570 matches
-
socoteală. Să mă apăr nici atâta. De retras, cum să mă retrag? Cazacii ne-ar fi auzit, că eram la doi pași și-atâta așteptau, să ne găsească. Ce să fac? Oamenii mei tremurau, caii legați peste bot să nu necheze se foiau... Și odată îmi vine gândul ăl bun! Și fac semn unui arcaș să vină lângă mine, și-i spun la ureche: ia trage-o săgeată-n direcția aia! Ăsta scoate arcul, trage, săgeata zbârr... nimic! „Ia trage și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lui Sapșa: ce contează? Așa, ne-știutor, era perfect În uniforma NKVD! Știa un cuvânt rusesc: «Davai!»; și știa al dracului de bine să-mi bage pușcoacea În coaste, În burtă, În ceafă și să ragă, să mugească mai degrabă: necheze pe limba lui. La un moment dat, Îi zic lui Sapșa - făcuse, În mijlocul casei, un morman de cărți, Îmi cerea saci: «Ce vă mai osteniți cu căratul până la Orhei - le ard eu, aici!» «Le-ai ars și astă toamnă, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mă ura, de parcă i-aș fi pohtit ibovnica - zice: «Lasă, că până la urmă tot punem laba pe tine și te-nfundăm!» Că mă Înfundă!, nu că au să afle adevărul-adevărat... Așa am fost eu primit În țara mea... Tata râde, nechează galben. Știu că vine ceva și mai neplăcut: - Dacă nu m-ar fi bătut... Nu-i vorba de durere, dă-o dracului, nu durerea m-a durut... În afară de... Încăierarea din școală, cu Tătarul și de ceea ce a urmat - să zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
presimțiri: LIPSA TOTALĂ, CEL PUȚIN SEZONU ĂSTA, DĂ ARGENTINENI, ARTRITICI OR NU. Ai grijă ca vorba asta coaptă să nu se Înfiltreze În minister. Că află și Închid consulatu, și cine știe unde mă depeșează. Fără un compatriot cu care să mă nechez, n-am cum să-mi omor vremea. Unde să dai dă unu care să poți juca cu iel truco În doi? Deși pe Mandezu nu mă prinzi la un truco În doi. Canci. Prăpastia crește tot timpu, că lipsește aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de nici băiatu cu coșu dă pâine n-a putut să i-o scoată dă tot, și m-am pus să-i ciripesc șozu grosso modo, cu toate amănuntele. Bietu ascultător și-a aruncat toate drapelele albe și mi-a nechezat În urechi că chestia aia i-o cântasem mai des ca frunza și iarba. Ia pulsu la pătăranie: Farfarello mi-a pasat că de mai ciripeam alte alea n-o să mă mai prezante, când nici cu gându gândeai, la guvernu-marionetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
observaseră deja asta, doar nebunii, doar cei cărora li s-a luat mintea de către zei, doar ei se împotrivesc destinului!" "Sau cei care nu știu că ceea ce li se întîmplă este chiar destinul. O vină din neștiință, nu?" Basarab Cantacuzino necheză ușor, deci rîdea, "nu e cazul, sînteți plătit anume ca să știți, nu este cazul. Faptele viitoare se îndreaptă implacabil către noi, cei care sînt așteptați vor veni, ceea ce trebuie să se întîmple se va întîmpla. În privința asta să fim liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
noapte, e liniște, dormim toți, am păscut, am băut apă, am sfărâmat cu dinții și fleștecăit sare din drobul de pe prispă, acum ne e bine, dormim și noi, caii, visăm cum am fost odată armăsari (căci dorințele rămîn) cândva, când nechezam după iepe și ele ne răspundeau din zarea câmpiei cine știe de pe ce miriște îndepărtată". Ne duceam la ei și întorceau capetele în întunericul grajdu- lui, întîmpinîndu-ne cu nechezaturi joase, de recunoaștere. Tata le vorbea, le punea mâna pe spinare
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
șopteam și le îndreptam gâturile lor frumoase înapoi, spre satul care, poate, le zburase o clipă din minte. Trăgeau singuri la fântână, intrau singuri în grajd îndată ce descălecam în curte. Da, erau puri, fiindcă erau castrați. Armăsarul alerga prin curte nechezând, izbea cu picioarele, nu puteai să-l încaleci, te trântea, rupea gardurile, mușca... era superb, dar era smintit, ca și omul... Iapa însăși nu era nici ea de stăpânit până nu era dată la armăsar. Dacă animalul numit de Swift
