527 matches
-
păunele lui. Tremura tot. Didina fl chema pe nume pe Bozoncea cu același glas tulburat și cald. Strigătul ei se ridica, se potolea și începea din nou. Când îl privi Gheorghe, pezeyenghiul avea o față încruntată. Îl zgîndări: - Auzi cum nechează... O dușmănie necunoscută îi cuprinse inima lui Paraschiv. Îi venea să se ridice și să lovească geamul cu cotul, să-l spargă și să strângă muierea de gât. Auziră și geamătul bărbatului, întărîtat și furios, plin de bucurie și de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-i răsplăteau. Puteau să ia ștoalfele de șolduri și să le învîrtească până amețeau. Erau niște transilvănence grase, cu pieptul mare, toate buzate și blonde, cu părul scurt, pofta lui! Le pupa după ureche și le scotea în curte. Nechezau ungurencele, că le plăcea, își alegea. Era de unde! Spre ziuă le întindeau pe nisipul vreunei binale și le dezveleau. Tocmai duminică dimineața le dădeau drumul, țepene de frig, dar mulțumite. Că se mai tăiau cu câte unul, asta era altă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
m-auzi? Și scuipase cu scârbă. Pe urmă spusese mai înbunat: Lumea asta-i o hazna, Treanță! Mie omu mi-e dușman. Să nu-l văd... Ochii lui se împăienjeniseră de ură. Gheorghe lihoti de groază. - Râzi, bă, rîzi! Bătrânul necheza: - Hî, hî, hî... Dădu în plâns. Didina așeză palma ei ușoară pe pieptul celui tânăr, să-l liniștească. Paraschiv nu se potoli. Strângea din fălci și scrîșnea: - Nu mi-e milă, mă fraților, nu mi-e milă de om. Dac-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fără de a trece pe dinaintea ușei deschise. Iau cuțitul den brâu și tai repede curelele legate de gard, pui mîna-n coama calului și-ntr-o clipă sânt pe el și-l izbesc de-i răsună coastele. Ca turbat azvârle din copite, nechează {EminescuOpVII 206} una, dar o și rumpe de fugă, încît zburam prin noapte ca purtat de-un duh - spaimă, fără să mă uit în urmă. O împușcătură auzii în urma mea, glonțul îmi vâjâi pe la ureche, dar lăsând [calul] fără frâu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la deschiderea ușei, și cu aspirația ascunsă de a fi Închis la bătrînețe În cartea de aur a pensionarilor români... Latura paradoxală a acestei psihologii e că prin intervenția rasei, sau prin cine știe ce fatalități ale destinului, acest iepure vrea să necheze și să muște, vrea să mugă și să sfîșie ca leii, acest contemplativ visător vrea să fie revoluționar. Voronca este, anume, unul din șefii integralismului, adică al unei arte complexe, energetice, cu imagini de 75 H.P. de care nu te
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu mine Mă duceam și mă culcam” și, după evaziunea provocată de Amor, se Întoarce la peisajul său intim: cîmpurile smălțuite, iarba pe care strălucesc bășicuțele de rouă, turmele de oi care zbiară plăcut, taurii care mugesc apăsat, călușaua care nechează, albinele, rîndunelele, ciobănițele care cîntă etc. Nu se poate zice că Iancu Văcărescu are o percepție mai profundă a lumii fizice pe care, se vede bine, vrea s-o sacralizeze. Natura ajunge la el prin intermediul literaturii. „Priza” dintre sensibilitate și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fi tras la edec. Colțurile gurii se căzneau să-i acopere dinții uscați de bătaia vântului, încât aveai impresia că se opintesc în zăbală. Ai fi câștigat bani buni cu el la bâlci, arătând, spre hazul asistenței, un om care nechează, dar, dacă l-ai fi auzit dindărătul unui perete, ți-ai fi făcut cruce, jurând că e un cal ce vorbește. Avea mâini atât de lungi, încât nu știai dacă e un armăsar săltând în două picioare sau un om
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu știai dacă e un armăsar săltând în două picioare sau un om care se maimuțărește, gata să alerge în patru labe. De aceea, atunci când ridică mâna, cu unghiile sclipind de parcă ar fi fost bătute, ca potcoavele, pe nicovală, și necheză scurt, toți ceilalți se opriră, așteptând. Magdalena, în schimb, nu putea stârni vreo îndoială. Pe chipul ei palid, semnele bolii se vedeau cu o limpezime tulburătoare. Avea părul negru și întins, de parcă îl netezise cu o bidinea uleioasă. Ochii îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plictisit, să se potolească și Mierlă încetă să-și mai agite aripile, strângându-și brațele pe lângă trup și înghițindu-și piuitul. Calu fornăi, sumețindu-se ; în liniștea care se lăsă, se auzeau măruntaiele muntelui de gunoi, bolborosind. — Bă, care ești acolo ? necheză Calu și ceilalți i se alăturară. Umbrele lor, alungite de asfințit, cădeau spre