451 matches
-
sau culpă. V. Dragomirescu consideră că structura personalității poate să aparțină uneia dintre urmatoarele categorii: personalitate matură; personalitate nevrotică structuri neadaptate, cu o mare labilitate afectivă, comportamente contradictorii și tendințe de agresivitate asociate ori disimulate; personalitate psihopatică specific individului puternic neadaptat și deviat social; personalitate psihotică; personalitate demențială caracterizat printr-un comportament agresiv, compulsiv și imprevizibil. C. În funcție de gradul de pregătire infracțională, L. Yablonski diferențiază două categorii de infractori : 1. Criminalii situaționali caracterizați prin faptul că: se confruntă cu o problemă
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
disponibilității lui interioare de a lupta cu boala, de a se vindeca. Un proverb italian este revelator În acest sens: „A avea voința de a te vindeca e o parte a sănătății”. „Psihopatul este o ființă adaptată la sine, dar neadaptată la mediu și la viața Înconjurătoare.” (Lucian Blaga) Psihopatul este, de fapt, un „caracteropat”, deoarece lumea valorilor lui este cu totul alta, decît cea a comunității În care trăiește, de unde și structurarea atitudinilor sale față de semeni și față de existență Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
amabili). În ceea ce privește emoțiile resimțite, pot fi menționate: • furie, iritare, enervare, agasare, exasperare, mânie, turbare, ură, nemulțumire, revoltă, atotputernicie. Ca tendințe comportamentale, sunt adoptate: • aer superior, pretențios, agresiv, scandalagiu, coleric, arogant; • impulsiv, umor răutăcios, persiflant, malițios, disprețuitor, umor caustic, batjocoritor, revoltă neadaptată (venită din vanitate). Pe scurt, atacul. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • voce puternică, ritm rapid și sacadat; își întrerupe interlocutorul; are întotdeauna ceva de amendat/completat/precizat; vorbește în locul celuilalt; celălalt este vinovat; dă ordine; • pretinde, celălalt se înșală. Cel
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
strategiile profilactice focalizate asupra întregii comunități sunt mult mai eficiente decât cele orientate pe indivizii considerați la risc, din cauza faptului că alcoolismul este produs de întregul sistem și, prin urmare, nu poate fi atribuit doar unui număr restrâns de indivizi neadaptați. Astfel, spune autorul, riscul colectiv poate fi redus prin intervenții menite să influențeze întreaga sferă de procese comunitare care, la rândul lor, influențează abuzul de alcool (Giesbrecht, et al., 1991). Strategiile educaționale, din această perspectivă, sunt întreptate în trei direcții
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cu un grad ridicat de specificitate sau cu o structură greu de redat, pot fi preluați în textul tradus cu forma existentă în limba-sursă și în textul original. De aceea, în textul filozofic tradus pot fi vehiculate și cuvinte străine neadaptate (xenisme), care sînt înțelese pe baza unor cunoștințe anterioare sau printr-o documentare suplimentară. În interiorul discursului reprezentînd textul tradus sînt întrebuințați astfel și termeni din greacă, din latină, din germană sau, rar, din alte limbi în forma lor originară (epoché
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Deși donarea de rinichi este un procedeu chirurgical major, este bine reglată și nu prezintă riscuri vitale pentru donator, mortalitatea operatorie rămânând sub 0,5%. Totuși, îndepărtarea unui rinichi de la un om sănătos antrenează reducerea capacității funcționale a rinichiului restant, neadaptat, cu aproximativ 10-12% și aduce hazardul rinichiului unic (îmbolnăviri ulterioare ale acestui rinichi, traumatisme etc.). Este important de relevat că modul de comportare a donatorilor depinde în mare măsură de succesul sau insuccesul transplantării, eșecul transplantării determină reacții negative la
