Se închinau, cum am spus înainte, idolilor și aduceau demonilor jertfe; și totuși cei ce slujeau idolilor n-au
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
are destulă continuitate. Astfel cu prilejul centenarului lui I.L. Caragiale, partidul nostru a pus în fața organizațiilor de masă, revistelor și instituțiilor culturale sarcina de a populariza centenarul și de a populariza cu acest prilej în masa poporului nostru opera acestui neîmpăcat dușman al burghezo-moșierimii. Revista nu și-a îndeplinit datoria, publicând un singur articol festiv despre Caragiale (...). O problemă este aceea a organizării fondului de cărți. Biblioteconomii burghezi - «specialiștii» în ce privește bibliotecile - așezau cărțile după format și nu după conținut, voind să
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
îndeplinit! Mă rog, nedemnii domnișori, chiaburii, Cu limba facă-și cruce-n cerul gurii Noi n-am ales tânjeala somnoroasă Ci aspra veghe-a luptelor de clasă. Noi n-am votat... și-atât. Noi am jurat Dușmanul să-l lovim neîmpăcat, Să ne-avântăm, coloană ne-ntreruptă, Sub steagul comuniștilor, la luptă! Tovarăși, așadar să facem suma: Am fost puternici ieri, darmite-acuma! O sărbătoare a literaturiii noastre 76: „La sfârșitul lunii noiembrie 1952, în viața literară din R.P.R. s-a produs
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a simțit mereu atât de legat, încrezător fiind și în puterea lor de a regenera comunitatea. Iar conduita sa finală nu mă miră, un credincios adevărat, cum a fost, mai ales un slujitor al Domnului, nu pleacă din aceasta lume neîmpăcat, cu sufletul apăsat de sentimente sau gânduri negative despre ceilalți. De altfel, a iertat greșiților săi nu acum, la plecarea spre Domnul, ci chiar din momentul în care aceștia greșeau față de el. Da, acele intervenții, acea formidabilă presiune internațională, pe
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
numai proprii ci a fiilor săi: Să știți c-a murit creștin / Brâncovanul Constantin!. De asemenea, textul abundă În elemente ale unui discurs al puterii obținute cu forța, al războiului și al violenței: Că pe noi ne- anconjurat / pasă cel neîmpăcat / Cu- ieniceri, cu tunuri mari / Ce sparg ziduri cât de mari. Este un discurs al puterii că formă de dominare și opresiune ce Îl caracterizează pe sultan. Discursul puterii se fundamenteză pe existența unei triple antiteze. Antiteza dintre români, reprezentați
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
nu a pătruns. Spiritul încă mai este aici aproape de inerția materiei, pe care o trăiește ca euforie a continuității și ca apologie a oricărui „înăuntru“. Și cum ar putea ratatul să nu fie un nefericit, din moment ce el este un leneș neîmpăcat cu sine, un leneș ratat? Pătrunzând în lumea proiectelor, contaminat de ideologia actului și de cea a „realizării esenței“, el nu a pierdut pe deplin vocația lenei, univocă, demnă și castă. De aceea ratatul are o natură impură, în care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pe orașe, sate, pămînt și grădini. Ca deținători ai pămînturilor, îi tratau pe țărani ca pe niște scalvi. Împotriva acestei situații s-a declanșat răscoala din 1907. Evreii nu vorbeau românește, ci nemțește, se îmbrăcau altfel și aveau o ură neîmpăcată pentru gentili. Erau străini și cuceritori, neavînd nici un sentiment față de România și nu făceau nici un sacrificiu față de ea. Iorga nu considera toate acestea drept o persecuție religioasă sau rasială, pe care, personal, le detesta. Pentru el erau în joc existența
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și Iorga nu au dus la nici un rezultat 37. Iorga l-a atacat imediat pe Mihalache în "Neamul românesc", numindu-l "Caius Gracchus de la Topoloveni". Dar cel mai important obstacol în calea acestei fuziuni benefice era un motiv personal: ura neîmpăcată a lui Iorga față de Stere. Se referea la acesta, numindu-l "odiosul", "cel mai detestabil dintre oameni"38. Conflictul dintre personalitatea sa și cea a lui Stere, un susținător de multă vreme cunoscut al drepturilor țăranilor, a dus la ignorarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din România dominau relațiile dintre Ungaria și România. Cei aproximativ 1.700.000 de unguri din Transilvania nici măcar nu se prefăceau că acceptă administrația majorității române. Să aruncăm o privire asupra formidabilei minorități maghiare, cea mai mare și mai de neîmpăcat din România Mare. Înainte de Primul Război Mondial, ungurii din Ungaria Mare se considerau drept "națiune de stat" (államnemzet). Deși ungurii permiteau naționalităților folosirea limbii materne în casele lor, la școală, la tribunal și în administrație și armată, sau chiar și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui, ca o pedeapsă pentru cei care vor răspîndi pe viitor minciuni de-a lungul și de-a latul hărții Europei"51. La un alt nivel, în publicația intelectuală "Magyar Szémele", savantul Lájos Gáldi scria: "Iorga a fost un dușman neîmpăcat al Ungariei, Iorga a murit". Autorul articolului își amintea că Iorga făcuse multe gesturi în favoarea ungurilor: necrologul scris în memoria profesorului Bitay, pamfletul "împotriva urii dintre națiuni" (adică dintre națiunile română și ungară), dar menționa că reconcilierea era prefigurată "numai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Împotriva condiției lor „supuse”, recurgând, după caz, la graffiti, demonstrații, atacuri, bombe și chiar la urna de vot. În anii ’70, problema Tirolului de Sud fusese rezolvată prin crearea unei regiuni autonome bilingve - soluție care a mulțumit, cu excepția câtorva critici neîmpăcați, pe toată lumea. Naționaliștii flamanzi din partide ca Volksunie și Vlaams Blok nu au abandonat niciodată țelul ultim al separării de Valonia francofonă, Însă noua prosperitate de care se bucura Flandra și legislația inovatoare pentru federalizarea Belgiei le-au temperat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
perioadă de relativă libertate la legea marțială, urmată de un lung și nebulos purgatoriu de semitoleranță represivă care a culminat cu Întoarcerea la crizele economice din deceniul anterior. Biserica Catolică era puternică, Solidaritatea populară, iar națiunea poloneză nutrea o ură neîmpăcată față de conducătorii comuniști - Însă aceștia s-au agățat atât de mult de putere, Încât căderea lor finală a venit oarecum prin surprindere. Fusese un lung adio. În Polonia, legea marțială și urmările ei au pus În lumină limitele și carențele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iubirea totală a patriei ("Să ne clădim altar în suflet pentru iubirea de Patrie și să închinăm acestui altar tot sufletul, toată viața și tot focul nostru patriotic"), în capul listei este așezat imperativul "Să ne înrădăcinăm în suflet ura neîmpăcată contra dușmanilor Patriei; să ne plămădim dorința pătimașe de a-i sfărâma și ai îngenunchia la picioarele noastre" (p. 56). Narcisismul eului național merge mână în mână cu pedagogia urii celuilalt antinațional. Programul educațional predat în școala militară a națiunii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]