1,071 matches
-
M (44,13%)/424 F (55,87%), dintre care 227 probanzi DZ tip 1 cu debutul bolii între 1 și 30 de ani și vârsta medie la debut 12,775,2 ani. Lotul studiat a mai cuprins 532 subiecți neafectați, părinții și frații/surorile probanzilor diabetici: 233 M /299 F. Astfel, în total, analiza genetică a populației din România a cuprins 423 familii nucleare, incluzând 1515 subiecți dintre care 439 probanzi DZ tip 1 (206 M/224 F) și 1076
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
din Sardinia. După cum se observă din tabelul 10.3, patru alele HLA DQB1 au fost semnificativ mai puțin transmise la probanzii diabetici (valori PTDT < 0,0003) în lotul studiat din populația românesacă (fig. 10.7) comparativ cu transmiterea la frații neafectați ai acestora, care nu a fost diferită de procentul așteptat de 50% (tabelul 10.4). Este vorba de *0301/*0304 (antigen DQ7), *0603 (antigen DQ6), *0303 (antigen DQ9) și *0602 (antigen DQ6), toate aceste antigene HLA fiind de tip DQ?
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
tipul DQB1*0303 (DQ9) este chiar mai protector, cu o transmitere semnificativ scăzută la probanzii diabetici, de doar 5,6%, p=0,0002 (Guja et al., 1999 b). Este interesant de notat că transmiterea alelei DQB1*0303 (DQ9) la frații neafectați ai probanzilor diabetici a fost semnificativ crescută (transmitere 90,9%, p=0,007), susținând efectul său puternic protector. Trebuie să menționăm însă că în cazul DQB1*0303 numărul subiecților purtători ai acestei alele a fost mic (10 transmiteri versus o
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
et al., 2001). De exemplu, alela DQB1*0301 (DQ7) este la fel de protectoare pentru ambele populații, cu valori RTP de 0,3, respectiv 0,2 (p de ordinul 10-5). Rezultatele analizei transmiterii alelelor HLA DQB1 la probanzii diabetici și frații lor neafectați sunt concordante cu frecvența alelelor respective la probanzii diabetici și respectiv lotul de nediabetici. Astfel, 192 din cei 212 probanzi diabetici (90,57%) au fost purtători ai cel puțin unei alele predispozante DQB1*02 (DQ2) sau DQB1*0302 (DQ8), comparativ
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
la probanzii diabetici și respectiv lotul de nediabetici. Astfel, 192 din cei 212 probanzi diabetici (90,57%) au fost purtători ai cel puțin unei alele predispozante DQB1*02 (DQ2) sau DQB1*0302 (DQ8), comparativ cu doar 74,26% dintre subiecții neafectați (Guja et al., 1999 b). Studiul distribuției celui mai diabetogen genotip (DQ2/DQ8) a oferit rezultate similare cu cele pentru genotipul DR3/DR4, lucru deloc surprinzător dacă avem în vedere fenomenul de linkage disequilibrium strâns între cele două tipuri de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
0301/0304 (DQ7) și DQB1*0303 (DQ9) pentru populația românească este confirmat și de frecvența acestor tipuri HLA la diabetici și nediabetici (fig. 10.9). Astfel, procentul subiecților purtători ai alelelor protectoare a fost semnificativ mai mare în lotul de neafectați (22,79% DQ6(+), 28,49% DQ7(+) și 5,51% DQ9(+)) comparativ cu lotul de probanzi diabetici (8,96% DQ6(+), 9,91% DQ7(+) și 0,47% DQ9(+)). Este remarcabil că doar unul din cei 212 probanzi diabetici a fost purtător al
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
de noi au arătat o transmitere semnificativ crescută a alelelor -23 HphI A (80,95% transmitere, p=5x10-11) și +1127 PstI C (81,48% transmitere, p=4,3x10-9) de la părinți la probanzii diabetici. Spre comparație, transmiterea acelorași alele la frații neafectați ai probanzilor nu a fost mult diferită de procentul așteptat de 50% (45,83%, p=0,72, respectiv 42,88%, p=0,83). Astfel, se poate spune că pentru populația românească există o strânsă asociere între alela -23 HphI A
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
în Sardinia) (Ionescu-Tîrgoviște et al., 2001). Asocierea puternică dintre alelele -23 HphI A / +1127 PstI C și DZ tip 1 în populația românească este susținută și de analiza distribuției acestor alele la lotul de probanzi diabetici comparativ cu lotul de neafectați. Se remarcă frecvența semnificativ mai mare a genotipurilor homozigote -23 Hph AA (85,85%) și +1127 Pst CC (90,09%) la diabetici comparativ cu subiecții neafectați (71,51% respectiv 77,76%) (fig. 10.11). Apariția alelei T (fie heterozigoți AT
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
de analiza distribuției acestor alele la lotul de probanzi diabetici comparativ cu lotul de neafectați. Se remarcă frecvența semnificativ mai mare a genotipurilor homozigote -23 Hph AA (85,85%) și +1127 Pst CC (90,09%) la diabetici comparativ cu subiecții neafectați (71,51% respectiv 77,76%) (fig. 10.11). Apariția alelei T (fie heterozigoți AT/CT fie homozigoți TT) conferă protecție, dovedită prin ponderea mai mare a prevalenței acestor genotipuri la subiecții neafectați comparativ cu probanzii diabetici. De exemplu, pentru genotipul