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Însă la fel de bine poate să și dispară dintr-o simetrică fascinație. Frenezia sinuciderii, cunoscută În anumite epoci, e dublată de o frenezie a creației - așa cum s-a Întâmplat În primele două sau trei decenii ale secolului al XIX-lea. Categoria neadaptatului, din care literatura absurdului a făcut un erou central, nu e o invenție a epocii industriale. În alte vremuri, el purta un nume mai puțin nobil, Însă la fel de excentric: sinucigașul. Pentru acela, singura alternativă era autodistrucția, fie că era percepută
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
n-o va face. Însemnările lui au mai degrabă rolul unei autoanalize (deși, firește, Drieu detesta psihanaliza, creație a evreului Freud!), decât al unui plan de acțiune. Scriitorul e un perpetuu revoltat Împotriva proastei așezări a lucrurilor În lume, un neadaptat la arta meschină a supraviețuirii cu orice preț. Francezul e disprețuit tocmai În numele Înaltului prestigiu pe care, În ochii lui Drieu, acesta ar trebui să-l aibă. În schimb, capricios și insensibil la marele său rol istoric, el nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
etc.; * pronunțarea și scrierea, ca în limba de origine, a unor neologisme precum: loess, jeep, bluff, lied, challenger, confetti etc. (excepții: bodyguard bodigard, bos boss, derby derbi etc., pentru care se acceptă, ca variante, atât forma adaptată, cât și cea neadaptată); * scrierea corespunzătoare pronunției, în cazul unor neologisme precum: meci, lider, miting, șezlong, vizavi etc.; * utilizarea cratimei în cazul articulării cu articol hotărât enclitic a unor neologisme de tipul: cowboy-ul, party-ul, show-ul etc.; * aglutinarea articolului hotărât enclitic în cazul substantivelor
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
crăpăt) etc. (f) Termenii de jargon sunt unități lexicale folosite de anumite persoane cu scopul de a epata, de a ieși în evidență într-un anumit context 57; termenii de argou sunt actualizați în cadrul unei exprimări emfatice (frecvent, ca împrumuturi, neadaptate și irelevante în context, din alte limbi): mersi, madam, stripteuz, monșer etc. II.3. Mijloace de îmbogățire a vocabularului Limba română și-a îmbogățit și își îmbogățește mereu sistemul atât prin mijloace interne (valorificând elemente deja existente în limbă, însă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
devină profesionist, iar profesionistul intelectual, practicile distincte vor diferenția semnificativ cele două categorii. Cine este însă intelectualul provinciei? Continuând incursiunea în identitatea intelectualului pe axa temperamentului propusă de Wolf Lepenies, am zice că este vorba de un melancolic prin excelență, neadaptat noii ordini postbelice, cu nostalgii după perioadele de înflorire a colțului de țară căruia îi aparține. Anamneza melancoliei nu indică respingerea unui anumit sistem social sau politic, ci aversiunea față de efectele civilizației moderne. În cazul românesc, centralizarea excesivă care rupe
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
obține autonomia socială. Al doilea concept este cel de apropriere a propriilor acte, "ne trăim actele nu ca pe niște emanații, ci ca pe niște excrescențe"; or, cînd ne scapă, ele au tendința de a se integra în "instituții sociale neadaptate". Lu-crurile stau astfel nu doar în domeniul educației, ci și în cel al muncii. B.C. Ce rol a jucat psihanaliza în Grupul celor Zece? J.R. Îi recunoșteam cu toții importanța. L-am invitat, la cererea lui Jack Baillet, pe Held, un
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
explicită în multe dintre articole, evidențiază predilecția jurnalistului pentru paremiologie, pentru citatul revelatoriu, pentru ironie ca figură de gândire cu efecte variate la nivelul receptării, pentru cultivarea unei limbi curate, nepervertită de criteriul etimologismului sau de utilizarea abuzivă a neologismelor neadaptate, și convingerea gazetarului că limpezimea ideilor exprimate depinde de claritatea expresiei verbale utilizate. La nivelul genurilor jurnalistice abordate, Eminescu ne surprinde prin varietate și eclectism: "în gazetăria eminesciană ne întâmpină o devălmășie de "genuri" și formule: eseuri, pamflete, foiletoane, articole
