738 matches
-
puțin necesitatea înlocuirii ei cu un alt model de viață, mai apropiat de starea de suflet și de minte a colectivității. De fapt, criza anunța o nouă etapă în istoria evoluției umanității. În Occident, debutul noii epoci stătea sub semnul necredinței, cum spunea Lucien Febvre, în vreme ce spațiul central-sud-estic își regăsește (la vârf) elementele de comuniune spirituală cu cealaltă parte a continentului, fiind, mai mult ca oricând în alte timpuri, tentat de luminile lui homo europaeus. Pentru a nu risca vreo confuzie
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
apocrife, Legenda aurea Părinții Bisericii Îl consideră pe Iuda, aproape În bloc, un trădător mânat de pofta de arginți, condamnat la focul Gheenei. Dar fapta pentru care nu-l pot ierta nu este trădarea pur și simplu, ci trădarea din necredință și mai ales sinuciderea. Iuda Îl dă pe Isus În mâinile arhiereilor Întrucât nu-L recunoaște ca Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu. El procedează așadar ca marea masă a evreilor, „trădători ai lui Isus”. Ura față de Iuda se transformă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
16: „În toate luați scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău”. Origen pleacă de la versetul paulinic pentru a dezghioca misterul trădării lui Iuda. Diavolul țintește În inima ucenicului când acesta bâjbâie Între credință și necredință. Scena hotărâtoare se petrece la Cină: Isus Îi oferă „bucata de pâine”, dar Iuda o refuză, spune Origen. Prin acest refuz al darului special făcut de Isus Într-o Împrejurare specială, lui Iuda i se retrag tooate darurile spirituale primite
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
vorbește despre farisei, nu despre cei botezați, despre creștinii desăvârșiți. Așadar, Înapoi la farisei și la problemele lor! Întorcându-se la evanghelie, Atanasie insistă pe distincția, importantă În ochii săi, dintre „păcat” și „blasfemie”. „Păcătosul Încalcă Legea; blasfematorul Își Întoarce necredința (asebeia) Împotriva divinității Înseși.” Isus le reproșase fariseilor o mulțime de Încălcări ale Legii: arghirofilie, neglijarea Îndatoririlor față de părinți, respingerea cuvintelor profeților; transformarea Templului În prăvălie etc. Dar aceste derapaje se puteau „rezolva” prin pocăință. Atunci Însă când aceștia Își
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
îngenunchind în biserici și statui cu trupul gol al acelui om pocit și sfrijit luminat de flăcările lumânărilor. Îi părea că lumea aceasta largă pe care o vedea pentru prima dată în viață se întemeia numai pe credința sau pe necredința în acel bărbat pocit. Însă, în sufletul lui de japonez crescut în valea sa mică nu se trezise nici un interes și nici o pasiune pentru omul acela numit Iisus. Credința asta îi era străină și avea să-i rămână astfel pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
e mobile 2, pe care i-l cântasem - aluzie directă la unele inconstanțe ale ei. (Pasiunile fiind întotdeauna lacome, mi se părea mereu că sunt trădat.) Și acum îmi plătea polița, sfidîndu-mă în fiecare zi cu profesia de credință a necredinței femeiești și agravând sfidarea cu sublinierea ei personală. O bucată de vreme Adela completa primirea asta grațioasă cu o altă atenție specială. Cum isprăvea cântecul, alerga în odaia ei și-mi aducea o rochiță nouă, roșie ca o creastă de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Învârtea din ce În ce mai repede, antrenând În mișcarea lui Întreaga omenire, cu cățel și cu purcel. Oamenii agitau din mâni, strigau după ajutor, unii căutau să se desprindă de scaunele În care se așezase trupul lor bicisnic, dar din pricina vitezei și a necredinței lor, sufletul le devenise atât de greu, Încât erau ca niște bucăți de plumb inerte. Obsedată de aceste imagini, gospodina casei nu se Întreba nici despre ce fel de omenire sau Dumnezeu Îi vorbea Extraterestrul. Ei Îi era suficient să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
proaspăt arat. Oare cine o inspira să vorbească astfel? Nu cumva oaspetele străin, care sforăia acum pe canapea? Gândurile ei nu cumva erau gândurile pe care i le insufla el, tocmai ca să-i sucească mințile și s-o Împingă spre necredință? De ce astfel gânduri n-o frământaseră pe Mașa până acum? În Întrebările pe care și le punea, erau cuvinte și sensuri pe care nu le Înțelegea? De unde Îi veneau ele? Nu cumva dintr-un cap străin, care până mai adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