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
CC (90,09%) la diabetici comparativ cu subiecții neafectați (71,51% respectiv 77,76%) (fig. 10.11). Apariția alelei T (fie heterozigoți AT/CT fie homozigoți TT) conferă protecție, dovedită prin ponderea mai mare a prevalenței acestor genotipuri la subiecții neafectați comparativ cu probanzii diabetici. De exemplu, pentru genotipul homozigot -23 HphI T/T, frecvența sa este de 2,21% la lotul de neafectați, comparativ cu doar 0,47% (un caz din 212) la probanzii diabetici (fig. 10.11). Asocierea deosebit de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
CT fie homozigoți TT) conferă protecție, dovedită prin ponderea mai mare a prevalenței acestor genotipuri la subiecții neafectați comparativ cu probanzii diabetici. De exemplu, pentru genotipul homozigot -23 HphI T/T, frecvența sa este de 2,21% la lotul de neafectați, comparativ cu doar 0,47% (un caz din 212) la probanzii diabetici (fig. 10.11). Asocierea deosebit de puternică a alelei -23 HphI A cu DZ tip 1 în populația din România a fost reconfirmată prin analizarea celui de-al doilea
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
a fost apropiată de procentul așteptat de 50% (transmitere 52,71%, p=0,3) (fig. 10.12). Am efectuat, de asemenea, analiza transmiterii haplotipurilor ICAM-1 241G/R - 469 E/K de la părinții heterozigoți la copiii diabetici și respectiv frații lor neafectați. Astfel, am identificat un haplotip protector 241G - 469K (transmitere la probanzii diabetici 32,39%, p = 2,75x10-5) și un haplotip diabetogen 241G - 469E (transmitere la probanzii diabetici 63,57%, p = 0,0013). Transmiterea acestor haplotipuri la frații nediabetici ai probanzilor
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
românească, alela diabetogenă ICAM-1 469E este transmisă preferențial la probanzii diabetici purtători ai HLA DR4, sugerând existența unei posibile interacțiuni între cei doi loci: IDDM1 și ICAM-1. Am efectuat, de asemenea, analiza distribuției pe loturile de probanzi diabetici, respectiv subiecți neafectați, a genotipurilor ICAM-1 469 E/K (fig. 10.14). Rezultatele au venit să confirme asocierea dintre alela 469 E și DZ tip 1 în populația românească. Astfel, 62 din cei 212 probanzi diabetici (29,25%) au fost purtători ai genotipului
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
confirme asocierea dintre alela 469 E și DZ tip 1 în populația românească. Astfel, 62 din cei 212 probanzi diabetici (29,25%) au fost purtători ai genotipului homozigot ICAM-1 469 E/E comparativ cu doar 111 din cei 544 subiecți neafectați (20,40%), deci o diferență de 9 procente între cele două loturi (Guja et al., 1999a). Pentru a confirma (sau infirma) rezultatele de mai sus, am încercat replicarea acestora și pe alte două populații. De aceea am realizat tiparea celor
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
6. Pentru familiile din Sardinia am putut confirma asocierea dintre alela 469 E și DZ tip 1, prin demonstrarea unei transmiteri semnificativ crescute a acestei alele la probanzii diabetici (57,14% transmitere, p=0,013) comparativ cu transmiterea la frații neafectați ai acestora (53,37% transmitere, p=0,19). Am putut identifica aceleași haplotipuri 241G/469K protector (41,11% transmitere, p=0,017) și 241G/469E diabetogen (59,21% transmitere, p=0,013) ca și în cazul populației românești. Nu am
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
00071). Nu am putut confirma asocierea 469 E cu DZ tip 1 pentru cele 424 familii din UK. Astfel, transmiterea alelei 469 E la probanzii diabetici a fost 47,99% (p=0,87) comparativ cu 52,73% transmitere la frații neafectați (p=0,27). De asemenea, nu am putut confirma rezultatele unui studiu din Japonia care a sugerat posibila asociere între polimorfismul ICAM-1 469 E/K cu DZ tip 1 de tip LADA dar nu și în cazul DZ tip 1
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
pTDT = 0,11), similară cu cea raportată pentru alte populații caucaziene (Nistico et al., 1996). Totuși, cu o valoare PTDT de 0,11, această observație nu a fost statistic semnificativă pe lotul studiat. Spre comparație, transmiterea alelei -49G la frații neafectați ai probanzilor diabetici a fost de 52,94% (pTDT = 0,29) (fig. 10.15). Datele noastre obținute pe primul lot de 204 familii din România au arătat o tendință de transmitere crescută a alelei -49 G a genei CTLA4 la