interiorul cercului, până la câlcâiele lipite unele de altele ale celor trei, încât părea că soarele apune de peste tot, ceea ce ar fi fost cu putință, într-un loc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te-a găsit ? — Ba m-a găsit, răspunse Bunelu, căci era obișnuit cu întrebări de felul ăsta. Da’ era o moarte mică, uite, cam cât pentru pitici ca tine. — Băga-mi-aș ! sări Chisăliță, cu pumnii strânși. I- auzi, Marchizo, necheză Calu. Ai un client... Marchiza râse, lovindu-se peste pulpele încrucișate turcește. Chisăliță se îmbujoră și lăsă pumnii jos. Citi în privirile înjumătățite ale lui Isaia presimțirile morții mici de care pomenise Bunelu și se așeză, cu năduf. Iadeș își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i se alungi, urechile i se ascuțiră și tresăriră scurt. Abdomenul se umflă, iar mâinile și picioarele se înfipseră în pământ, tropăind scurt. În schimb, începu să vorbească, rostind limpede : „Eu sunt calul care vorbește, pot să vă traduc ce necheza adineaori omul ăla prostănac. Pot să recit și să cânt. Pot să vă învăț o grămadă de lucruri, să nu mai nechezați ca prostovanul ăla, să nechezați mai deștept“. Râse până și Pârnaie. Calu bătea din potcoave de săreau scântei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vorbească, rostind limpede : „Eu sunt calul care vorbește, pot să vă traduc ce necheza adineaori omul ăla prostănac. Pot să recit și să cânt. Pot să vă învăț o grămadă de lucruri, să nu mai nechezați ca prostovanul ăla, să nechezați mai deștept“. Râse până și Pârnaie. Calu bătea din potcoave de săreau scântei. În cele din urmă își aplecă, în semn de omagiu, greabănul. — Eu sunt prologul, intonă. Comedia poate să înceapă. Îl luă pe Chisăliță în spinare, apoi se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lovit cu leuca. Zi-i, ciorane ! Faraon încuviință numaidecât și plecă să caute în cabină. Calu se întoarse către Pârnaie : — Voi nu ieșiți cu nimic pe interval ? — Noi nu suntem cerșetori ! i-o întoarse acesta. — Da’ cine zice că cerșim ? necheză Calu. La teatru te duci și plătești. Aicea plătești numai dacă-ți place. Nu dai banii înainte... — Ba io zic c-ar fi mai bine așa, sări Marchiza. — Zi-i una de inimă albastră, interveni Bunelu. Faraon strânse de câteva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
noționale, precum adjectivele și verbele, al căror conținut trebuie să manifeste compatibilitate cu cel al substantivelor și, de aceea, în comunicarea respectivă (despre mobilă) adjective precum cărpănos, silitor, șuierător nu pot fi utilizate și nici verbe precum a naviga, a necheza, a zbura etc. Există, așadar, o grilă semantică ce asigură concordanța dintre conținutul informației (al comunicării, deci), dependent de domeniul de referire al discursului, și semnele lingvistice antrenate în transmiterea acestei informații. Acest determinism discursiv explică, pe de o parte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
avuții închipuite. Tânjeau să fure trăsuri cu domnițe frumoase și fandosite chiar..., dar rătăcite în promenade prin poienițe. Străinul era nevoit să înainteze pe la umbra codrilor, în urlete de lupi flămânzi. Înspăimântați de haitele care îi adulmecau, armăsarii tresăreau și nechezau de spaimă. În ascunzișuri, bidivii purtau pe șeaua lor haiduci care așteptau, răbdători, caleștile de boieri, pentru a le jefui. Cântați în balade, doinite din fluier, ortomanii erau jurați să rupă lanțul asupririi... Și să împartă dreptatea socială sub plumbii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
În stradă o leoaică a fătat, Morminte s-au căscat, scuipându-și morții, Aprinși războinici s-au luptat prin nouri, Așa, ca în război, în rânduri strânse, Lăsând să cadă burniță de sânge Pe Capitoliu. Zăngăneau din arme Și caii nechezau și horcăiala Răniților se auzea. Pe stradă Urlau nălucile 3... Roma devenise locul unde cei vii trăiau de-a valma cu cei morți, unde nimic nu mai despărțea spațiul uman al cetății de spațiul unui univers sălbatic, straniu, terorizat de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