găina, adică cucoana Frosa, subțirică, frumușică și iute ca un spiriduș; cuconu Toader Lascarache, ofițerul stării civile, însurat la tinereță, cu bătrâneța moașei Maria, unguroaică de neam, care-l bănuia totdeauna că umblă după muieri și se tânguia tuturora de necredința lui Todere - și alții mulți mai mărunți și mai neînsemnați slujbași. Toți trăiau într-o liniște și o înțelegere desăvârșită,în casele curate, împrejmuite de grădini și livezi. De multă vreme o duceau așa - Dorobanțu aprinzând și stângând felinarele, Teodorescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au întunecat mințile.“ Mi se vădea că tatăl meu urmărise îndeaproape toate acele dezbateri, dar fără a rosti vreodată vreo judecată definitivă. Zece ani mai târziu, cuvintele lui rămâneau lipsite de certitudini. — Puțini oameni îl urmau pe medic pe calea necredinței, însă unele dintre ideile sale îi zdruncinau. Mărturie stă afacerea cu tunul. Parcă ți-am mai povestit-o, nu-i așa? Era spre sfârșitul anului 896. Toate drumurile ce duceau spre Vega erau de acum în mâinile castilienilor, iar proviziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rostită cu hotărâre, dar fără nici o bucurie, căci ceea ce fusese odinioară un strigăt războinic devenise, în anul acela, o formulă resemnată; poate chiar, în gura unora, un reproș adus Ziditorului, fie ca El să ne ferească de îndoială și de necredință! Când a fost sigur de sprijinul mulțimii celor de față, Boabdil s-a decis să vorbească din nou în locul vizirului său. Își făcu supușii să tacă pintr-un gest stăruitor cu ambele mâini, pentru a rosti pe un ton grav: „Credincioșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
neînțelept să intre la mine; Și omul nu știe că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi poftește nebunia se află de mult în adâncurile șeolului (locuința morților)” (Pilde, 13-18) Urâtul este moartea, îndepărtarea de centru, este nebunia necredinței și a păcatului, despărțirea de esența reală, de sursa vieții. Este moartea prin respingerea cuvântului sacru, a existenței întru sacru. Frumosul devine căutarea sacrului, apropierea de centru, de origine, de absolut. Există ceva comun în orice apropiere de sacralitate? Mistica
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
spital, eu aveam vreo pai spre zece ani pe atunci. M-am dus la biserică să mă rog lui Dumnezeu s-o salveze. Dar ea a murit pe masa de opera ție. În acea zi am făcut o criză de necredință, pe urmă am detestat religia, dar mai târziu Sergiu mi L-a readus pe Dumnezeu în suflet. — Nu erai prea cuminte... Ioana zâmbi sub norul de întristare care-i trecea pe chip. — Într-un an, de Sfântul Nicolae, am găsit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
trupuri moarte au căzut în pustie? 18. Și cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? 19. Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinței lor. $4 1. Să luăm dar bine seama, ca atîta vreme cît rămîne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se pomenească venit prea tîrziu. 2. Căci și nouă ni s-a adus o veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere, și m-a pus în slujba Lui, 13. măcar că mai înainte eram un hulitor, un prigonitor și batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din neștiință, în necredință! 14. Și harul Domnului nostru s-a înmulțit peste măsură de mult împreună cu credința și cu dragostea care este în Hristos Isus. 15. O, adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvîntul, care zice: "Hristos Isus a venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
spital, eu aveam vreo pai spre zece ani pe atunci. M-am dus la biserică să mă rog lui Dumnezeu s-o salveze. Dar ea a murit pe masa de opera ție. În acea zi am făcut o criză de necredință, pe urmă am detestat religia, dar mai târziu Sergiu mi L-a readus pe Dumnezeu în suflet. — Nu erai prea cuminte... Ioana zâmbi sub norul de întristare care-i trecea pe chip. — Într-un an, de Sfântul Nicolae, am găsit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
râmul interzis” - roman etc. Este autorul Dicționarului de autori, publicații și societăți literare cu titlul: „Univers cultural și litera r vasluian”, Editura PIM, Iași, 2008. 53 COBOARĂ DOMNU‐N FIECARE NOAPTE (fragment) Nu știu cine mai crede astăzi în jurământ; E veche necredința noastră în cuvânt; Jurăm pe crucifix, pe viață, lucruri sfinte, Trecut în neființă de mult, pe vreun părinte, Pe mama și pe tata, pe noi și pe copii, Ne închinăm să piară ducă‐se pe pustii, Ne tremură și glasul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