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
T/t ale VDR. Rezultatele analizei au fost publicate anterior (Guja et al., 2000 b, Guja et al., 2002a). Am descoperit o transmitere crescută a alelei FokI F la probanzii diabetici, (transmitere 56,14%, p=0,063) comparativ cu frații neafectați ai acestora (transmitere 48,84%, pTDT = 0,57) (fig. 10.16), rezultat care sugerează o posibilă asociere între această alelă și DZ tip 1 în populația românească. De notat că valoarea p este la limita semnificativității statistice, dar după corecția
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
în populația românească. De notat că valoarea p este la limita semnificativității statistice, dar după corecția conform metodei Bonferroni, p* este mai mare decât 1. Analiza TDT a indicat, de asemenea, o transmitere crescută a alelei TaqI T la frații neafectați ai probanzilor diabetici (transmitere 58,27%, pTDT = 0,038) comparativ cu transmiterea la probanzi (transmitere 51,82%, pTDT = 0,37) (fig. 10.16), rezultat ce sugerează un posibil efect protector al acestei alele. Este de remarcat că deși rezultatul pare
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
0,37) (fig. 10.16), rezultat ce sugerează un posibil efect protector al acestei alele. Este de remarcat că deși rezultatul pare semnificativ statistic, după corecția pTDT conform metodei Bonferroni, p* > 1. Transmiterea alelelor polimorfismului ApaI la diabetici și frații neafectați ai acestora a fost similară, observându-se o tendință de transmitere crescută a alelei ApaI a la ambele loturi (55,67% transmitere la diabetici comparativ cu 56,03% la nediabetici). Mai multe studii privind eventuala asociere a polimorfismelor FokI, BsmI
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
polimorfisme de tip SNP ale genei NAcT2. După cum se observă în tabelul 10.7, am descoperit o transmitere semnificativ crescută a alelei 590 G a genei NAcT2 la probanzii diabetici (transmitere 60,13%, pTDT = 0,0075) comparativ cu frații lor neafectați (transmitere 50%, pTDT = 0,5) (fig. 10.17). S-a observat o tendință de transmitere mai puternică a alelei 590 G de la tată la probanzii diabetici (transmitere 63,41%, pTDT = 0,059) comparativ cu transmiterea maternă (transmitere 60,87%, pTDT
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
pe un al doilea lot de familii DZ tip 1 din România, selectate după aceleași criterii. Pentru celelalte polimorfisme, după cum se observă din tabelul 10.7, transmiterea la probanzii diabetici nu a fost semnificativ diferită față de cea la frații lor neafectați, ceea ce nu permite evaluarea rolului diabetogen al acestora. Dată fiind posibilitatea asocierii alelei 590G (și în mai mică măsură a alelei 803G) cu susceptibilitatea pentru DZ tip 1 în România, analiza a fost extinsă și pe cel de-al doilea
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
et al., 2002b). În sfârșit, analiza polimorfismelor genei TGF? de pe cromozomul 19q13,1 a indicat că alela -800A ar putea avea un rol protector față de apariția DZ tip 1 (Guja et al., 2002 c). Pentru această alelă, transmiterea la frații neafectați ai probanzilor diabetici a fost crescută (62,50% transmitere), rezultat totuși nesemnificativ din punct de vedere statistic pe lotul studiat (pTDT = 0,15).
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
mâinile sau fața - devine nervos, agitat la schimbarea rutinei zilnice Motor - îi plac activitățile fizice (ex. săriturile, ținutul in aer); - îi plac activitățile ritmice (legănatul); - întâmpină uneori probleme la puzzle, - scrisul este eligibil doar uneori.echilibrul static bun și respirația neafectată. - merge pe vârfuri; echilibru dinamic ușor afectat, - dificultăți de coordonare, - mișcări greoaie, musculatura fiind ușor hipotonă, - datorită oboselii are nevoie uneori de un control postural mai atent, - activitățile fizice fiind reduse, - poate avea uneori un aspect letargic, după activități solicitante
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
Rhinolalia se construiește astfel cu o simptomatologie specifică în anomaliile congenitale și dobândite ale organelor periferice ale vorbirii, determinată de lipsa de integritate morfo-anatomică a mușchilor labiali, palatali și velari, a căror insuficiență se repercutează și asupra elementelor de articulare neafectate, antrenând tulburarea tuturor funcțiilor aparatului fonator. Sistemul fonologic normal - la nivelul limbajului și vorbirii - încearcă să se adapteze conform legii lui Schultz, a minimului de efort fiziologic la condițiile instrumentale, pe care le are la dispoziție, reducând sau amplificând rhinodislalia
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]