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și numerația, transmiterea intergenerațională a unor patternuri culturale, cu aplicație în educația de bază a adulților (de exemplu, studii privind impactul nivelului de pregătire al adulților asupra educării copiilor lor sau studii privind impactul unui curriculum impus de clasa dominatoare, neadaptat contextului cultural al celor dominați, asupra gradului lor de analfabetism și eșec social). Studiile antropologilor au căutat mai ales să atragă atenția asupra faptului că lansarea diferitelor concepții asupra educației permanente, fără a ține seama depersistența sistemelor de viață așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și numerația, transmiterea intergenerațională a unor patternuri culturale, cu aplicație în educația de bază a adulților (de exemplu, studii privind impactul nivelului de pregătire al adulților asupra educării copiilor lor sau studii privind impactul unui curriculum impus de clasa dominatoare, neadaptat contextului cultural al celor dominați, asupra gradului lor de analfabetism și eșec social). Studiile antropologilor au căutat mai ales să atragă atenția asupra faptului că lansarea diferitelor concepții asupra educației permanente, fără a ține seama depersistența sistemelor de viață așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
dar relația cauzală cu comportamentele ulterioare, maladaptative ale individului (tulburări) este mediată de aspectele personale și de factorii protectivi din context. Cercetătorii definesc conceptul de factori de risc făcând referință la factorii care permit previziuni specifice în legătură cu funcționarea ulterioară expunerii, neadaptată pe plan afectiv sau comportamental (Trudel et al., 2002). Dintre factorii de risc frecvent invocați de cercetători fac parte: probleme de sănătate apărute în perioada perinatală; retardul de dezvoltare (care este de regulă reactiv); violența în familie; condiții socioeconomice defavorizante
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
unei tradiții dezorganizate și, din multe puncte de vedere, inacceptabilă, datorită contradicțiilor intrinsece. Pe de o parte, exista muzica romanilor, strâns legată de sărbătorile și spectacolele păgâne și, într-o oarecare măsură, dependentă de cultele religioase importate din Orient, dar neadaptate la noua religie, iar pe de altă parte, era gândirea speculativă neoplatonică și neopitagoreică ajunsă la Roma prin intermediul culturii elenistice, capabilă să fie regândită de creștinism, care ar fi putut să primească unele aspecte utile din aceeași tradiție muzicală greacă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
complexitate, o adaptare mai bună. Până la urmă, rezultatul este pozitiv pe ansamblu, dar nu acest aspect este important. Optimismul pe termen lung compensa viziunea încordată a prezentului și viitorului imediat, supus regulii luptei crâncene pentru existență și a eliminării celui neadaptat. Înlocuirea conceptului de progres cu cel de evoluție purta în sine și o modificare de atitudine față de realitate: dorința de a schimba rapid, revoluționar realitatea, în sensul valorilor umane, a rațiunii, este înlocuită cu pasivitatea așteptării ca procesul „natural” să
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
anularea răspunsului. După cum remarcă Pavlov, individul rămâne capabil să se adapteze unui mediu în perpetuă schimbare tocmai datorită faptului că relația stabilită este temporară. Invers, dacă comportamentul învățat rămâne neschimbat în ciuda schimbărilor importante ale mediului, acesta riscă să devină un neadaptat, și chiar un caz patologic. Si, tot în termenii adaptării, putem interpreta procesul de diferențiere a stimulului sau, invers, de generalizare a stimulului. Invățarea răspunsului se face, deci, prin contiguitatea stimulilor, după un model unidirecțional simplu, de tip stimul-răspuns. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
