2,274 matches
-
în niciun fel de a face cu regimul Ceaușescu și pentru care comunismul nu reprezintă altceva decât un capitol din cartea de istorie, ca oricare altul. Tot ce nu este trăit direct conține o doză de abstract, foarte multe nuanțe neștiute fără de care înțelegerea nu este deplină. Eu, de pildă, oricâte cărți aș citi despre climatul politic și social din anii '50, sunt convins că nu voi cuprinde niciodată complexitatea fenomenului. Pentru simplul motiv că m-am născut un deceniu mai
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
autori mai tineri comentau în scrierile lor evenimente la care ei participaseră în mod direct. Diferența de percepție dintre cei care au trăit epoca și cei care o cunosc doar din cărți este adesesa zdrobitoare. Există o mulțime de detalii neștiute, care, revelate, pot schimba radical datele problemei. În anii din urmă, Dan Ciachir s-a specializat în scrierea unor cărți de ceea ce s-ar putea numi "istorie trăită". O combinație plină de farmec de amintiri personale, evocări ale unor oameni
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
De unde, oare, iubirea noastră de faptă? Din aceea, pesemne, că faptele se pot lesne contesta, răstălmăci, chiar șterge. Dar cine ar putea contrazice tăceri, tristeți, cine poate arunca, precum chilipirul faptei, ortul sufletului pentru sine? Cu ele, cu aceste tributuri neștiute, sacrificii fără vărsare de sînge, priveghiuri fără vărsare de lacrimi, se urcă la cer. Deși croiesc drum spre o bătrînețe bizară, o epuizare a putinței de a încălzi, pe dinăuntru, carcasa, ele sînt ale tinereții, tot așa cum e-al primitivilor
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
Sorin Lavric Orice revista ascunde o istorie proprie, povestea neștiuta a facerii ei. E vorba de șirul de peripeții ce culminează cu publicarea fiecărui număr, acele episoade pitorești, uneori dureroase, alteori amuzante, care dau substanță vieții de redacție, încărcînd-o cu savoarea anecdotei și acoperind-o de crusta amintirilor. Iar amănuntul
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
te-ai scrântit cu totul. Ceea ce trista noastră civilizație pare să fi făcut deja. Ba, mai mult, e limpede că-i și place. Toți punem și tuturor ni se pun întrebări ciudate. Unele par, altele chiar sunt părți ale unor neștiute interogatorii. Îmi vin în minte prea multe pentru a selecta doar una. Mă opresc însă la o jumătate de întrebare, rostită când era deja târziu, când eram la mulți kilometri de persoana care a pus-o. O întrebare care, în
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
măști. În această alergare, spune Baudrillard, cîteva cuvinte ne pot ajuta să ieșim pe margine, sustrăgîndu-ne cursei și dîndu-ne posibilitatea să-i contemplăm acerba derulare în gol. Cuvintele acestea sunt numite "de acces", fiindcă ne înlesnesc accesul la o latură neștiută a cursei. Nici unul dintre ele nu e spectaculos în sine, căci sunt cuvinte banale și comune, dar unghiul din care Baudrillard le cercetează e uneori extravagant și spectaculos. Așa se face că "destinul" înseamnă altceva decît înțelegem de obicei prin
O spiralădin cuvinte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7331_a_8656]
-
umane. Pe vremea când eram copil, iar o călătorie în America părea ceva cu totul și cu totul nerealizabil, din cauza restricțiilor drastice impuse de regimul comunist, îmi imaginam un mod original de a ajunge în Statele Unite. Mă gândeam să sap, neștiut de nimeni, noaptea, un puț în curtea casei din Suceava, un puț adânc, foarte adânc, prin care să străbat planeta și să ajung de partea cealaltă a ei, pe pământ american. Pe aproape toate clădirile sunt arborate, dintr-un elan
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
sintetizează, fiecare în parte, experiențe traumatizante suferite în clasele primare: faptele, circumstanțele și cam atât. De jenă că se scăpase pe ea, Alice, trimisă la schi de ambițiosul său tată (surd la aversiunea ei pentru sport), vrând să coboare muntele neștiută de nimeni, a căzut în zăpadă, fără să se mai poată ridica. Cum, când, în ce stare a fost găsită, de cine, cum au reacționat ai ei nu se spune. O vom regăsi peste două capitole, adolescentă, cu un defect
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
adoră galbenul, pasărea ei e mierla, ceasul ei noaptea, podul ei Pont des Arts. Ce este de căutat aici? Felul în care Maga este dintru început o făptură neliniștită și neliniștitoare, creatoare a unor stări de așteptare a ceva neclar, neștiut. Nocturnă și boemă. Numai că povestea aceasta de dragoste este din start imposibilă sau măcar întretăiată de obstacole: Și iată că abia ne cunoșteam și viața și începuse să urzească tot ce trebuie pentru a ne despărți. Dar tocmai aici
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
