562 matches
-
știu că sunt în una din cele mai renumite catedrale din lume, cu o capacitate de nu mai știu cîte mii de oameni, dar asta nu mai contează. În clipa de față... nu mai este pic de loc! Totul pare neîncăpător și acea mare de oameni pare să cuprindă o lume. Încerc să mă strecor. Încalec trupurile înghesuite pe dalele de piatră ale pardoselii, mă preling printre cele rămase în picioare, spectacolul este halucinant și încerc să mă regăsesc. Ce caut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
L-am văzut pe Alexandru Tăcu În vremea unui Început de poem că izvoarele numai de ele Însele știindu-se plângând: ,,Veneau părinții de la târg cu morți Sicriele pâcleau pe schima lor; Veneau părinții de la târg tăcuți Pe cerul serii neîncăpător Veneau părinții de la târg tăcuți Cu umerii tociți de scăfârlii Se Întorceau Încet de la mormânt Înfrigurați În haine cenușii Murise-n lagăr Alexandru Ț. Părinții coborau Înalți de plâns Aveau durerea crucilor pe ochi Și nopțile pe gură li s-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mare defrișare a pădurii din apropiere, fie din cauza nevoii lemnului de foc și construcții, fie pentru a face loc noilor locuințe. Apoi, din cauza înmulțirii naturale a locuitorilor de aici, sau f(oarteă probabil din cauza noii migrațiuni moldovenești, vechiul târg devenind neîncăpător, aceștia se văd nevoiți a-și întemeia alte așezări. În modul acesta iau naștere rând pe rând satele Broșteni, Plopeni și Răești. Nu mult după aceasta (sec. XIV-XV-leaă, sosește aici și un grup de „Ceangăi”, care se trag în pădurea
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Slăvescu. Astfel toate forurile partidului erau acum constituite într-o perfectă și democratică formă statutară. 34 La Palatul Justiției eram în toate zilele de lucru. O activitate intensă domnea în acest mare edificiu, care devenea din zi în zi mai neîncăpător. Pe săli era forfoteala diferiților inși veniți pentru procesele lor și avocații care alergau de la o secție la alta pentru pledarea procesului pentru care fuseseră angajați sau mergînd pe la grefele respective pentru urmărirea efectuării procedurilor sau consultarea dosarelor. În sălile
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
un compot de mere sau de prune. Vroiam cu tot dinadinsul să-i fiu de ajutor. Doar, aveam o singură soră și-i doream din tot sufletul să se însănătoșească. În urma acestui flagel, a acestei molime cimitirul Costișei a devenit neîncăpător. Mamele își plângeau copiii, copiii își plângeau părinții. A fost o adevărată calamitate și pentru satul nostru, ca și pentru cele din jur. Tifosul exantematic a constituit un dezastru național. Cei scăpați de această epidemie au aplicat măsuri severe de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
satele vecine, Frătăuți, Măneuți, Gălănești, Baineț, Bilca, gospodarii veneau să macine cerealele, la Costișa. Din zori și până-n noapte, șiruri de căruțe încărcate cu saci de porumb, orz, secară și mai cu seamă grâu, intrau în ograda morii, care ajunse neîncăpătoare. Circula vestea din gură-n gură că "valțurile" morii sunt dintre cele mai bune. Făina de grâu obținută la ele este tare "faină", este "făina lux". Mi-amintesc că, nu era toamnă să nu merg cu tata, cu sacii, la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ceasurile nu mai sunt lungi ca În vremurile, tot ale noastre, dar de altă dată. Înainte chiar cu câțiva ani - să zic zece - timpul era generos. Trăgeai de el și se lăsa Întins. Acum a devenit atât de rigid și neîncăpător că mă sperii. Mi s-o fi năzărind numai mie? Cu mult drag, Melanica </citation> <citation author=”PAPADIMA Ovidiu ” loc=”București” data =”26.XI.1972”> Mult Stimate Domnule Dimitriu, Primind cu bucurie scrisoarea Dvoastră, Vă comunic că - așa cum am stabilit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
voia soartei. Această piele de sagri care se tot micșorează merită ca cineva să vegheze la viitorul ei, și nu numai din rațiuni morale. Problema minorităților va fi cea mai importantă problemă a secolului XXI. Cu cât planeta devine mai neîncăpătoare și mai înghesuită, cu atât distanțele dintre locuitorii ei se tot adâncesc. Chestiunea nu e nici retrogradă, nici folclorică. Și, mai ales, nu pentru lumea islamică, care s-ar condamna la ofilire și la sterilitate uniformizându-se. Ar deveni cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
alăturat Tudor și Anca Ciortea, ai căror părinți Își organizaseră o frumoasă fermă aproape de gara Copșa Mică. La Început ne strângeam În fiecare seară pe banca din prisaca școlii, unde gazde erau Livia și Stela Jarcău. Pe măsură ce banca a devenit neîncăpătoare, ne-am deplasat pe butucii de lemn din fața casei Văcărescu, mătușa Sandei Axente. Aici, În verile 1937 și 1938, la lumina focului de la sondele de gaz metan din Șomârd, ne Împărtășeam amintirile din liceu, discutam despre cărțile citite, cântam șlagărele
