673 matches
-
să-mi aud cîinii” se vrea receptată la modul convențional, nu cum ne-o sugerează vorbirea cotidiană, ea aflîndu-se printre limbajele speciale. Dat fiind că insul este plasat într-o ritmică universală și cosmică, are investitura de a veghea asupra necuprinsului, figurat prin cele două segmente ale realului: lumea „de dincoace” și lumea „de dincolo”. Această viziune integratoare și responsabilă caracterizează gîndirea tradițională în metafizica ei ingenuă. Se cunosc sentințe orale, ca de pildă: „o viață are omul și cu moartea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a satelor, egalizarea condițiilor de acces la educație. Dacă sărăcia afectează populația (datorită deteriorării veniturilor, lipsei locurilor de muncă plătite, creșterii șomajului etc.) situația poate contribui la "prezența din când în când" la grădiniță, la creșterea absenteismului, a numărului celor necuprinși, al celor retrași de la grădiniță. Un obiectiv important ar fi identificarea unităților de învățământ care funcționează în zone defavorizate, a dificultăților procesului educațional, deficiențe și dificultăți care reduc șansele de acces la educația de bază: dificultăți de deplasare a copiilor
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
care să introducă o asimetrie esențială între intrare și ieșire, corespunzătoare ireversibilității timpului. De aceea, era serios preocupat în primul rând de recuperarea ulterioară a meșterilor. Zile întregi își plimbară pietrarii mâinile peste stâncăria peșterii, încercând să-i îmbrățișeze amfitrionic necuprinsul obscur și întortocheat. Unii își aduseră femeile și le iubiră prin firidele bântuite de lilieci ale locului; spuneau că trupurile sunt fântâni și că zvâcnirile lor ar fi fost în stare să scoată din pământ liniile-i de forță elementară
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
voința ei de viață arzând până în stingerea morții. Lumea Iliadei face parte dintre acele lumi în care tot ce este cu putință este și existent, a cărei realitate cuprinde 49 toate potențialitățile sale. Prin lucrarea ei din adânc și din necuprins, forța dă forță și formă deplină tuturor ce sunt, în clipa lor și în veșnicia lor. Soarele arde, pământul este rodnic și mănos, marea geme de pești, plantele sunt pline de sevă și animalele vânjoase, râurile curg reci și înspumate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cu ape adânci. În asemenea viziuni violența își găsește pentru o clipă înseninare și odihnă, departe de zbucium. Cuvântul „departe“ (telothi, telothen) e rostit de Ahile mai adesea decât de toți ceilalți și cu un ecou din adânc și din necuprins pe care în nici un alt glas din Iliada nu-l are. În schimb, sunt cuvinte (101 la număr) pe care în Iliada nu le rostește decât el. Și nu doar cuvinte, ci și sensuri unice, întrebuințări fără analog. Multe stau
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
114 tot nespusul, că nu erau la fel, că îi diferențiază ceva ireprezentabil și totuși intens specific. Nu ni-i putem închipui și poate nici nu vrem, și totuși, dacă am coborî între umbre, i-am recunoaște chiar și așa, necuprinși în amintire altfel decât din plăsmuiri de vorbe fără moarte. Puținul pe care îl știm despre Ahile este destul de generic și totuși ajunge unei cunoașteri mai adânci, de dincolo de reprezentare. Era foarte înalt și foarte puternic (nu-l încăpea armura
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
școlite. Rugăciunile lor cântate erau ceva mai presus de firea pământească. Cântau noaptea de se auzea în tot satul. Strălucirea lunii se potrivea cu jalea armoniei lor. Nemărginitul nopții se armoniza cu chemarea nemărginitului care zbura din corul lor. Și necuprinsul Volgei, și chemarea deznădăjduită a veșniciei se deslușeau deopotrivă în imnele pe care le cântau. Corul lor se adresa sufletului, nu urechilor. Inima vibra mai puternic decât timpanul. Câțiva ani au rămas în casa din grădina de zarzavat a lui
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
sau în Mesopotamia. Ca reprezentant al celei mai mari puteri maritime a momentului, Anglia, Mackinder cunoștea avantajul enorm al țării sale de a stăpâni întinderile nesfârșite ale oceanelor. Dar se înfricoșa de noua putere, Rusia, cea care stăpânea întinderea de necuprins a uscatului. Ce armată a lumii s-ar fi încumetat să cucerească această zonă atât de întinsă și atât de îndepărtată? Astăzi, asistăm la un fenomen nou, la un tip de cucerire silențioasă a acestei regiuni vaste, la o "ocupare
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