este disprețuit decît în patria Lui, între rudele Lui și în casa Lui." 5. N-a putut să facă nici o minune acolo, ci doar Și-a pus mîinile peste cîțiva bolnavi, și i-a vindecat. 6. Și se mira de necredința lor. Isus străbătea satele de primprejur și învăța pe norod. 7. Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece, și a început să-i trimită doi cîte doi, dîndu-le putere asupra duhurilor necurate. 8. Le-a poruncit să nu ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
Dar dacă poți face ceva, fie-Ți milă de noi și ajută-ne." 23. Isus a răspuns: "Tu zici: "Dacă poți!" Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!" 24. Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: "Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!" 25. Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, și i-a zis: "Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși afară din copilul acesta și să nu mai intri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
se duceau la țară. 13. Aceștia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalți, dar nici pe ei nu i-au crezut. 14. În sfîrșit, S-a arătat celor unsprezece, cînd ședeau la masă, și i-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat. 15. Apoi le-a zis: "Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. 16. Cine va crede și se va boteza, va fi mîntuit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
Fecioară pe tron având în spate îngeri care țin o draperie, simbolizând zămislirea supranaturală. Scena a cincea este întâlnirea dintre Sfânta Fecioară și vara sa Elisabeta, îmbrățișându-se în fața unui portic. Apoi, în altă scenă Iosif bănuitor, acuzându-o de necredință pe Sfânta Fecioară, care se apără de învinuirile ce i se aduc. Fecioara Maria are aureolă și poartă mantie roșie. Deasupra zboară câțiva îngeri. Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos este redată în patru compoziții succesive: Îngerii și păstorii se închină Mântuitorului
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
nu mai avem nevoie să ne ridicăm glasul spre El la ceasuri hotărâte; cei care ar stărui Întru săvârșirea celor cinci rugăciuni și-ar arăta, prin aceasta, lipsa credinței lor În Înviere. A te ruga a devenit un act de necredință. În schimb, vinul, socotit de Coran drept băutura paradisului, era, de acum Înainte, Îngăduit; a nu bea vin era un semn clar al lipsei de credință. Când acestea fură rostite, relatează un istoric persan din epocă, adunarea se puse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o senzație foarte puternică. Ideea că totul curge și că numai acolo, sus, există singurul punct fix al universului... Pentru cine nu are credință e un mod de a-l regăsi pe Dumnezeu fără a pune sub semnul Întrebării propria necredință, pentru că e vorba de un Pol Nul. Știi, pentru cei din generația mea, care s-au hrănit cu deziluzii și la prânz, și la cină, asta poate fi o mângâiere”. „Dintre generații, a mea s-a hrănit cu mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ei, deși ar fi putut s-o facă, din decență și din dragoste pentru mine. Îmi închipuiam tot felul de scene dezgustătoare, îmi aminteam atâtea episoade din romanele citite, în care șofeurii ajung amanții femeilor de lume, atâtea reflecții asupra necredinței femeilor, asupra minciunei totale care dospește în sufletul lor. O sumă de mici detalii, nebăgate în seamă, îmi podidiră atunci mintea. O dată, Mantu închisese ușa cu bara, în camera Maitreyiei, și îi auzeam de jos cum se luptă și zbiară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mundaneității înnegurate. Ratarea revelației, ne-aderarea deplină la transcendență, opturarea interiorității în raport cu ascendența ritualului, îndoiala și dramatica ezitare, toți acești factori ai eșecului mistic sunt, constant prezenți și ei în templu ca trăiri ale credinciosului ce se prăbușește temporar spre necredință sau ale celui ce urcă tragic spre credință. Fără negativitatea acestor surveniri, templul s-ar prăbuși sub greutatea metafizică a propriei sale perfecțiuni devenind din locaș stelar al rugăciunii și invocărilor imploratoare, infuzie bizară a paradisului în fluxul disoluțiilor spațio-temporale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]