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
1990 a luat ființă Forumul Democrat al Germanilor din România, la care și eu ca de altfel toți etnicii germani am aderat la această formă de organizare. La Salonul de iarnă, din februarie 1990 sala proaspăt renovată s-a dovedit neîncăpătoare. Asociația Județeană a Artiștilor Plastici Amatori s-a autodesființat prin inactivitate. Mai târziu unii artiști s-au unit, după prietenii și mai ales interese personale, în grupări mai mici. Așa mulți artiști s-au pierdut, alții au renunțat la pictură
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
tabără și cu promisiunea de a ne reîntâlni în următoarea „colonie”, expresie folosită de sârbi. Încă din timpul șederii noastre în tabără, ceea ce se întâmpla acolo a fost făcut public în presă. La vernisajul expoziției, sala a fost din nou neîncăpătoare, aproape toți cei prezenți, unii veniți doar din curiozitate, după ce aflaseră din presă că tabăra aceasta devenise internațională, au avut plăcerea să participe la o expoziție deosebită. „Decorul mirific în care s-a desfășurat acest „atelier de creație în aer
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
adică își va trăi viața, cu bune și rele, până la sfârșitul ei, în 1963: ... Aici, precum altădată la Bârlad, când Vlahuță sau Tutoveanu își primeau oaspeții literari, tot așa casa lui Voiculescu devenea de la o zi la alta tot mai neîncăpătoare și nesătulă de fețe literare. Cu toate că unora poetul li se părea omul ciudățeniilor, „un medic rătăcit printre poeți”, „un poet printre medici”, prietenii se căutau unii pe alții. Soseau în strada Dr. Staicovici, Ion Pilat, Adrian Maniu, Cincinat Pavelescu, epigramistul
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
dimineața!”. Venea apoi un moment pregătitor când ne întreba, pe sărite, după cum ne simțea de prezenți sau absenți sufletește, ce mai facem, cum ne mai descurcăm. Ulterior trecea concret pe registrul profesional și de fiecare dată, tablele păreau a fi neîncăpătoare. Eram fascinată de schemele logice, ajutătoare, de desenele cu spectru aplicativ, dar dincolo de toate, era omul, doar omul care sfințește locul, iar Dumnezeu îi sfințește calea și devenirea. Acesta era distinsul domn profesor Băcăoanu, un om, un nume, un apropiat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
se închină cucernic în fața podiumului sălilor de concerte, transformate în altare ale muzicii. Distinșii artiști cu har ai momentului, veniți din întreaga lume, își încarcă la rândul lor bateriile în răsunetul aplauzelor din sălile ospitaliere ale Festivalului, care devin uneori neîncăpătoare, în pofida unor turbulențe sociale colaterale privind ba Roșia Montană, ba câinii vagabonzi sau eșecul meciului de fotbal cu Turcia. Toate fac parte din viață, dar parcă muzicii trebuie să-i acordăm permanent atenția cuvenită, întrucât ne înalță deasupra prozaicelor preocupări
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
noi, cei peste patruzeci de studenți împărțiți în colective artis tice, să ne repetăm spectacolele în decorul și în costumele respective, doar-doar s-o trezi în noi freamătul trăirii adevărate... Toate acestea se întâmplau însă într-o cameră de bloc neîncăpătoare, împărțită juma-juma în sală și scenă, lipsită de culise, cu o singură ușă în fund și două ferestre laterale, din care una dădea în stradă, iar cealaltă se deschidea înspre un balcon interior îngust, pe care erau îngrămădite de-a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
acestea, dar nu numai de ele, va trebui să ne amintim bine atunci când vom încheia socotelile cu cei care azi întrec măsura propriei lor prostituții spirituale.“ (România Muncitoare, nr. 71/noiembrie 1957) „De bună seamă că antologia noastră devine și neîncăpătoare, și depășită. Valurile de rușine au năpădit și întrecut cu mult vocația de supușenie a foștilor scriitori români, deveniți argați oficiali ai cuvântului stăpânirii. O continuăm totuși dintr-o tradiție și a disprețului și a amărăciunii.“ (România Muncitoare, nr. 97-98
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cuvântului stăpânirii. O continuăm totuși dintr-o tradiție și a disprețului și a amărăciunii.“ (România Muncitoare, nr. 97-98/aprilie-mai 1961) „Antologia aceasta pe care ne încăpățânăm s-o alcătuim în paginile României Muncitoare devine, pe zi ce trece, mult prea neîncăpătoare pentru valurile de rușine în care se scaldă scriitori din Republica Populară Română. Vorbim, bineînțeles, de acei scriitori care și-au arvunit conștiința și s-au pus cu trup și suflet în slujba depravării oficiale. Fapta lor de mârșăvie fără
