668 matches
-
trebui să se coacă ideile-n zbor,să pătrundă și găurile negre.Sunet întors ca ecou în gândul subțirede se nasc alte dimensiuni...ridicându-te deasupra de zeilimba lor s-o învețiși apoi murind mai săracdecât tot ce-ai atinsdin necuprinsul știut.... XIII. ÎN MARILE GROTE, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. În marile grote ale universului sunt găuri negre cu treceri dintr-o galaxie în alta, tunel de lumină în goluri de timp
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
Sfântul sfinților, la fericitul Dumnezeu și singurul Stăpânitor, la Cel ce locuiește în lumina neapropiată (I Tim., 6, 15-16), Care coboară astfel și-Și aduce mireasă Fiului Său Unul - Născut de la cel ce s-a răzvrătit, El, Cel nevăzut, Cel necuprins, Cel nepătruns, Făcătorul și Ziditorul tuturor, pentru tine și pentru mântuirea ta. Și cine este cel ce a săvârșit ucidere și desfrânare, pe a cărui fiică și-a ales-o Sieși ca mireasă? David, fiul lui Iesei, care a omorât
CÂTEVA INDICII ISTORICE ŞI REFERINŢE CULTURAL – SPIRITUALE CU PRIVIRE LA ICOANA MAICII DOMNULUI “PRODROMIŢA” DE LA SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 [Corola-blog/BlogPost/375822_a_377151]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Rondelul zorilor Un orizont incendiat Ca o imensă acuarelă Un far ce stă de santinelă Privește cerul fascinat Adânc în suflet am păstrat Într-o imagine fidelă Un orizont incendiat Ca o imensă acuarelă Din necuprinsul irizat Venind din lume paralelă Pe valul fin ca o dantelă Nicicând nu e o bagatelă Triumf de zeu înaripat Un orizont incendiat... Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Rondelul zorilor / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 304, Anul
RONDELUL ZORILOR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375136_a_376465]
-
ele... / un cântec duios / sau un vaiet! Spuneți-mi! / Ce a fost!?..“. Chiar dacă încercăm să surprindem, în nucleul acestui exemplu, țesătura firelor de aur urzită între „dianoia” (gândirea discursivă), „nous“ (intelect), „alogos“ și „eidos“ (idee), vom înțelege că este de necuprins vibrația subtilă a întrupării cuvântului (ascuns sub simbolul hieroglific) proiectat prin infinite oceane celeste de o unică esență reflectoare a Fiat/ului Creator. Prin schematizare și tipizare decorativă, sedus de latura tematică, locus logicus de factură axiomatică din „Firul de
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
a iz de tei. Vă simt aproape...Sufletu-mi de ceară, Remodelează-un adevăr știut.. Căci lucrurile au un singur nume Și cele vechi și cele de-nceput. Vă simt aproape...Ceara se topește Și se transformă-n cer , în necuprins , Să colindați rugul aprins de stele , În nopți de insomnie sau de vis. E Reghinul orașul ce tresare, Viori se arcuiesc plutind pe cer , La simfonia toamnei, muribundă Timid, vă deranjează-un menestrel. Cuvântul său de inima nestinsă Coboară în
SEARĂ DE NOIEMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373153_a_374482]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ENERGIE BIO(LOGICĂ) Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Fluidități magnetice ne cheamă Într-un sărut prelung,pasional. Concatenând în doi iubire pură, Dansăm în ritual primordial... În necuprins,atemporal plutește Indefinibil,stare de extaz Senzorizând,ridic o clipă ochii Și-o picătură-mi cade pe obraz! O gust surprins,pe buze cu-ntrebarea Din care-anume loc a picurat? Privindu-i ochii,risipesc enigma: Roua de dor,din ochii
ENERGIE BIO(LOGICĂ) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376181_a_377510]
-
-n zbor, să pătrundă și găurile negre. Sunet întors că ecou în gândul subțire de se nasc alte dimensiuni... ridicându-te deasupra de zei limba lor s-o înveți și apoi murind mai sărac decât tot ce-ai atins din necuprinsul știut. Referință Bibliografica: Necuprins / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2281, Anul VII, 30 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
NECUPRINS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376289_a_377618]
-
și găurile negre. Sunet întors că ecou în gândul subțire de se nasc alte dimensiuni... ridicându-te deasupra de zei limba lor s-o înveți și apoi murind mai sărac decât tot ce-ai atins din necuprinsul știut. Referință Bibliografica: Necuprins / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2281, Anul VII, 30 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
NECUPRINS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376289_a_377618]
-
punctului sanitar, o baracă camuflată de câțiva brazi semeți, rămași în viață după războaiele lor cu viforele și oamenii trecutului. Visul prevestitor al măicuței i-a revelat acesteia - și celor cu disponibilitatea de a o crede - puterea lui Dumnezeu Cel necuprins de mintea omenească. Maicii starețe însă i s-a relevat o dată în plus că, în raporturile pe care înțelepții veacurilor le-au rânduit omului pentru relația sa cu Creatorul, omenescul primează chiar și pentru cei mai dedicați rugători ai Lui