literele ei, este opacă nu fiindcă ar avea vreo subtilă încărcătură metaforică, și nici fiindcă ar reprezenta genul de cimilitură în fața căreia simți imboldul de a afla imediat dezlegarea, ci pentru că se referă la o întîmplare a cărei istorie e neștiută publicului. E vorba de faptul că UNESCO a declarat anul 1976 drept "Anul Internațional Spiru Haret", iar Comisia Internațională de Astronautică a botezat unul din craterele Lunii cu numele intelectualului român. Motivația forumului internațional a fost aceea că cel care
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
s Liberation" se traducea cât se poate de exact și generos de o întreagă generație de fete dezinhibate, pline de apetență culturală (și nu numai!) La ce bun drogurile, când întrupările blond-brun-șatene ale Evei se dovedeau capabile să-ți deschidă neștiute porți spre Absolut? Drogurile erau, așadar, o realitate pur teoretică, așa cum era zborul pe lună sau viziunea despre mărirea și decăderea civilizațiilor. Citisem, desigur, cartea lui De Quincey, Confesiunile unui opioman englez, inexplicabil tradusă în românește prin 1969, dar mi
V-ați drogat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7260_a_8585]
-
Avranos (Grecia) pentru Miss Violence și Cupa Volpi protagonistului Themis Panou din același film al ororilor unui tată monstru; Premiul special al juriului a fost adjudecat de Philip Grȍning (Germania) cu al său Die Frau des Polizisten, tot despre dramele neștiute petrecute între cei patru pereți ai căminului conjugal. Autorul s-a distins și printr-o ostentativă forțare a posibilităților limbajului cinematografic, într-un anume fel aceasta fiind și caracteristica unui alt film, premiat pentru regie, Câinii străzii, de Tsai Ming-Liang
Veneția 2013: Leul de aur a rămas acasă by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/72632_a_73957]
-
Totul se constituie într-un autoportret liric alcătuit din gesturi cotidiene, gânduri, obsesii, vise, amintiri, autocontemplări. Acel cineva care nu mă cunoaște este chiar poetul. Fiecare vers e o modalitate surprinzătoare de autocunoaștere, aduce un element nou, deschide o poartă neștiută spre adâncimile sufletului. Perspectiva variază, uneori privirea este îndreptată spre un element din exterior, semnificativ pentru a fixa o eboșă a propriei sensibilități, alteori poetul se vede pe sine ca pe o ființă străină și își schițează autoportretul din câteva
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
e în regulă, dar nu am mai vrut să trăiesc. Am avut norocul să ajung la specialist la timp. Poate că nu aș mai fi fost în viață acum. Știm bine povestea Mădălinei Manole și sunt atâtea povești știute și neștiute", a dezvăluit Andreea Marin, conform agentiadepresamondena.com. Destăinuirea șocantă a avut loc în timp ce invitata interviului periodic, Ileana Badiu, povestea despre momentele crunte prin care a trecut la rândul ei după ce și-a pierdut tatăl, pe cea mai bună prietenă și
Andreea Marin, dezvăluire șocantă: Nu am mai vrut să trăiesc by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/71696_a_73021]
-
temeinic instalat în ea. Opozantul intra, de fiecare dată, pe firul unei biografii specifice, într-un tête-à-tête cu puterea și încerca, pentru a evita lichidarea discretă într-un beci al Securității (cum a pățit inginerul Gheorghe Ursu și alții, rămași neștiuți), să atragă atenția mediilor occidentale asupra sa. M-am întrebat de mai multe ori în anii aceia cum de ajunseseră acești rari oameni la radicalitatea gestului lor care, condamnat din capul locului să rămână izolat, avea ca rezultat sigur invalidarea
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
transformă în uimire, în al patrulea - într-un zîmbet ironic, iar în al cincilea, în al șaptesprezecelea, în al optzeci și șaselea și în al o sută cincizecilea - în indiferență, de parcă pe lîngă automobil n-ar trece în fugă orașe neștiute ale unei țări necunoscute, ci niște banale gări, în care găsești neapărat un clopot, un aparat de fiert apă și un om de serviciu cu șapcă roșie. Orașul este străbătut de strada principală care se numește neapărat fie Main Street
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
ne-a adus numai bucurii am plecat cu autocarul în deplasări spre festivalurile primăverii. Întâi la Buzău. Acolo am avut prima revelație, acolo am înțeles ce nu au știut cei care „fac evenimentul". Pentru că, atunci când Dumnezeu te mângâie pe cap neștiutul devine știut, totul se schimbă, viața ți se descifrează, viața cu sensurile ei adânci și dimensiunile cosmice. Publicul a înțeles asta. Spectacolul lui Dabija este un răspuns la frământările noastre dureroase. Și ale lui, cum spunea Camus: „Uneori trebuie să
Cu Pyram în turneu by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/6249_a_7574]
-