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
un sfert de veac, am găsit în paginile alea și amănunte cotidiene care ar putea avea oarece relevanță (?). Femeia care le notează are 36 de ani și locuiește împreună cu părinții vârstnici, soțul și băiatul Tomi, proaspăt școlar, într-un apartament neîncăpător. E corector la România literară și gospodina casei. În zori, când încă dorm toți, scrie în bucătărie proză (scurtă), cât fierbe ciorba. 24 septembrie 1982 Mama a primit de ziua ei un săpun Fa, două margarine Rama, un catalog Neckermann
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
un eșec generează un alt eșec, după cum progresele realizate se constituie în premise pentru alte reușite. Mobilurile învățării Era iarnă. O lampă de cinci focuri cu petrol, cu sticla afumată pâlpâia gata, gata să-și dea duhul. În încăperea joasă, neîncăpătoare, toate cele opt persoane care alcătuiau familia se adunaseră la căldură și, așteptând să-și potolească foamea, mai schimbau o vorbă și plănuiau treburile pentru a doua zi. Mie, prâslea al familiei, timpul dintre întoarcerea de la școală și înserare nu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și Scolari, inaugurată în anul 1897. În fața sa, la intrare, s-a așezat statuia lui Mihail Kogălniceanu, în bronz, lucrată de sculptorul polonez Hegel (căruia i se mai datoresc: statuia lui Miron Costin și cea a lui Vasile Alecsandri). Devenită neîncăpătoare, de curând i s-a mai adăogat o aripă, de proporții apreciabile, în partea de jos. În fața acesteia a fost așezată noua statuie în bronz a lui Mihail Eminescu, opera sculptorului Faur. Pag. 284. "Grădina mea... Spalierii mei cu roze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fiecare dată de câte un pahar de vin, țuică, bere sau palincă. Camera de hotel cu doar două paturi, o măsuța mică de fantezie și una pentru televizor plus două scaune, foarte frumos amenajată și spațioasă, devenise imediat aglomerată și neîncăpătoare. Participanții veniți la marea petrecere s-au așezat pe unde au putut și unde mai găsiseră loc, formând astfel o imensă grămadă de rugbi naivă. O parte din cei care cunoșteau foarte bine obiceiul casei aduseseră cu ei diferite bunătăți
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
bombardamentele sovietice nu au fost îndreptate asupra orașului Huși, unde staționau numeroase efective germane. Localul Liceului, ocupat de trupele germane, apoi cele sovietice, este găsit devalizat de către directorul Mihai Bejenariu, revenit din refugiu. Între 1949 și 1957 localul este considerat neîncăpător de către corpul didactic, intervenindu-se la deputatul Mihail Ralea la 14 ianuarie 1958 pentu construirea aripii de Nord. În anul 1958 sunt realizate reparații capitale. Între 1964 și 1968 dispune de două localuri, în urma unificării cu Școala Medie „Mihail Kogălniceanu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pe care o aveau evreii față de Mareșal, totuși În documentul arhivistic intitulat „Comemorarea zilei de 29 iunie 1947 la Huși” nu este pomenit nicio dată numele lui. Iată textul integral al raportului: „Sinagoga Beth Hamidras În această zi a fost neîncăpătoare, pentru cei care au luat parte la comemorarea celor masacrați la Iași În ziua de duminică, 29 Iunie 1941. Adunarea a fost prezidată de către D-l avocat H. Carniol, președintele CDE Huși care, după ce a arătat pentru ce am fost
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Rica Râșnoveanu, Ioan și Lina Teodorescu și cei 3 copii ai lor: Victoria, Elena și Petrică. Toți se adunau în casa familiei Râșnoveanu din strada Triumfului nr. 54, până în anul 1914. Predicatorul acestei grupe era pastorul Păduraru Nicolae. Localul fiind neîncăpător, s-a găsit un local cu chirie la “Segal”, în Piața Centrală a orașului, fostul “Tic Tac”. Ca urmare a numărului credincioșilor amintiți, s-au alăturat în anul 1912 următorii: familiile Pandele și Oana Dincă, Moroșan și Danciu, I. Frânculescu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
impracticabil și astfel s-a cumpărat actualul teren pe care este construită biserica astăzi. Aici s-a construit o nouă casă de rugăciune care a rezistat până la cutremurul din 1977. Astfel, Dumnezeu a îngăduit acest lucru pentru că deja localul devenise neîncăpător. În loc să intervenim noi pe lângă autorități, așa cum se obișnuia de obicei, au intervenit ele pe lângă noi, pentru că ne-au oprit inclusiv cu “împuternicitul” cultelor (inspector) să ne mai adunăm în locaș, deoarece acesta nu mai prezenta siguranță, fiind foarte afectat de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]