răutate, supunându‑se voii lui Dumnezeu, căci nu exista luptă Între simțire și spirit. Per‑ fecțiunea relativă a primului om nu se mărginea numai la suflet, ci și la corp, căci corpul său era sănătos, robust, plin de putere și necuprins de dureri, suferințe sau boli, de unde rezultă că durerile, suferințele și bolile nu sunt decât con‑ secințe ale păcatului. Nici o slăbiciune, nici o durere, nici o suferință nu‑l atinseseră și puteau să nu‑l atingă vreodată și de aceea și trupul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
au cununat în fața Domnului și tot aici este îngropată sămânța celor bătrâni sau a celor plecați dintre cei vii la vârste mai fragede... Din vârful dealului, micul locaș al lui Dumnezeu se zărește învăluit de singurătatea mormintelor, țintind cu turla necuprinsul cerului ca o corabie a creștinătății... (Consemnare realizată de Mădălina Brăescu - Iftimie) Biserica are o locație nouă, o adevărată bijuterie, cu pereți din bolțari și cărămidă, acoperită cu tablă. Locul acestei biserici a fost sfințit de către P.S. Vasluianul, iar
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pentru noi, dorind să ni-l imaginăm ca pe o conștiință asemănătoare nouă, limitată, fără să poată cuprinde totalitatea universului. Holderlin pune un motto excepțional la opera sa Hyperion: Non coerceri maximo, contineri tamen a minimo, divinum est. (a fi necuprins de cel mai mare, a putea fi cuprins de cel mai mic, asta înseamnă a fi dumnezeiesc). În aceasta constă esența spiritului absolut, a celui care atotstăpânitor și creator e arhitectul desavârșit al universului. Dacă cuprinde în sine universul, un
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sine universul, un suflet omenesc și o inimă capabilă de iubire este mai mare decât toate sistemeler galactice la un loc necesitând alte unități de măsură în baza cărora cel care este infinit de mic devine cel cu adevărat de necuprins. Mai presus de simpla gândire se află dragostea creatoare, spiritul absolut fiind pasiune, sentiment și matematică pură. Iar acesta este Logosul. Până și Isus prin moștenirea sa soteriologică (doctrina despre mântuire) ne îndreaptă spre acceptarea acestui adevăr unic. Abba, apelativul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
curajul să-l destăinuie din frica aprecierii din partea celorlalți ca nebun 368 . În vis acea parte din creier, denumită de noi patologică, e cea care domină? Aici rămâne de precizat cât este ea de anormală, dacă cele ce vin din necuprins în mintea noastră din vis și care de cele mai multe ori există aievea (noi neputându-le cunoaște) s-au întâmplat sau urmează a fi, indiferent unde, dar chiar și în preajmă pot, înrâuri comportamentul vieții noastre. O nălucire ce bântuie pe
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
toate. Poetul spune că atigerea poate sugera înalțarea, beatitudinea, împlinirea, extazul mai mult decât celelalte simțuri pe care le poate suplini. Mai mult decât răgazul ce-n flori abate dorul dinadins/ E lacrima și slava tăiate-n sticlă și în necuprins/ În nevedere astre ne-ncetat coroana șoaptei pe frunte mi-o așează;/ Pe-aproape stai, din aripi, am descifrat o rază.// În deget poartă duhul înnobilând neantul pe ochii tăi a prins/ Inelul din metale, clipa măiastrei umbre planetare a-nvins
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
rază.// În deget poartă duhul înnobilând neantul pe ochii tăi a prins/ Inelul din metale, clipa măiastrei umbre planetare a-nvins/ Mai mult decât răgazul ce-n flori abate dorul dinadins/ E lacrima și slava tăiate-n sticlă și în necuprins.// Așa, din perle-adâncuri în scoică ți-am descins/ Pe când și visul curge inima ta trează,/ Celestă adorată, din nori de taină straniu am nins./ Sub neaua sufletului meu ești liniștită oază/ Mai mult decât răgazul ce-n flori abate dorul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
clară, suspendată și lăuntrică totodată, cosmică și îngropată adânc în trupul nostru, e în permanență o voce a rațiunii, în frământare și extaz, în stări de veghe sau somn, simbol al puterii demiurgice a gândirii umane, de a iradia în necuprins, în haos, partea divină pe care o poartă. 16. Sator Arepo Tenet Opera Rotas 577 O domus luminosa et speciosa, dilexi decorum tuum et locum habitationis gloriae Domini mei, fabricatoris et possesoris tui! Tibi supiret peregrination mea, et dico et
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cărui prezență reflectă suspiciunile și gândurile noastre, propria noastră umbră spre deosebire de reflexia în oglindă arată zona obscură a sufletului, ea devenind simbolul reduplicării noastre negative. Cu cât e mai limpede noaptea de secol hoinar/ Mai reală-i morgana umbră de necuprins, deși/ Fragmentele-s de zi...840. Deci umbrele sunt reflexe ale luminii purtate de îngeri, de ființe transcendente, de noi, pentru că suntem îmbrăcați dintru început în lumină dar nu mai știm să ne vedem decât umbra. 22. Homo cogitus Sie
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