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-i răbda, că îndată ți-oi da ovăs... și fân bun, Roibule, și te-oi adăpa... Zicând acestea, legă roibul de belciugul bătut în stâlpul gros din fața crâșmei, aduse mânile prin coama-i aspră și-i mângâie ochii deștepți. Calul necheză încet și-și întinse botul umed spre stăpân. —Iacă-ndată, Roibule, îndată. Străinul își dădu pălăria pe ceafă și trecu pragul rateșului. Înlăuntru, pătrunseseră umbrele înserării. Crâșmarul sta după tejghea așteptându-și mușteriul, cu gura întinsă până la urechi într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am sculat cu noaptea-n cap; de-abia trecuse miezul nopții. Dragomir, care de când cu rătăcirile mele, mă îngrijea ca pe ochii din cap, dăduse porunci de cu sară, și calul era gata la scară. Când mă simți, prin întuneric, necheză ușurel, dulce, și-mi atinse cu botul umed mâna întinsă. Grăjdarul strânse chinga. Îmi pipăii torba, cercai oțelele puștii și mă avântai în șa. Noaptea era caldă. Pete mari de nouri acopereau stelele. Bărăganul tăcea, desfășurându-se ca o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Oi, frumosu-i când se topesc omăturile și rămân lanurile verzi ca buraticul, și se suie ciocârlia la ceruri cântând... Curg din toate părțile pâraie... parcă-s de spumă... și miroase nu știu cum... dulce... Și Alba de sub mine tremură de bucurie și nechează. Ș-apoi pornesc cu cuconu Jorj, și el calare... și ne ducem să vedem unde mai punem plugurile în primăvară, unde facem imaș, unde lăsăm fânațurile... Mă uit eu la boier - și lui i se umflă nările. Și lui i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se elibereze; păru a se ghemui asupra căzăturii, apoi se destinse. Culi sări de la locul lui, deșertat de o parte din mânia care-l ținea amețit. Se opinti c-un răcnet, trăgând de jos în sus jugul; Murgul rămase moale; necheză ușurel, într-un chip nou, cu totul straniu, cum nu-l auzise niciodată Culi. „I s-a rupt piciorul de la genunchi“, gemu el în sine, fără cuvinte. Îi desfăcu șleaurile pripit, urni sania la o parte. Nana Floarea se desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pas pe linia asta pot chiar să zic că invidia se înrudește cu modestia. Sunt surori gemene... — Iar tu te crezi mare scriitor! — Nu e adevărat. Nu mă cred mare scriitor! — Poate că te crezi mai mare și decât mine, nechează Pastenague, iar din intonație trebuie să înțeleg că de fapt glumește. Așa mi s-a întâmplat și cu Breban, cu câțiva ani în urmă. Mi-a dat telefon într-o dimineață să-mi pună întrebarea asta. Numai că el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
iar în holul școlii, ceasul negru, cu limbi ascuțite, spunea batjocoritor: opt fără douăzeci. După ore mi-am luat aparatul de fotografiat și am făcut poze cu elefantul și broasca țestoasă. Unicornul dis păruse. În locul lui era un cal care necheza. Sanda Pușcă Exchange Nu-mi plac mustăcioșii. Întotdeauna când e să mi se întâmple ceva, mi se întâmplă în preajma mustă cio șilor. Și știam, de câte ori am mers acolo, că până la urmă ceva o să se întâmple. Atunci când nu mai am bani
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a așteptat până a închis ochii, copiii l-au uitat și s-au risipit care încotro și au avut și ei copii și atunci abia, în acel foarte târziu al vieții lor, s-a întors, din direcția în care galopase nechezând focosul armăsar pe care nimeni nu și-l mai amintea, un om nici tânăr, nici bătrân, mai degrabă îmbătrânit, ușor adus de spate, cu ochii tulburi, lipsit de zâmbet, s-a oprit în fața ruinelor potcovăriei doar o clipire, continuându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În stradă o leoaică a fătat, Morminte s-au căscat, scuipându-și morții, Aprinși războinici s-au luptat prin nouri, Așa, ca în război, în rânduri strânse, Lăsând să cadă burniță de sânge Pe Capitoliu. Zăngăneau din arme Și caii nechezau și horcăiala Răniților se auzea. Pe stradă Urlau nălucile 3... Roma devenise locul unde cei vii trăiau de-a valma cu cei morți, unde nimic nu mai despărțea spațiul uman al cetății de spațiul unui univers sălbatic, straniu, terorizat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
murise nimeni. Călărețul își mușcă buzele. ținta lui era în continuă mișcare acum. Imposibil de prins. Trecea de la un cal la altul. Un zâmbet, o mângâiere, o întrebare ca între prieteni. Și caii răspundeau, dădeau din cap, își scuturau coamele, nechezau, își afundau nările în palma sau sub haina bărbatului, în căutarea căldurii. Asista la o minune? Avea halucinații? Omul scăpase cu viață. Nu-l vătămase nici glonțul anume pregătit pentru el, nici herghelia dezlănțuită. Doar un om ocrotit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
