623 matches
-
-l cucerește acceptându-i cu ironie și căldură malițiozitatea în spatele căreia descoperim încetul cu încetul un caracter, o sensibilitate care se vrea camuflată cât mai bine. Într-un anume fel, Clint Eastwood reînvie aici personajul din The Unforgiven, un caracter neînduplecat, cu o slăbiciune aparentă, croit însă după un alt calapod, cel al pionerilor, călăreți cavaleri ai Vestului sălbatic. Apelul la tradiția americană și la propria sa filmografie este fundamental în filmul lui Eastwood, modelul exemplar se află undeva în trecut
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
coperta unei cărți poate provoca prin simpla alăturare a două nume: G. Bacovia de Radu Petrescu. Predarea lucrării și examenul de obținere a diplomei au avut loc în 1970, la optsprezece ani de la terminarea facultății. Alungat de valul de apărători neînduplecați ai proletcultismului, Radu Petrescu pleacă din București ca să predea în câteva sate uitate de lume. Va renunța la meseria de profesor la reîntoarcerea în capitală - așadar diploma nu mai avea nici o importanță. Și totuși, când vremurile s-au mai îmblânzit
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
să trăiască printre străini și să-și petreacă zilele alături de făptura asta tristă, plăpândă și bolnăvicioasă. Numai că părintele ei, don Pedro Fernández, un nobil galițian pentru care căsătoriile din interes erau chezășia unei politici externe fără fisuri, fusese de neînduplecat. Nici măcar lacrimile soției sale, blânda Aldonça Soares de Valladares, nu izbutiseră să-l clintească. - Pentru noi e un favor, iar pentru Inesita o onoare s-o însoțească pe viitoarea regină a Portugaliei, spusese el cu glasul bubuitor cu care vârâse
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
filantropie. Sfaturile autorului nu diferă de recomandările tuturor religiilor mari. Redăm pe scurt cele 10 porunci propuse de Stelian Baboi. 1. Dumnezeu este unic pentru toți. 2. Scârbă și desconsiderare față de neputincioși. 3. Să fim îngăduitori față de truditorii umiliți, și neînduplecați față de neputincioși. 4. Să fraternizăm cu cei dotați cu har divin, energie erotică și sapiențială. 5. Să prețuim operele geniale. 6. Să adoptăm o atitudine ințeleaptă față de noi înșine. 7. Revoltă permanentă împotriva dictatorilor, tiranilor, asupririi. 8. Să nu ucidem
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
ca niște stridii, știu că e vremea fluxului. La care flux celula aceasta, ridicată pe o placă de gresie între nivelurile mareelor - unul dintre acele infame „acvarii” despre care fără îndoială veți fi citit pe stradă în pamfletele mincinoase cu Neînduplecata Încarcerare și Tâlhăreștile Aventuri Ulterioare ale Fugarului Matt Brady -, începe să se umple și-o ține tot așa până ce apa ajunge să-mi treacă de creștetul capului. Nu că m-aș îneca: mă agăț și eu, ca atâția alții înainte de
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
-i facă voia. $3 1. Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, 3. fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrînați, neîmblînziți, neiubitori de bine, 4. vînzători, obraznici, îngîmfați; iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu; 5. avînd doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia. 6. Sunt printre ei unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85052_a_85839]
-
îi vorbește despre dorința lui, la care Sergiu îi răspunde: „Ioana nu are talent! E prea spontană.“ „Ba ar fi fantastic s-o luăm în echipă, noi căutăm persoane spontane!“ nu s-a lăsat dramaturgul. Sergiu însă a fost de neînduplecat. Eu am înțeles imediat de ce nu voia. Nu se putea să fac eu teatru, iar el concerte. Ori eram cu el, ori îmi făceam de cap. Eu la Tokyo, el 76 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE la New York. Ce
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
acesta, pînă voi trece Iordanul ca să intru în țara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru." 30. Dar Sihon, împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el, căci Domnul Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat, și i-a împietrit inima ca să-l dea în mîinile tale, cum vezi azi. 31. Domnul mi-a zis: "Vezi, acum încep să-ți dau pe Sihon și țara lui; începe și tu dar să-i iei în stăpînire țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
