1,175 matches
-
fi vrut să o trag de caode și s-o arunc peste gard. Niciodată Nuței nu-i trecuse prin cap să-mi pună spusele la îndoială și să-mi ceară probe că să-mi justifice inteligența. M-am întors acasă necăjită mai mult din cauza viitoarelor concursuri decât de idea plecatului. Săptămână a trecut repede, mai ales că mami, în fiecare zi îmi cumpără câte ceva de pe lista mare cât o pagină de caiet din cele care aveam nevoie în tabără. Trei săptămâni
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
în tabără. Trei săptămâni printre străini nu era un lucru ușor de acceptat, mai ales că, pentru prima dată aveam să fiu singură, fără tataie, fără tata-mare și mai ales fără mami și tăticu. În ultima noapte m-am culcat necăjită și numai când mergeam cu mami de mâna spre școală, unde era plecare, mi-am amintit că uitasem să-i spun cât eram de bolnavă. -Mă doare capul! Am început cu voce slabă. -Nu te doare niciun cap! mi-a
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
schimbă, că nu poți să stai să te ții de rochie toată ziua! Și după ce s-a gândit puțin, a continuat: -Să stai acasă cu mă-ta mare sau du-te prin Caciulati pe la nepoatele alealalte. Am plecat rușinată și necăjită, încercând să șchiopăt cât mai puțin, de teamă că ceilalți copii râd de mine. Am aruncat două priviri fugare, una spre “Orfana”, care îmi stricase ziua și alta spre Marin, care, de data aceasta, mă privea cu părere de rău
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
vroiam să aud ce îmi spunea Mia. Eram convinsă că aveam să-i spun adevărul, pentru că, datorită țigărilor sau mai bine spus, minciunilor cu fumul, îmi arsesem rochia cu care trebuia să merg duminică la biserică. Am început să plâng necăjită și printre lacrimi, le-am povestit cum mă luase vaca în coarne și îmi sfâșiase rochia cealaltă. -Cine te-a adus, fa, aici, să ne bagi în necaz? mi-a spus Mița supărată, nu pentru rochia mea, ci mai ales
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
au”, încât noua mea colegă de banca m-a privit mirată. Aveam ochii plini de lacrimi, gândindu-mă la câtă bătaie încasasem și la urmele care se vedeau încă la ora patru dimineața pe pulpele mele slabe. Eram așa de necăjită, că săraca învățătoare, la sfârșitul orei, mai mult să-mi facă placere că îmi pierdusem toată ziua să învăț “Imnul”, mi-a spus să-l recit pe tot. L-am recitat fără tragere de inimă, mă simțeam vinovată față de fundul
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
pe una când pe alta, altul se agăța de un gard sau de un pom, să-și arate talentul de mare șmecher sportiv; altul cine știe ce minciună îi povestea că să-și arate curajul și talentul. Plecam de la școală toate fetele necăjite și supărate nu numai pe băieți, dar chiar și pe învățătoare, care nu mișca nimic în clasă fără să discute cu Luminița. Ne simțeam neglijate și insignifiante, cu tot efortul pe care îl făceam să auzim și noi un cuvânt
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
colț. Șosetele din lână nu au avut timp să se ude din cauza zăpezii înghețate, în schimb pipiul cald îmi încălzea fundul răcit în dormitorul fără căldură. Mi-am tras ghetele și paltonul, mi-am acoperit capul cu căciula și mai necăjită ca niciodată, m-am îndreptat spre casă. În stradă mami cu tata-mare se întrebau ce să facă și încotro să mă caute?! Imediat ce i-am văzut , m-am simțit în siguranță și toată frică mi-a ieșit la iveală sub
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
îmi păsa mie de berbecul lor. După vocea ei plângăreață, mi-am dat seama că era speriată. Am ieșit din grădină să ne uităm în câmp. Mia a început să plângă. -Mă omoară mămica dacă s-a pierdut. O priveam necăjită. Cu toate că îl uram pe berbecul cu pricina am început să mă rog în gând să mi-l scoată Dumnezeu în cale. Ne-am așezat amândouă pe pământul rece. Ea plângea iar eu mă rugam așa cum mă învățase mamaie. Nu știu cât a
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
un cocoș, două căni nu-i de ajuns? De data asta a fost rândul lui tataie să se mire și să-l injure. -Cum, Susano, a tăiat un taur sau un pârlit de cocoș? Când am băut eu două căni? Necăjit s-a îndreptat spre grajd, plângându-se “măicuții lui“ de risipa făcută de mamaie pe nenorocita de burtă a lui Fane. -De mamaie, îmi spui mereu că am limba lungă și o să mi-o taie popa. Mi-ai zis să