VISUL PREVESTITOR AL MĂICUŢEI ANTONIA (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379706_a_381035]
-
Iar eu? Un pumn de tină în care-ai pus suflare Tânjind după iubire...privind spre-albastra zare... Din prima clipă-a vieții purtând un tainic dor De patria cerească...de aripi pentru zbor... Tu ești măreț în toate...sublim, de necuprins, Ești Dragostea ce arde de veacuri de nestins Iar eu...un biet netrebnic murdar și păcătos Prea des căzând pe calea din traiul tumultos... Și totuși, Domnul meu, ce har mi-ai dăruit Să mă cuprinzi la Pieptu-Ți...să știu
OMAGIU DIVIN 13 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379780_a_381109]
-
îi pare o neiertătoare plasă a iluziei care exclude liniștea și certitudinea. Poeta își explorează permanent propriile neliniști și astfel, se naște firesc întrebarea, care este cauza acestor neliniști și tristeți? Răspunsul ne vine dintr-o aruncătură de privire pe necuprinsul vieții. Ne duce gândul la trăiri erodate de platitudinea unei existențe cotidiene, la teama de nimic, de frigul uitării, ori la cauza unui fel de exasperare existențială, semnificații care se țes în versurile poetei Tatiana Dabija. „Și încâlceala sorții minte
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DOAR O AMINTIRE... Autor: Luchy Lucia Publicat în: Ediția nr. 2059 din 20 august 2016 Toate Articolele Autorului DOAR O AMINTIRE... Mă las captivă gândurilor mele, suntem doar noi doi în necuprins... Ochii mei în lumina ochilor tăi s-au pierdut, gura mea-i hulpavă și tânjește după un nou și fierbinte sărut, mâinile-mi febril rătăcesc în căutarea brațelor tale de dor, și mă pierd în dorințe nestăvilite,nesfârșite, cândva, intens
DOAR O AMINTIRE... de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379200_a_380529]
-
Acasa > Cultural > Patrimoniu > MONUMENTE ISTORICE-CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1325 din 17 august 2014 Toate Articolele Autorului MONUMENTE ISTORICE Biserici și Mânăstiri Icoane Moto: „Dumnezeu este în afara tuturor, nerămânând în afară; este în toate, dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fără înălțare; este mai jos de toate, fără coborâre; este în toate și, totodată, deasupra tuturor.”(Sf. Augustin) Nu există creștin care să viziteze o biserică și să nu aprindă lumânări la icoanele
MONUMENTE ISTORICE-CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369161_a_370490]
-
un element activ și masculin, în vreme ce pământul și apa sunt considerate elemente pasive și feminine. În poeme, sensul profund conotativ sporește lirismul, provoacă meditația, creează imaginea literar-artistică: „O, aer fără pată, sublimul Mort m-așteaptă, rostească-se în briză tot necuprinsul minții, făptura mea cea tristă o-nvăluie ființa, panterelor din sânge să nu le crească dinții!”; „Respir! Tăcerea-n piept mă doare, aerul mă vinde ne-ncetat, de întristare și melanholie, râioasă, bucuria m-a trădat ... ” Perspectiva singulară și personală este necesară
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
al trăirii pasionale, al arderii vitaliste: „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără să vreau vorbele-mi răsar la fereastră, de pe buzele necuprinsului, iată, mă zboară o pasăre-albastră ... ” Lingvistic, remarcăm frecvența cuvintelor polisemantice și a sensurilor conotative, recurența unor cuvinte/sintagme-cheie (laitmotivul, reluarea, titlul care sugerează tema, dominanta afectivă), enunțuri eliptice, prezența unor elemente paratextuale și metatextuale, etc. Armonia vizează acordul perfect al
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
Autorului Nunta cerului albastru N-are-n lume asemănare, În fiece colț de astru E de-a pururi sărbătoare. Dumnezeu deschide Raiul Cu iubirea Lui divină, Stelele-și pornesc alaiul Și inundă cu lumină. Luna, vălul își intinde S-ajungă până la Soare, Necuprinsul îl cuprinde Cu iubirea ei cea mare. Zânele cu ochi albaștri, Domnișoare de onoare, Plutesc pe fluturi măiaștri Cu aripi strălucitoare. Cu bagheta lor de aur Aprind flacăra iubirii Și-n al cerului tezaur Arde focul nemuririi. În Empireu e
NUNTA COSMICĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362215_a_363544]
-
o floare rară / Cu sevă de mister și frumusețe! (Cu sevă de mister și frumusețe) În drumul său spre absolut, poetei i se relevă o lume înveșmântată în verde pe care o cuprinde cu ardoare, cu ochi scăldați în lumina necuprinsului. În pașii săi s-au contopit tăcerile și scrumul unor dorinți pătimașe. Pe rugul unui vis neîntinat își țese călătoria spre tainele infinitului. “Bună seara, cetate, pe rugul de-acum, / Pașii-mi sunt flăcări de tăcere și scrum; / Ochii plini
