468 matches
-
încheiere a liceului pedagogic, i-a atras atenția vecinei sale una dintre obezele rămase la masă alături de alți câțiva supraponderali. Lasă-i, soro!... Sunt singuri și s-au iubit încă din liceu. În plus, se pare că amândoi au avut neșansa unor căsnicii nereușite, dar și-au onorat contractele încheiate la voia părinților cu decență și creștinească supunere. Acum sunt liberi, fără obligații și se revăd după 50 de ani... Șansa unei vieți!... Mai știi... Nici o dată să nu zici niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
evita alte eșecuri, care se succed însă necontenit, pentru a fi din nou înregistrate și memorate. Evadăm în trecut pentru că ne e frică de ce urmează. Eșecurile trecute sunt mai ușor de suportat decât Marele Eșec Final, care ne așteaptă. Memoria neșansei de a ne fi născut neîntrebați, într-o lume nedorită, e mai plăcută decât gândul la șansa de a scăpa de această lume. Dar oare nu fugim către moarte cu fiecare clipă în care fugim de ea? Mai bine înfometați
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în urmă primisem o invitație din partea lui la lansarea unei cărți, pe care a reușit s-o termine, dar nu a apucat s-o lanseze deoarece moartea l-a răpit prematur, deși scăpase teafăr din război și mai avusese și neșansa de a fi un timp prizonier într-un lagăr sovietic. Tot la această agenție C.E.C. m-am întâlnit cu prof. Gruia Novac. Îl aștept să rezolve problema la C.E.C., apoi o discuție apropiată referitor la activitatea cotidiană și despre Gruia
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
conștiința lui nu exista regiunea corespunzătoare domeniului acestor simboluri: florile și totul se rezolvă în obscuritate, în ermetism. E probabil ca în vremea mult mai complexă în care trăim, în care durate felurite există alăturea, conștiința unui poet să aibă neșansă să întîmpine conștiințele mai înapoiate ale contemporanilor, fără ca cuvântul înapoiat să aibă nimica pejorativ - conștiințe angajate în timpurile lor particulare. Atunci se produce neînțelegerea. (1932) FRAGMENT DINTR-O SCRISOARE Da, e dat râul să susure. Nu e nici o rușine. De ce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se apropia noaptea de casele pe care le apărau. Era ceva în bezna orașului care îi înnebunea parcă. Pe stradă, noaptea, dacă stăpânul, silit să iasă dintr-un motiv sau altul, nu-și ținea zdravăn de zgardă câinele și avea neșansa să se întîlnească cu cineva, se întîmplau adevărate nenorociri. Cei doi câini se sfâșiau unul pe altul și cu gurile pline de sânge se repezeau fiecare asupra stăpânului celuilalt. În felul ăsta câinii au devenit periculoși. Se părea că din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
200 de kilograme. — Bună ziua, domnule Lionel, răspunde ea, încercând să-l potolească pe Robespierre, care ar vrea să-l muște puțin pe Lionel dacă ar fi lăsat să ajungă până la el. Șansa lui Lionel este că liftul ajunge la parter. Neșansa lui Lionel e că madame Agnès e prezentă la datorie și-i observă tocmai când el se decide să-și ia inima în dinți și s-o conducă pe Liliane, câțiva pași, prin parc. — Bună dimineața, madame Agnès, se grăbește
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
postumele Confesiuni, Demonism, Mureșanu, apoi cu imposibilitatea unirii dintre lumea Cătălinilor și sfera hyperionică, în Luceafărul, pentru a culmina cu spaima de a exista din Bolnav în al meu suflet: imposibilitatea de a ieși din ciclicitatea existențială, odată ce ai avut neșansa de a te naște, revenind la nesfârșit în aceeași formulă fatidică viață-suferință-moarte, pe întreaga derulare a timpilor. Astfel, imposibilul formulei ontologice a omului atinge absurdul. Un absurd tragic. Acesta este adevăratul teatru al absurdului, nu absurdul artificial, hilar, până la jalnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