aici cu câțiva ani mai înainte de doctorul Nikolai Konstantinovici Sudzilovski, alias Nicholas Russel 7. Doar pe calea aceasta, a canalelor oculte pe care le edifică și stipendiază fratria masonică, se poate explica într-un mod logic fulminanta ascensiune bucureșteană a neștiutului medic de provincie. După perioada șederii la Paris, acesta se mută cu întreaga familie în București (1889), unde devine imediat, în chiar anul mutării, profesor la ilustrul Colegiu Matei Basarab și medic la cele mai mari spitale bucureștene: internist la
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
scriitorului (fapt consumat acum mai bine de jumătate de secol) i-au impus lui Mircea Iorgulescu „necesitatea unei reconstituiri documentare cât mai fidele” și alcătuirea unui „portret spiritual” al unui alt Istrati, revelat de informații și date, până acum, ori neștiute, ori superficial analizate. Ceea ce caracterizează în primul rând studiul despre „tânărul Istrati” este modificarea esențială a perspectivei critice, deplasarea punctului de incidență a analizei prin sancționarea prejudecăților, exagerărilor și nepotrivirilor de tot felul, care abundă atât în textele unor exegeți
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
lui Eugen Suciu e pendulul de care atârnă, la un capăt, viața simplă, iar de celălalt înalta aspirație creatoare. Material și imaterial, motanul Eustache girează soliditatea pactului mereu pus în discuție, niciodată negociabil, dintre artist și operă. Inefabilul, de-nespusul, neștiutul, taina și stupoarea coexistă în această mică și deconcertantă mașinărie cu blană. Ea are adâncimea amețitoare a „secretului șascunsț între pleoape”, dar și puterea covârșitoare de a se recompune, miraculos, după fiecare salt între regnuri și ritmuri. Pe scurt, un
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
imediate apocalipse, pe care numai solidaritatea convulsivă, numai apropierea interioară o poate amâna. Infinitezimal. Și mai lapidară de atât e dedicația cărții: „Cameliei,/ între două depresii”. De aici versuri ca acelea din al doilea poem al secvenței Ostrovenilor: „de la marginea neștiută am învățat să privesc/ ceea ce nu poate fi povestit/ făcusem experiențele sub lumină și miasme/ înainte de a descoperi america prieteniei” (p. 64) De aici pomelnicul de poeți promiși, de pe acum, posterității, din ultimul ciclu al cărții, Alevin: Mazilescu, Cristi Popescu
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
arată iritat de enumerarea estetă a plantelor asociate "poeților laureați". Ligurul preferă, polemic, în locul "plantelor cu nume puțin folosite: buxus, ligustru, acant".../ străzile ce dau în ierboasele șanțuri, cum traduce Marian Papahagi, Montale, Dacia, 1988. Mazilescu are o afinitate poate neștiută cu parcimoniosul la scris, agnosticul, pesimistul existențial italian, cu idealul acestuia de simplitate și "descărnare" ("essenziale e scabro") verbală. Dacă nu exagerez versul poetului român (care scoate memorabilul volum amintit chiar acum treizeci de ani) "aliorul și mătrăguna îmi sunt
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
relativism existențial. În această ecuație jamesiană se întîlnesc, simbolic, trei entități ale relației artistice: scriitorul (personificat de Vereker), textul (sugerat de personajul principal, în dubla lui variantă de conștiință reflectoare și, totodată, aparținătoare a narațiunii) și cititorul (ascuns în lectorul neștiut, însă presupus, al întregii șarade). Din interacțiunea lor, iese universul epic, cu inconsecvențele și contradicțiile sale. Nu se ivește totuși, să recunoaștem, și mult-rîvnitul "adevăr absolut", pentru care mulți, în text, sînt pregătiți să plătească și cu viața. De aici
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
căpăta o nuanță tot mai accentuat cafenie, drept care Idiotul hotărî să mute exponatul înăuntru, așezându-l în colțul rezervat de obicei icoanelor. Toate bune, atâta doar că mișcarea numeroaselor rude în interiorul căminului trebuia controlată pas cu pas: apa din acvarium neștiut de ce devenise direct cafenie, tot ce fusese inodor căpătase un miros pestilențial. Idiotul ajunse la concluzia că-l va putea salva frigiderul de la bucătărie, Dar era prea târziu; vecinii fugeau care-ncotro. Aproape sufocat de propria dărnicie, veselul Colectiv, într-
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
avem de-a face cu o carte, Kaddish, și cu un scriitor, Leon Wieseltier. Deși născută din zguduirea profundă a conștiinței, scrierea înglobează și tensiunea unei biografii fracturate. Ca în el aleph-ul borgesian, moartea tatălui devine revelatorul lumilor știute și neștiute. Ea convoacă în memoria și în conștiința fiului întâmplări și texte sosite dintr-o realitate paralelă - dar o realitate aflată mereu la îndemână. Felul miraculos în care cărțile se înșiră, oferindu-se, unduitoare, cercetării, ne duce cu gândul la eterna
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]