laptele din lună". În volumul "Încă nu", Horea devine macedonskian: Și-n râuri se-nălțau păsări și păsări tremurau în râuri/ Și soarele curgea-pământuri și din pământuri către soare/ Se desfăceau păduri de trunchiuri și mânjii nedesprinși de frâuri/ Cum nechezau cuprinși de azurul ce începu să-i înfioare". Bucolic, Ion Horea are personalitatea lui, deși se mișcă în tiparele tradiției; pitorescul rural, sentimentul timpului, sentimentul iubirii, fixate într-un cadru de transmiteri și de tensiune, alimentate și de melancolia de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt sub oră." Un ușor univers balcanic, universul mărunt, fac din volumul Mariei Banuș o înmănunchere de căutări încrâncenate de formule, de parcă poeta nu s-ar fi dezvăluit luminii într-o haină proprie niciodată: "Cercul se-nchide/ Ții minte cum nechezau sălbaticii mânjii?/ și tropăiau departe de mângâietorul lanț al părinților. Ții minte cum scuturau coama în vânt?... Dar în ultima clipă simt,/ atingându-le umărul,/ cum intru prin ei în iarba sălbatică,/ și iarăși ating stelele, frunza, merele." Nina Cassian
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
real, încearcă fuziunea cu realul și, pentru a descoperi esența acestuia, își multiplică organele receptoare: Întind o mână, care-n loc de degete/ are cinci mâini, care/ în loc de degete/ au cinci mâini"; poetul trăiește până la delir realul: "trăiesc în numele cailor... nechez". În "A cincea elegie" lumea realului este plină de mister, este enigmatică întocmai "corolei de minuni a lumii", cum ar spune Lucian Blaga: "și mă condamnă, indescifrabil/ la o perpetuă așteptare,/ la o încordare a înțelesurilor în ele însele/ până
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
scapă din nou la vale. Cînd te duci la furat, și în timpul cînd stai de asculți ca să te încredințezi că nu-i fi prins de cineva furînd, de-a rage atunci o vacă, nu te prinde nimeni, iar de-a necheza un cal, atunci mai bine să nu furi, că te prinde ca din oală. Omul cu gropițe în obraz are obiceiul luatului. Cînd îți fură sarea de la oi sau vaci, ele vor muri. Din sare și ouă de ți se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sănătoase, fragede. La țară, dacă te scoli dimineața, n-ai grijă să mergi la consiliu, ori la palat, la zece, să asiști la masa regelui și celelalte. La țară auzi behăind oile, mugind vacile, cîntînd păsărelele, măcăind rațele, guițînd purceii, nechezînd iepele, cîrcîind găinile, vezi păuni umflîndu-și roată cozile, vițeii sugînd, copiii bătîndu-se cu pietre." Rescrise în ansambluri impresionante, arătate, sub lentila clarificatoare, detaliile sînt vivifiate, în vederea cuprinderii atmosferei, a tonului, a aerului specific. Opunîndu-se, practic, convenției "insignifianței", detaliile revelează, în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Lasă-mă-n palatul tău Ca să nasc un Dumnezeu. Dar Crăciun cum auzea Astfel din gură grăia : - Mergi În grajdul cailor Sau În ieslea boilor. Merse În grajdiul cailor Dar caii cum o văzură Începură a tropăi Și iepele a nechezi. - Stați voi cai nu tropăiți Și iepe nu necheziți. Dar caii cum auziră Și mai tare tropăiră. Supărată maica sfîntă Cu grai astfel le cuvîntă : ăă - Fireți cailor să fiți Și de mine afurisiți Și de mine pe vecie Mersu-n
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
răzăș de la Drăgănești, din ținutul Sucevei". Răzeșul cu mustața tușinată, liderul informal al adunării de la Hanu Ancuței, ar fi putut istorisi o altă poveste, dar ar fi dereglat ritualul instituit. Finalul are semnificații profunde. Iapa cea slabă a comisului a nechezat în acel ceas "necurat", încât "demonul trecu în pustietățile apelor și codrilor, căci nu l-am mai simțit"; timpul real și cel al poveștii se contopesc. Ancuța este personajul feminin din Hanu Ancuței care "nu era han era cetate" și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu simbolistica originară. De aici, utilizarea deocamdată nu foarte frecventă și nu întotdeauna inspirată a marilor simboluri sau scheme mitologice: "Darurile se găsesc/ în cadouri// În spate armate cuceritoare/ minciuni sfruntate/ Iluzii rătăcite de la/ un om la altul// Calul troian nechează/ spre ceruri/ Oamenii ascultă chemarea// Departe zăngănitul de arme/ umple văzduhul de/ Pacea precară" (Calul troian). Începând cu Pe malul Aheronului (Editura Cronica, Iași, 1999), accesul poeziei la mitologic devine pentru autor obligatoriu. Obsesia picturalității ca fundal de desfășurare a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Emil Brumaru Cît de puțin m-am priceput să te iubesc! A trebuit chiar îngerul de pază Într-un desiș cu fragi să-l priponesc, Cînd roua dă în clocot, crini necheză Și fluturi freli înnebunesc în aer, Brusc aruncîndu-se în cîte un izvor Pe prundul căruia, subțiri, raze se-ncaier ; Însăși lumina grea e un amor În zori de zi, în dup-amiezi, în seară, Ce-și caută plantele lungi cu
Cît de puțin m-am priceput să te iubesc... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8511_a_9836]