această idée. Niciodată! Niciodatăăăăăă! După un an de zile de la Întoarcerea mea acasă, tata murea În ajun de Crăciun, răpus de un cancer de prostată. Eu mă aflam la București, operată de câteva zile, În urma unui diagnostic asemănător. Șansa, sau neșansa mea a fost că am făcut un consult de rutină, și, așa ... chinul meu existențial s-a prelungit mult peste așteptări. Dacă o Întâmplare neexplicată de mine nu m-ar fi condus către un medic specialist, astăzi , eu, Ariana Bronte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acolo unde își avea așternuturile făcute sul și scoase un bloc de corespondență. Se așeză lângă Voisin și începu să scrie, încet, atent, cu un scris prelung și citeț. Șansele erau din nou de zece la unu. Din momentul acela neșansa începu să se apropie de Chavel în mod implacabil: nouă la unu, opt la unu, parcă un deget înspăimântător arăta spre el. Bărbații care nu trăseseră bilețelele se mișcau acum mai repede și parcă fără să se sinchisească de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în această cameră a celor pierduți? Ce poate fi mai cumplit decât atât? Poate numai puterea fără de oprire a lumii acesteia de a da viață unor oameni atât de îngrozitori ca mine... Cum, dintre toți, să fi avut chiar eu neșansa de a mă naște cu acea minte care să nu mă poată ajuta să găsesc răspunsul la nici o întrebare? Și chiar dacă aș fi avut răspunsurile, printr-o minune, oare aș fi putut întreprinde ceva cu ele? Nu cumva nimic, asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
despre fraudă și trădare, redundanță și evacuare; — Sunt banii mei și îi vreau! spunea el. Îmi vreau banii și îi vreau acum! Orașul e plin de tipi ca el, de băieți și fete care țipă și urlă și plâng, acuzând neșansa în fiecare clipă. Am citit într-o revistă că ar fi cu toții pacienți din azilele municipale de boli nervoase. Le-au dat drumul acum zece ani, când au apărut problemele financiare. Acum e la modă un banc, unul global, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fost în locul lor, spectacolul m-ar fi distrat. Îmi pică numai bine pe suflet să-l văd pe câte unul terminat - și atenție, făcându-și-o cu propria-i mână Fără să fie lovit de ceva din afară sau de neșansă, singura care mă sperie. Dar în America oamenii sunt ceva mai puritani, de unde și privirile acelea de o solicitudine neîncrezătoare, la micul dejun din dimineața aceea cu sac și ouă jumări și cafeaua care bolborosea în cafetierele grele de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unui „fost” obligat să-și câștige pâinea făcând pe șoferul. Nici măcar mâinile nu-l trădau. La garajul partidului i se spunea „pianistul”. Nu se exagera prea mult, căci el era absolvent al Liceului de muzică unde studiase pianul, și doar neșansa Îl făcu să ajungă șofer și nu pianist celebru. Datorită lui Însă, Primul asculta În drumurile lungi doar sonatele lui Beethoven și fugile lui Bach. Închidea ochii și spunea: Ce lucru mare și muzica asta! Apoi, adormea Împăcat cu lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că, deși piesele lui vor rămâne, vai, nejucate, romanele și povestirile vor oferi roluri unora dintre cei mai mari actori și actrițe din lume; și că edițiile filmate sau ecranizările pentru televiziune se vor vinde În număr mare. A fost neșansa lui că s-a asociat - și adesea s-a Împrietenit - cu scriitori mult mai populari decât el, al căror succes nu a făcut decât să Îi adâncească sentimentul propriului eșec, dar timpul a restabilit echilibrul. Dintre egalii și contemporanii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
beznele cuibărite acolo, și, pentru o clipă, am crezut că-mi pierd echilibrul, că mă lichefiez pe mozaicul rece, la picioarele ei. I-aș fi dat nu unul, ci o sută, o mie de creioane dac-aș fi avut. Dar neșansa a mușcat din mine, sfârtecându-mi inima, pentru că nu găseam niciun creion În mapă. În nenorocita de mapă, care mă trăda Într-un mod atât de neașteptat. Iar ea se amuza discret, văzându-mi Încrâncenarea disperată cu care căutam printre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fidelului de Sainte-Barbe, care Însă Îl urmează la doar câteva luni. Un om cu destin tulburat, ca al multora dintre Eleganți, pe care Baudelaire Îl pomenește În proiectata carte despre dandysm ca pe un „scriitor prețios”, Însoțit mereu de o neșansă „la fel de mare ca talentul său”. D’AnnunzioGabriele Ugo D’Annunzio, prinț de Monte Nevoso (1863-1938). Mai mult decât sigur, unul dintre puținii autori italieni care se lasă Înregimentat fără drept de apel În firava armie a dandy-lor. Oricât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să pui Întrebări, nu și cum să dai răspunsuri. Și nu te Învață foarte bine nici măcar asta. Planeta noastră este ignorantă nu pentru că oamenii dau răspunsuri greșite, ci fiindcă pun Întrebări greșite. - Norocul meu e că nu sunt filozof... - ...Iar neșansa ta, că nu ești fizician! - A doua - prima neșansă o reprezintă faptul că mă aflu aici. Apropo, să nu-ți imaginezi c-am uitat: care este al doilea