fac negoț cu sclavi, vând carne neagră". Mai vedeți azi pe cineva mărturisind deschis că asta-i este meseria? Ce scandal s-ar mai isca! Parcă-i aud de aici pe confrații mei parizieni. Căci în chestiunea asta sunt de neînduplecat, și n-ar șovăi să pună în circulație două-trei manifeste, ba poate chiar mai multe. Gândindu-mă bine, cred că și eu mi-aș pune semnătura lângă a lor. Suntem împotriva sclaviei! Că n-avem încotro si am introdus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
îi supun/ rubine și smaralde, ametiste/ și cărămida trupului mi-o pun/ la ridicarea lumii comuniste. Ca să nu lase loc vreunei umbre de îndoială, N.S. își dedica poeziile cui trebuia: Internaționala - la aniversarea lui Vladimir Ilici (Va fi o judecată neînduplecată/ iar numelui ei poți să-i spui PACE/ ori LENIN poți să-i spui,/ are același înțelesă. Unui fascist (Ascultând sunetul înalt al steagului roșu/ pe care-l țin în mâini,/ te privesc și îți spun „nici un erete nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-și buzele până la sânge. Ochiul de foc clipi, strivindu-l de pământ. Fără trup, tăiat de lumină peste bărbie, fața lui Ghiță Todireanu se profilă în închipuirea lui sau aievea masivă, uriașă, cu buzele strânse și ochii mijiți într-o neînduplecată îndărătnicie. După un timp, lumina se stinse. Se ridică. Făcu un salt mai departe. Căzu ca împușcat. Reflectorul împroșcă jetul de raze pe el. Se lipi din nou de pământ. Simți prin pantaloni și cămașă răcoarea înviorătoare și bună. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
solid. Termină cu îmbrăcatul și-i trase o palmă iute, zicîndu-i: — Haide. Nu mă mai pot scuza din nou. Scoală-te și îmbracă-te. Ea rămase sprijinită de comodă, urmărindu-l cum se îmbrăcă încet, și după ce termină îi spuse neînduplecată: — La revedere, Lanark. Avea toate simțurile amorțite, dar rămase nemișcat o clipă, privindu-i prostește picioarele. La revedere, Lanark! repetă ea, îl prinse de braț, îl duse pînă la ușă, îl împinse afară și o trînti după el. Bîjbîi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plac, se apropie câțiva pași și îi ceru încă o dată, cu glas ferm, să-l cruțe pe acel sărman dement. Balamber îi porunci atunci lui Inisius să se ridice în picioare și căută să-l îndepărteze de el, însă acela, neînduplecat, îl urmă târându-se în genunchi și se aruncă să-l prindă de glezne. — Deci aceeași pedeapsă! Același martiriu! Nu cer decât asta. Eu merit moartea! Eu o invoc! împlinește-ți misiunea, fiu al lui Belial! Hotărât, era prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de ani, înalt și robust, cu o barbă deasă și neagră. Unde te crezi, tinerelule? Doar nu suntem pe câmpul de manevre aici; iar tu începi să devii plictisitor. Metronius înghiți. Susținu privirea bagaudului, dar citi în ea liniștea rece, neînduplecată, a unei brute. înțelegea perfect că la prima mișcare nechibzuită, la primul cuvânt prost ales, omul acela nu ar fi șovăit nici o clipă să-i taie gâtul. Frumoasă moarte ar fi fost aceea pentru ultimul descendent al familiei Metronius: aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai mare și pe câmp, spre Lunca Banului, începuse să tremure apa morților. Câinele se ținea mai mult în umbra căruței. Bătrânul intrase în obișnuita lui muțenie care dura ore și altădată zile, altfel era om bun, însă cam aspru, neînduplecat în hotărâri. De acasă mi se dăduse învoire pe trei-patru zile la bucuria de a mânca harbuji pe săturate și pescuitul cu undița în Pruteț. Cu cât coboram în valea Prutului, cu atât căldura devenea aproape de nesuferit. După drum domol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Dar patimi reci, fără de milă, crude, Cari din ochi nu pierd vo țint-a lor. La voi nu pot combate vanitatea Prin vanitate, aurul prin aur, Intre virtuți și [î]ntre viții nu e La voi deosebire - amândouă poartă Aceleași semne neînduplecate. Onest și [ne]onest nu cunosc milă, Drept și nedrept nu au deosebire În sufletele lor, ci numa-n cap. E-același om pe două căi opuse, Unul vrea drept, cellalt nedrept, cu-aceeași Adâncă, făr-de milă, consecuență. Voi oameni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
duceau la cancelarie, apoi ți ai pus cenușă în cap și, deși telefoanele zbîrnăiau în draci, n-ai mai răspuns la nici un apel. Totul se leagă, și vina că ai căzut pradă complotului îți aparține numai ție. Nu ești prea neînduplecat, nenicule? este trezit Roja din gînduri. Eu zic că ar fi destul dacă lui Potaie i s-ar imputa doar măcelul de la Timișoara, și hai să zicem primul mort de la București, cel despre care deja nici nu mai vorbește nimeni