preocupat să strângă chinga calului. Apoi mai scosese și niște grăunțe dintr-o tașcă de piele și i le oferise calului său, în timp ce, cu cealaltă mână, îi mângâia coama. Stârnit din pinteni, calul prințului tropăi de câteva ori pe loc, nechezând ușor și clătinându-și capul. Orice om cu auzul bun ar fi întors măcar o coadă de ochi în direcția zgomotului. Guibert însă nici măcar nu clipi. Își văzu în continuare de treaba lui ca și cum n-ar fi auzit nimic. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
semn că, dincolo de ele, se petreceau lucruri... ceva mai delicate... Și nu era chiar prima oară. Ah, nu!... Ciudă, furie, o spontană poftă de distrugere. Dante Negro își înfipse pintenii în burta calului cu atâta violență, încât acesta se cabră, necheză, apoi țâșni într-un iureș de neoprit. Doar după ce intră în pădure se mai potoli. Pictorul alunecă de pe cal, își smulse panglica de pe ochi și își rezemă fruntea de trunchiul unui copac. Vărsă și câteva lacrimi. Destul de zgomotos, în tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o relație, cu adevărat, de la egal la egal. Uimitor! Pentru prima oară, se simțea într-adevăr susținut, ba mai mult, ocrotit, el ca bărbat, de o... Trăsura se opri atât de brusc, încât prințul fu aruncat în față. Auzi caii nechezând speriați. Urmară protestele valetului pe fondul mai multor voci. O mulțime de oameni înconjurase trăsura. ― Trădătorul!... Mincinosul!... La moarte!... Moarte trădătorului!... O față marcată puternic de spaimă apăru în dreptul ferestrei și Manuc abia reuși să-și recunoască propriul valet. ― Excelență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prințului se clătina, scârțâia din toate încheieturile. Speriați, caii se zbăteau săltând pe loc, izbind tare caldarâmul cu copitele și mușcând zăbalele. Vizitiul și valetul trăgeau în zadar de hățuri. Caii se ridicau în două picioare, băteau aerul cu copitele, nechezau ascuțit. Fâșii din spuma de la boturile lor zburau peste mulțimea din jur. Din fericire interveni zgomotul puternic al copitelor de cai pe caldarâmul străzilor învecinate și răsună o comandă fermă. Undeva, la o răspântie, apăru un călăreț. ― Predați-vă! Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scoase pistolul și trase în direcția ministrului de război, care continua să-i ordone să se predea. Se auzi un țipăt scurt, urmat de urletele înnebunite ale mulțimii. Caii de la trăsura prințului, prinsă la mijlocul adunăturii de oameni, săreau pe loc, nechezau întruna. În acel moment, generalul evadat simți un pistol la tâmplă. Și soldatul din spatele lui Savary, care se străduia să-i lege acestuia mâinile, simți aceeași atingere rece. Încremeni la rândul lui. Doar prințul avu o surpriză plăcută. Posesorul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
puntea șubredă de lemn. Dihania gâfâia obosită și horcăia cât ținea panta. Trecea pe lângă mine la pas. Porneam alături de locomotivă, până când mașinistul întorcea o rotiță de alamă și trăgea de un mâner. Armăsarul, înhămat în curele și paftale de arabă, necheza înăbușit, scuipa aburi fierbinți din plămâni ferecați, cu răbufniri tot mai repezi și un țipăt ascuțit spărgea cerul parcă și se stingea în vaete prelungi prin văile dimprejur. Păstrez și azi un simțământ de compătimire pentru omul care nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
izbucnind într-un râs de zile mari. Ne-am îmbrățișat. În Chervăsărie, care se afla la o aruncătură de băț, era atâta hărmălaie de nu se auzea nici în cer nici în pământ. Strigăte ale cotiugaragiilor și negustorilor, tropote și nechezat de cai, huruit de harabale goale sau pline, galop de cai îndemnați de călăreții de Țarigrad, care abia au ieșit din Curtea domnească cu vreun răvaș sau poruncă către cine știe cine... Peste toate plutea, ca niște păsări mari cu aripi întinse
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
teama că s-ar putea să nu-și mai vadă niciodată copiii și soția îi întunecă sufletul. Apele liniștite ale golfului pe care pluteau puzderie de luntre oglindeau siluetele munților. Pe mal erau stive de cherestea. De pretutindeni se auzea nechezat de cai. Se găsea și ulm japonez tăiat de pe muntele Kenjō din spatele golfului pentru luntrii și pentru cherestea, dar și cedru adus cu bărcile din peninsula Ojika. Pentru chila galionului aveau să folosească ulmi japonezi, dar pentru catargul mare căraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]