secret? Ai spus că aflarea de către oameni a adevărului despre „experimentul Pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Și nu te Învață foarte bine nici măcar asta. Planeta noastră este ignorantă nu pentru că oamenii dau răspunsuri greșite, ci fiindcă pun Întrebări greșite. - Norocul meu e că nu sunt filozof... - ...Iar neșansa ta, că nu ești fizician! - A doua - prima neșansă o reprezintă faptul că mă aflu aici. Apropo, să nu-ți imaginezi c-am uitat: care este al doilea secret? Ai spus că aflarea de către oameni a adevărului despre „experimentul Pământ” e primul. Și atunci devine logic: dacă există „primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să se facă ascultat, după cum și bisericile răsăritene știau să asculte, autocefalia lor manifestându-se mai mult În raport cu bisericile-surori și mai puțin În raport cu autoritățile. Ei, ce crezi că ar fi ieșit dintr-o astfel de punere a problemei? Norocul sau neșansa - depinde la care capăt al puștii te afli - este că problema nu s-a pus niciodată așa. Să fi contat atât pentru artizanii Înfăptuirii dezideratelor Manifestului Comunist lozinca lui Marx: religia este opium pentru popor? Puțin probabil. Și Vladimir Ilici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din cuier și ieși. Scarlat privi lung în urma lui cu inima strânsă. * Melania Lupu ținea pumnii ascunși în adânciturile fotoliului. Unghiile îi intrau în carne. Pe figura emailată, cu bucle argintii, se citea o atenție încordată. " Dumnezeule, ce ghinion! Ce neșansă oribilă! Alaltăieri tablourile erau încă acolo... Nu, nu, draga mea, te implor nu plînge! Adună-ți toate puterile și gîndește-te! Chibzuiește bine, ai nevoie de o soluție, înainte de a se întoarce băiatul. Sânt convinsă că dacă tu ai fi acolo
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întoarcerii în umbră. Unde vine certitudinea că te adresezi direct unei plăsmuiri ideale, însă numai și numai pentru a-i corija traiectoria, destinul. * Visători fără lege, apar pe lume și nu se mai pot opri din rostirea macabrei alegorii a neșansei de a te fi născut unde te-ai născut, indiferent unde te-ai născut. Și din acest delir ubicuu li se pare că li se nasc iubirile și reușitele și copiii, când toată această incontinență nu face decât să întunece
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ales prin mesajul muzical. Pianul înfiripa cu adevărat, în sufletul spectatorului, un gol nemaipomenit, încât părăsirea sălii de cinema odată cu valul de spectatori gălăgioși, făcea ca singurătatea să devină și mai pronunțată. Acuma, după despărțirea de Iozefina, și mai ales neșansa de a-mi repara greșeala (care?), mă făcea să înțeleg și mai bine finalul filmului sau mai bine-zis să înțeleg cu adevărat finalul acestui film și să întrezăresc faptul că, orice am face pe pământ, într-o bună zi tot
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Învăț niciodată să scriu proză. Iată, v-am oferit această mostră asemănătoare cu osîrdia celui ce se Încăpățînează să-și care lumina În casă cu un ciubăr sau cu muntele care se cutremură ca să nască un șoarece. Poate că Însăși neșansa vieții mele se explică prin inapetența mea la epic, la a emite cuvinte despre ceea ce văd toți și așteaptă de cînd și-au descoperit graiul să le fie mereu confirmat. Cred că vocația unisonului, lipsa capacității de a ne plictisi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
copii au nevoie să înfrunte dificultăți, să învețe să-și asume riscuri, să inventeze și nu doar să ia dea gata, să învețe că în viață există bucurii, dar și decepții. În același timp cred că pentru ei e și neșansa de a crește și a se forma în vremuri tulburi și nesigure, cu părinți foarte ocupați, care petrec mult prea puțin timp alături de copiii lor, cu profesori bulversați de multiplele schimbări fără fond din învățământ, într-o societate în care
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
măr. Sătul de batjocură, Gheorghe nu dorea să mai facă studii academice. Am întrebat-o pentru ce-l bătea așa de crunt căci, evident, cu pedeapsa nu îmbogățea mintea băiatului. Judecînd după mînia maternă, mai degrabă era o răzbunare pe neșansa de a fi ivit pe lume un cretin. - De ce așa! răspundea ea, strîngînd din buze. Numai de pe prispa vecinului, un băiat cu căciula înfundată pe ochi, trăgînd polca pe mîneci, se pregătea de școală, cîntînd vîrtos. Foaie verde foi de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]