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
pui! i-am răspuns. În sinea mea insă, nu eram convinsă că aș putea să plec de acasă cu puiul fără să fiu văzută. -Dacă mă prinde tanti Oala că fur un pui, sunt terminată pe viață. Eram așa de necăjită pentru că Nuța, cum era bună și miloasă, în naivitatea ei să ne facă un bine la amândoi s-a oferit să arunce un pui de la ei peste gardul curții vecine, unde nu locuia nimeni, urmând ca noi să-l prindem
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
da’ ia și mâncare că nu mai faci tu pândă-n noapte asta cu țuica la cap! Ne-oi spune până mai încolo și ce se poate face, la ce te-a întrebat băiatu’ meu. Nu-l vezi cât de necăjit e? - Păi, văd! Că n-a băgat nimic în gură... Stai blând, fiule, că se pot aranja lucrurile, l-a asigurat șeful Postului privindu-l cu neașteptată simpatie pe Gabriel. Aș putea aranja ploile să-l amâne un an, nea
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
realism, dublate de cinste, demnitate și moralitate exemplară, el s-a înălțat în elita clerului de mir, din care s-au recrutat arhierei de mare valoare ai Bisericii noastre. Nu avea adversari sau dușmani, ci era unanim socotit părintele celor necăjiți și oropsiți și sfătuitorul de bine al tuturor. Iubit și stimat, era dorit și așteptat pretutindeni pentru curata mireasmă creștină desprinsă din vorba, din privirea și din purtarea sa, ce vădea pe adevăratul apostol al lui Iisus Hristos. Activitatea lui
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
și neputincioși. Primindu-le, acestora nu le venea să creadă, și cu lacrimi în ochi mulțumeau Părintelui Mitropolit Justinian. După secetă, a urmat iarna grea a anului 1947, gerul năpraznic înghețând vetrele cantinelor, sobele școlilor și ale spitalelor, casele celor necăjiți. Lemne erau în pădure, dar lipseau mijloacele de a le transporta la cei în suferință, altă consecință a războiului, care a distrus parcul de mașini. Vlădica Justinian Marina a găsit soluția. Un tractor cu două sănii mari trase după el
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
tractor cu două sănii mari trase după el a împlinit această lipsă, cărând tone de lemne de foc acolo unde era de trebuință. Mult timp după aceea s-a vorbit în Moldova de tractorul cu lemne al părintelui Justinian. Părintele necăjiților și tătăl orfanilor Marea problemă a Moldovei acelor ani era ocrotirea copiilor, îndeosebi a celor orfani, ajutorarea văduvelor, invalizilor, foștilor prizonieri și deportați scăpați din lagăre și refacerea gospodăriilor distruse de război. Pentru a spijini această vastă operă de asistență
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
aflat, pe rând, de unul, de altul, nu și de Moise, însă ... Nu știai de unde este? îl întrebasem. Firește, firește, știam, îmi răspunsese tata, zicea că era moldovean, de lângă Tecuci, nu-i plăcea să vorbească despre sine, era un om necăjit, fără familie, ceva mai în vârstă, de aceea l-au și trecut ordonanță, că nu prea făcea față ... Un camarad ofițer mi-a spus: Fă-ți pomană și ia-l la tine, că e prea bătrân pentru front. Eu nu
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
cu ochii, să intre în avocatură, adică. Dar nu se găsise pentru el loc decât în baroul cu doar câțiva avocați al unui orășel dintr-un raion învecinat, fiind silit să facă zi de zi cu trenul naveta. Era mereu necăjit că acolo nu-l cunoștea nimeni și că, deocamdată, nu-l căutau decât niște babe procesomane, spunea, cu cauzele lor stupide, pe care niciun alt avocat nu dorea să le accepte. Dacă voia să prindă cheag, trebuia în primul rând
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
neatârnarea neamului, care trăiau cu doina în suflet și cu ea vorbeau (prin sunet înduioșetor de fluier, caval, nai, frunză de păr, solz de pește...) în zile și nopți de restriște. Doină, doină... cântec dulce, plămădită din lacrimă de om necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
Luceafărul nostru drag, în timp ce privirile-i seducătoare ne aduceau din celelalte lumi un mesaj al adorației divine. Strigăte de durere, venite din negura anilor, iau parte la simfonia durerii tumultoase, din care răzbat glasuri de chemare, de ajutor pentru cei necăjiți: „Tristețe, mânca-te-ar corbii,/ Să te bag sub firul ierbii,/ Și peste tine să calc!.../ De mine te-ai agățat,/ Și de tine nu mai scap./ Of-of-of!...tristețe, să-mi putrezești!/ Noaptea să nu-mi odihnești,/ Cum nu odihnesc