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > UN GÂND Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2308 din 26 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Un gând se-ntinde în necuprinsul zării chiar păsări dacă zboară ,astăzi nu le cunosc cutremur este viața ,vulcanul disperării se pierde tot în ceață ,precum al vieții rost! Când stai la masa păcii și bolile lumești te-ajung să iți atingă și sufletul din tine
UN GÂND de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378710_a_380039]
-
curcubeul peste ape, slujind cu rază vie ,esența dura a nemuririi, fără cuvinte întortocheate,rămân aproape, căi de legendă ,care dezleagă calea fericirii. Nemuritoare -i calea infinită a desăvârșirii, poeme ard în gânduri cu flacără albastră, nori peste lume ,acoperă necuprinsul privirii, clopot de seară ,vorbești la fereastra! Lucian Tătar 26 nov 2016 22:42 -0083 Olhao/Algarve Referință Bibliografica: CLOPOT DE SEARĂ / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2352, Anul VII, 09 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
CLOPOT DE SEARĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378787_a_380116]
-
să răsară Ca o floare de argint Și neliniști să dispară În al vremii labirint. Pace-n ochi să se aprindă Din priviri care se scurg, Clipele să le cuprindă În al vremii trist amurg. Pace-n zări să lumineze Necuprinsul vălurit, Tihna să se-nfățișeze În al vremii răsărit. ------------------------------------------------ MIHALACHE Alexandra, născută la 4 aprilie 1986. Poet, scriitor, redactor la revista „Orizonturi literare”. Studii: Universitatea de Științe Agronomice și Medicină veterinară - București, Facultatea de Agricultură, Specializarea: Silvicultură. Inginer în protecția
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
război slăbiți, atunci în aspră pocăința Ei trebuie să-și re-nnoiască strălucirea, și iar să-și rînduiască Lucrările căzute pradă haosului 323, pînă ce capătă din nou înfățișarea făpturii omenești, Împreuna lucrători intru fericirea Omului, ascultîndu-i Voia, Slujitori ai necuprinsului și ai Veciei chipului de Om324". 375 Luvah și Vala coborîră și intrară prin Porțile Întunecatului Urthona, Și din mîinile lui Urizen plecat-au în umbrele Grădinii Valei Unde impresiile Disperării și Nădejdii apururi se însuflețesc În flori, în fructe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pure." Similar, pentru Blake Dumnezeu era Infinit și Unul, dar poetul afirmă existența unei infinități de infinituri "secunde". 79 (ÎI, 179) Sala de Aur a lui Urizen: Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, cartea a V-a, p. 183: "Pe necuprins tărîmul miazănopții,/ Satan stătu-n cetatea lui de scaun,/ Ce se-nălța pe o colina mîndră/ Și de departe strălucea în zare,/ Asemeni unui munte peste munte,/ Cu mii de piramide și de turnuri/ Cioplite-n mine mari de diamant
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
haosului (their disorganiz'd functions): Un sens vechi al lui function este "serviciu divin"; poate fi o aluzie la faptul că în "haos" se iese din ritual, adică din starea specifică Spiritului, de puritate ritualica. 324 (IX, 374) Slujitori ai necuprinsului și ai Veciei chipului de Om (Servants to the infinite & Eternal of the Human form): Afirmație fundamentală prin care Blake definește natură omului că infinit-finit (că interfinitudine: structura guvernată de secțiunea de aur). 325 (IX, 386) străvechea lor vîrstă de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
unității triburilor răspândite între lacul Baikal și deșertul Gobi. Conducătorul genial, cu neobișnuite calități politice și militare, care a personificat acest destin istoric excepțional a fost Temugin (Temuujin) supranumit Gingis-han (Cinghis-haan), fiul lui Yesuhey-baatar. Numele său avea sensul de "oceanic", "necuprins", "universal". Descendent al unei familii aparținând aristocrației tribale mongole, acesta era o căpetenie tenace, o personalitate charismatică, dotată cu însușiri alese de organizator și strateg militar. El era născut în 1155, după istoricii mongoli (preluați de Rașid ad-Din), sau în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dezordonat asupra vagoanelor, nimeni nu a luat-o în seamă pe femeia aceea tânără, care, aranjându-și ranița pe spate, se zbătea în zvârcolirile frenetice ale șuvoiului omenesc. A plecat și a văzut tot. A sfidat nemărginirea acelei țări, spațiul de necuprins în care se împotmolesc zilele și anii. Înainta, totuși, bâjbâind în timpul acela stătător. Cu trenul, cu căruța, pe jos... A văzut tot. Cai înhămați, o întreagă herghelie, care galopau fără călăreți pe o câmpie, se opreau o clipă, apoi, speriați
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]