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Dumitru s-a dus la angrosist, chipurile să încerce a-l îndupleca, dar, din priviri, a făcut semn oamenilor lui să se apropie de sacii cu sămânță aflați alături. Nici nu vreau să aud. Afară, am spus! s-a prefăcut neînduplecat jupânul și s-a făcut nevăzut. Măi băieți - a grăit moșul către oamenii lui - nu-i chip să te înțelegi cu aista. Hai să luăm sacii înapoi și gata. Cât ai bate din palme, sacii cu sămânță au dispărut în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și acum patru ani. Ca acum doi ani, acum patru ani, soarele deșertului mă taie, din nou, În două, În patru, În patruzeci și patru, aici, pe dealul vechi, Între pietrele albe, toride, pietre mute, ca soarele acestei zile perfecte. Neînduplecatul soare iudaic al vechimii incendiază iarăși, ca acum doi ani, acum patru ani, cimitirul Ghivat Shaul. La Târgul de carte am venit. În cetatea care a născut Cartea Eternă. În fața pietrei care a fost, cândva, om. Acum patru ani, bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
deasă și se văzu și pe el Îndepărtându-se În albul lăptos al zării, cu căciula lui de miel, fierbinte ca o sobă și frecată cu mălai ca să fie albă și pusă pe o ureche. Și cele patru zări erau neînduplecate, Înghițind toate umbrele care se dizolvau supuse În frigul iernii. Precum cuvintele unui poem. Ha, ha, ha! Râse el sănătos, mușcând cu sete mărul ce-l luase de pe o poliță a bordeiului. Pe rampa de la Antrepozite se descărcau vagoane cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
împreună toate aceste taine ce m-au prins în capcana lor. Dar am înțeles. Nu poți, nu vrei, nu știi... Acum vreau să fiu singură. Pleacă! Părăsește-mi mintea! Nu mă mai lăsa să vorbesc cu o amintire ce zace neînduplecata în mine. Te rog... Vreau să fiu copil! Te rog copilărie, întoarce-te în mine, nu ma părăsi acum! Nu sunt pregătită pentru toate frustrările, alergările și goana de a-mi prinde visele. Nu sunt gata! Tu nu zici?! Acum
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
ca să mă ia de la doctor; chipul triumfal al mamei mele, mare cât Muntele Rushmore, privindu-mă pe când mă Îndreptam spre prima mea baie. (Am spus că e imposibil și totuși Îmi amintesc.) De asemenea, alte lucruri, materiale și imateriale: strălucirea neînduplecată a neoanelor din sala de operație; pantofi albi scârțâind pe pardoseala albă; o muscă infectând tifonul; și, pretutindeni În jurul meu, pe culoarele Spitalului de Femei, drame personale În plină desfășurare. Percepeam fericirea cuplurilor care-și țineau În brațe primul copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
această dispensă dura de ceva vreme. Pentru Obiect fumatul nu era ceva nou. Era deja profesionistă. În timp ce mă măsura din priviri, cu ochii Îngustați, țigara Îi atârna pieziș din gură. Fumul Îi plutea aproape de chip. Era un contrast straniu: expresia neînduplecată, de detectiv, de pe chipul unei fete Îmbrăcate cu o uniformă a unei școli particulare. În cele din urmă Întinse mâna și-și scoase țigara din gură. Fără să se uite după scrumieră, Își scutură scrumul. Acesta nimeri Înăuntru. ― Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
inocenței" (v. Radu Călin Cristea) ci mai ales dintr-o necesitate logică, pragmatică, survenită într-o stare de criză, în regim de urgență, ca instinct de supraviețuire: starea androginală este cea din oglindă. Iubirea-pasiune este spiritualizată în lumina necruțătoare și neînduplecată a oglinzii. Filtrul este impalpabil și în același timp foarte eficient. Se realizează totuși o sciziune dureroasă. Efortul nu este pentru a recupera jumătatea pierdută, ci pentru a lua distanță față de aceasta, detașarea fiind unica posibilitate de cunoaștere. Înjumătățirea în-seamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mântuiește de cel rău, În numele Tatălui, al Fiului, Al Neamului tău. (Ipotești) Mai puțin realizată este poezia Ecourile, care se alcătuiește prin dezvoltarea retorică a versului "Eminescu se credea Eminescu", dar alunecă în prețiozitate, emfază: O patimă grozavă, o patimă neînduplecată, mai tare ca oțelul și cremenea. Mania grandorii, comparată cu patima lui este nimic, o nimic toată: Eminescu se credea Eminescu. Dorul eminescian îl învață pe Emil Botta să interiorizeze spațiul. Imaginile sunt captate acum cu ajutorul unei lumini absconse, greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]