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
mine, Așa cum îmi doresc mereu, știi bine?... Tot așteptându-te pe alei Am întâlnit doi ochi atât de speriați Încât, făcându-mi milă pentru ei Am constatat că și ei au fost înșelați. Nu te pripi, e doar un câine necăjit Flămând și trist că nu este nici el iubit. Desigur, nu-l compar cu tine... Dar, deodată, lângă el, mă simt mai bine. N-o să mai fiu de-acum mințit sau înșelat Și cred c-am căpătat exact, ce-am
TRANSFORMARE! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 512 din 26 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357593_a_358922]
-
iunie 2012 Toate Articolele Autorului S-a scris mult despre copilărie, despre inocentă și frumusețea acestei vârste. Adulți sau copii fiind, cu toții ne-am delectat citind încântătoarele „Amintiri din copilărie” ale lui Ion Creangă sau „Dumbrava minunată” ori „Un om necăjit” de Mihail Sadoveanu. „Unde ești copilărie?” s-a întrebat poetul nostru național Mihai Eminescu în poemul „O, rămâi”, conștient că în viață, anii „se par că clipe,/ Clipe dulci se par că veacuri”. Pictori precum Nicolae Tonitza și Nicolae Grigorescu
„CEI MAI FRUMOSI ANI, ANII COPILARIEI, NU SE MAI INTORC...” INTERVIU CU ILEANA-LUMINITA NICULESCU DESPRE O ZI SPECIALA: 1 IUNIE, ZIUA INTERNATIONALA A COPILULUI de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 5 [Corola-blog/BlogPost/357571_a_358900]
-
prin Puterea Îngerilor, dar și cum coboară pe Pământ în Grădina Maicii Domnului prin Puterea Iubirea care leagă și dezleagă un nou legământ. Maica Domnului, Născătoare de Dumnezeu-Fecioara, cea care a împreunat pe Dumnezeu cu oamenii, Stăpâna Îngerilor, bucuria celor necăjiți și ajutorul celor străini, si Isus Cristos Mântuitorul și mijlocitorul neamului creștinesc, să fie cu noi cu toți ! În numele Tatălui, al Fiului și al Sfanțului Duh ! Amin! Vă mulțumesc pentru atenția acordată ! ( poze cu Steaua arzătoare cu opt raze, Coloana
DESPRE COLOANA SOARELUI DE VIS SI CALATORIILE MELE ATEMPORALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357694_a_359023]
-
în toată viața noastră, de la botez până la mormânt, când ne odihnim întru nădejdea Învierii sub umbra crucii. Crucea are multe semnificații în viața creștinului. Pentru cineva, crucea poate să însemne lipsa sănătății, faptul că s-a născut foarte sărac și necăjit ori a căzut într-o boală incurabilă pe care o poartă toată viața. Crucea poate fi și un eșec ori regretul unei neîmpliniri. Crucea copilului orfan este lipsa de dragostea părintească. Crucea cuiva care și-a pierdut soțul sau soția
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]
-
ÎMBĂTRÂNIT ! Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 861 din 10 mai 2013 Toate Articolele Autorului O Românie coruptă, într-o Europa învechita! Sper că la anul să vorbim de începutul altei Românii, iar pe masa și-a celui mai necăjit român, nu puturos, nu hoț, să se poată “citi” în bucățele de pe masă, o Românie Europeană, fără defectele acesteia, căci și Europa și America, șchiopata în multe! Un procent extrem de mic de persoane, prin globalizare, iar in tarile comuniste, mai
LUMEA OCCIDENTALA A IMBATRANIT ! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344612_a_345941]
-
fost creată Cu tot din cer ce a căzut Nu am știut grăi: “frumoasă” Până femeia n-am văzut Și toate au un rost a lor Doar fiindcă voi vă îngrijiți Și de bărbați, copii și neamuri Și de străinii necăjiți Și nu stiu ce s-ar întâmpla De-așa fragile, delicate Odată v-ați opri din drum Și-ați spune că nu se mai poate Dar știu și-acum și-n orice zi Cum știu că focul vrea scânteie Iubirea, lumea ar
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
gândim la răsplată când facem milostenie, ci la actul slujirii; cu toate acestea bunătatea manifestată în acest spirit nu va rămâne nerăsplătită. Când vrem să facem milostenie, să fim cu inimă bună și cu bucurie să dăm celor săraci și necăjiți, aducându-ne aminte că roada omului drept este milostenia".(Pilde 19-2). Fiind vorba despre actul slujirii lui Dumnezeu prin milostenie, prin dăruire, vă voi relata pe scurt dragi cititori, două din foarte multele povești trăite, povești adevărate: - 1/.Cunosc un
LEGEA SFÂNTĂ A DATORIEI... de IONEL CADAR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358915_a_360244]