martori mai mult sau mai puțin conștienți, lumea se forma și poetul își amintește de acele timpuri dintr-o altă încarnare. Eclipsele și conjuncția corpurilor cerești sunt mărturii ale legilor cărora ne supunem și totodată ale extrapolării legilor terestre în necuprinsul unui univers creat de Dumnezeu să ne aparțină. La începuturi el părea desprins din umbre și tenebre, lumina aducând din forma sa primordială soarele și luna, apa și pământul. Recompunerea naturii din Cuvânt în materie, Spirit și suflet, oglinda în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Isis se stabilise în cetatea celor șapte porți, Teba. Palatele impunătoare zidite din aur și argint, acoperite cu cristale de diamant, erau de o frumusețe neasemuită cu nimic în lume. Grădinile suspendate și cele terestre care înconjurau domeniul, erau de necuprins. Pomii fructiferi din toate speciile, florile viu colorate în toate gamele, iarba verde grasă, legumele și fructele mai mari decât cele obișnuite, făceau să te simți pe un misterios și miraculos tărâm. Dar nu întâmplător acest spațiu era înfloritor, strălucitor
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
insti tuindu-se deopotrivă prin diferență absolută și ca principiu întemeietor. Altfel spus, Unul nu are nici un chip, însă este prezent în toate chipurile, multiplul fiind resem ni ficat, în oglinda reîntemeietoare a Unului, ca infi nitate și/sau totalitate de necuprins a manifestărilor divine. în consecință, legătura adecvată cu Unul va aduce cu sine această „completitudine“, această desăvârșire prin unirea cu toate, ceea ce a fost descris în limbaj religios ca experiență de unire sau unitate, iar în limbaj academic a fost
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
este incomplet; 2. „Unul ca Unul“: nerespingerea a ceea ce nu poate fi circumscris, înțeles, sistematizat ori redus la propria capacitate de înțelegere și asumare a lumii. Obiectivitatea se încadrează ca registru viabil între individualul unic, clar delimitat, și divinul de necuprins. Numai în acest interval, just evaluată, ea mai poate avea o noimă. III. DESPRE MONOTEISM III.1 Excurs metodologic Utilizarea neadecvată a termenului „monoteism“ - considerații cri tice. Reconfigurarea și redefinirea conceptului în corelație cu „legătura Unului“. Imposibilitatea circumscrierii Unului unei
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
inițiații terifiantelor mistere, eroii exemplari și monștrii ancestrali vor "invada" lumea noastră tridimensională. Scenariile minții vor prinde corp în realitate grație noilor tehnologii. Straniu și provocator este însă altceva. Nu neapărat interferența lumilor, ci mai curând posibila noastră călătorie în necuprinsul lor. A putea călători în lumile paralele era apanajul specialiștilor sacrului. Teoretic, călătoria devine acum posibilă (și) cu ajutorul probei virtuale. Despre ce este vorba? Cercetătorii coreeni de la i-Fashion Technology Center au reușit crearea în spațiul virtual a unei dubluri aproape
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
suferința cunoașterii? Poezie despre relația dintre existențial și cosmic? Sau, cum mărturisește poetul, o stare rea de existență care provoacă o criză a contemplației și o dorință, dramatică și impertinentă, de a cuprinde cu mâinile spiritului și cu ochiul imaginației necuprinsul, imperceptibilul, nepipăitul, nevăzutul (vechile fantasme ale lui Arthur Rimbaud, adică fantasmele spiritului modern). Punctul de plecare este o criză de natură existențială. Dar fantasmele ei se ascund printre rânduri, nu sunt la vedere, pe scena poemului. Dacă e vorba, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
stat al cetățenilor. Atomizarea actuală a societății poate fi și un simptom al unei asemenea evoluții, o criză de creștere. Pacea este acum mai importantă decît oricînd. Printre Manuscrisele de la Qumran s-a găsit și un text despre război (Milhama), necuprins în Biblie, despre bătălia finală dintre fiii Luminii și cei ai întunericului (1). Un război escatologic. Și profețiile lui Nostradamus, ca și cele ale lui Sundar Singh, sunt interpretate ca anunțînd un asemenea conflict apocaliptic. Potrivit acestora, doar o treime
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
răsăritene”. A fi membru al tradiției apostolice nu reprezintă deloc un privilegiu al celor care îmbrățișează canonul literar al Scripturilor, putând reconstitui cu minuție tabloul istoric al primelor controverse dogmatice. Ortodoxia teologică nu are un singur stindard pentru că celebrează apofatic necuprinsul văzduhului. Revelația Cuvântului lui Dumnezeu este nu obiectul, ci evenimentul constitutiv al teologiei. Teologia fixată în matricea tradiției apostolice nu-și poate decât menține obligația de a împrospăta mereu dialogul lui Dumnezeu cu veacul. Teologia nu poate face aceasta decât
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]