adulte. Persoanele care suferă de aceste tulburări iau cunoștință de acestea și consultă specialistul mai târziu (zece, cincisprezece chiar douăzeci de ani după debutul tulburărilor). Strategiile de „supraviețuire” s-au instalat, utile fără îndoială și potrivite cu apariția tulburărilor, dar neadaptate, contra-productive și sclerozante în cadrul îngrijirii psihoterapeutice. Aceste micro-evitări se aseamănă cu un „al doilea strat” protector, în fața angoasei care invadează și doboară. Acestea au devenit reflexe inconștiente. Este nevoie de timp, de energie și de o anume acceptare pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ar putea să meargă prost imediat. - Inhibiție emoțională: sentimentul că self-control-ul este primordial. - Exigențe înalte: sentimentul că trebuie întotdeauna să reușească perfect. - Sancționare: sentimentul de intoleranță, de nerăbdare, critică adresată celorlalți și propriei sale persoane. Dobândirea schemelor precoce Schemele precoce neadaptate sunt dobândite prin intermediul frustrării în ceea ce privește nevoile emoționale fundamentale postulate asociate unui temperament predispozant. Ele reprezintă, într-o oarecare măsură, amprenta dureroasă a condiționării traumatizante inițiale care se reactivează în timpul evenimentelor resimțite ca fiind asemănătoare în prezentul trăit de subiect. In
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
subiect. In plan cognitiv, se regăsește noțiunea de contract stabilit în copilărie: pacientul adult rămâne supus imaginii unui univers construită de copilul rănit care a fost odată. Declanșarea repetitivă a unor astfel de structuri emoționale negative antrenează mecanisme de coping neadaptate care permit, pe termen scurt, controlul manifestării dureroase a schemei dar, pe termen lung, nu permit schemei să se adapteze unei noi realități. Din contra, manifestarea lor consolidează schema sub forma unor mecanisme de cercuri vicioase prin aspectul lor excesiv
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și lucrează schemele declanșate în cadrul relației terapeutice; relația terapeutică servește astfel drept model, drept joc de rol tipic pentru relațiile interpersonale, în general; planul comportamental își propune să aplice în realitate descoperirile terapiei, adică în mod esențial să abandoneze coping-urile neadaptate care mențin schemele și să se expună schemei în realitate pentru a permite restructurarea acesteia. Terapia cognitivă a depresiei Prezentarea paradigmei cognitive Paradigma cognitivă In vederea asigurării progresului terapeutic și, mai ales, a adeziunii pacientului la tratament, terapia începe printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pentru Martine, în cadrul unei terapii individuale. 4. Terapia centrată pe scheme Diagnosticul schemelor și informarea pacientului In această fază a terapiei, pacientul și terapeutul învață să identifice schemele actuale, să înțeleagă originea acestora legată de istoria pacientului, să identifice coping-urile neadaptate și efectul de întărire al acestora asupra schemelor. Instrumentele utilizate sunt: - ipotezele pornind de la anamneză și de la biografie, - revizuirea chestionarelor, - auto-observațiile, - imageria. Chestionarele puse la punct de către Young au fost validate prin lucrări experimentale recente. Imageria prezintă un interes particular
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
actuală). - Testul validității schemei: identificarea dovezilor favorabile și nefavorabile („pentru” și „contra”) schemei pentru întreaga viață, evidențiind tendința spre minimizare sau maximalizare a dovezilor. - Reinterpretarea dovezilor: reinterpretarea motivațiilor reale ale factorilor traumatizanți (pentru deculpabilizarea pacientului) și repetarea dovezilor prin intermediul coping-urilor neadaptate. - Evaluarea avantajelor și inconvenientelor coping-urilor: demonstrarea avantajelor pe termen scurt (evitarea schemei dureroase) și a inconvenientelor pe termen lung (menținerea schemei ca atare). - Dialogul dintre schemă și latura rațională: joc de rol între pacient și terapeut care apără, pe rând
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]