509 matches
-
emoționat cînd adjutantul, intrînd în casă și văzîndu-l după atîția ani, l-a împuns cu degetul în piept zicîndu-i "scăpași data trecută, prințe, dar să știi că data trecută nu înseamnă și ultima dată". Și cît era de nespălat și nedormit, mirosea îngrozitor a creozot, venise probabil multă vreme cu trenul ori dormise în săli de așteptare, prin Obor ori în Basarab, cît de jalnic era, tot reușise să-l înveselească rîzînd caraghios, arătîndu-și dinții acoperiți cu tartru, de la vinul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
colț al fostului lor cămin era impregnat de dorințele lor, șoaptele și declarațiile lor patetice. Aerul pe care îl respirau, cuvintele șoptite de unul și reluate de celălalt ca și când i-ar fi urmărit chiar gândul în smulgerea lui intimă. Nopți nedormite, imposibilitatea de a se despărți fie și un minut, suferința despărțirii imense a unei dimineți întregi... Avea fotografii cu ea (dar și alte fotografii cu țigani) și mă uitam curios să văd dacă măcar Loti a lui era frumoasă. Nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care, beată, plină de murdărie, făcând scandal, fosta iubită a marelui duce rus striga văzând craii: "Crailor! Crai de Curte Veche". Între ficțiune și realitate, poetul Cânticelor țigănești fugea de singurătate, în timp ce eu o căutam, fiindcă între două servicii, nopți nedormite la ziar și întîlnirile cu el, nu puteam să scriu nimic... Simțind că prietenia noastră intra într-o penumbră din lipsă de evenimente, într-o zi îi răspunsei da, la o întrebare pe care mi-o pusese de câteva ori
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
odrăsli flori! — Ce facem? ce facem, oamenilor și creștinilor? se tânguia cu frică nana Floarea. N-avem acuma altă putere decât să-l ducem pe acest bolnav la locul lui, să-l alinăm și să-l hodinim. De ieri, stă nedormit și nemâncat. Rătăcit și mânios a umblat, sărmanul; fie-vă milă de dânsul. Traian, mai tânăr, își simțea ochii încălziți de lacrimi. Cum să nu ne fie milă, nană Floare? doar nu suntem păgâni, nici calvini... Așa că eu zic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aceste patru zile și se luptase cu greutățile și cu cheltuielile, cu preoții și oamenii de devale. Numai cât luptase ea ca să poată dobândi tot ce trebuia pentru moartă și ca să nu se înlăture nimic din rânduiala slujbelor! Trudită și nedormită se întorsese; dar se ținea tare, cu buzele strânse și cu ochii cercetători pe obrazul veșted. Cum trecu ea spre sobă, lumina de la ferestre înflori spre cotlonul lui Culi. El o cunoscuse și o privea fără să zâmbească. —Culi, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au oferit să iasă pe țărm cu felinare aprinse, ca să prindă pasărea blestemată ori măcar s-o alunge. Țin minte bine întîmplarea. Moașa a răbdat atunci o noapte, două, trei, pe urmă a început să dea semne de nervozitate. Umbla nedormită și se plângea de dureri de cap. Le-a și strigat unor îngrijitori: "Nenorociților, vă omor", ceea ce era o dovadă că-și pierduse controlul; de obicei se ferea să facă asemenea gafe. Noaptea, bufnița își relua monologul lugubru. Probabil, stătea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că mă ținea nedormit, mai și surâdea în bătaie de joc. Îl blestemam și juram să plec din azil. Dimineața, când marea ieșea din cețuri și dădeam cu ochii de Stâncile de marmură, mă răzgândeam însă și iar o luam de la capăt. De obicei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Acum ― așa se întîmplă mereu, regretăm ceea ce abia am așteptat să treacă ― toată lumea se uita la cer, dorind o ploaie care să purifice puțin atmosfera, dar nici gând să se apropie vreun nor. Bătrânii abia se mai mișcau pe coridoare, nedormiți, transpirând, bând apă, transpirând din nou, fierți parcă, împreună cu halatele lor. Uneori, vântul aducea dinspre bălării un sunet ciudat. Era zgomotul ierburilor uscate, transformate aproape în scrum de secetă. Într-una din acele zile groaznice am reușit, în sfârșit, să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
grețoasă, de umilință nedigerată. Am făcut o baie în mare, ca să-mi revin. Apa rece m-a mai înviorat. Apoi m-am furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am ciocnit de Laura. Părea nedormită și m-a mușcat șarpele de inimă. ― De unde vii? am întrebat-o înșfăcînd-o de mână. În ochii ei oblici și migdalați s-au aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mînie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-am știut. Fapt e
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am ieșit în față. ― Laura, te rog. ― Dă-te la o parte, mă împinse ea clocotind. Și să nu te mai ții după mine. Am rămas pironit în mijlocul coridorului și mă uitam încă după ea când a apărut Vecu. Părea nedormit și avea ochii injectați. Mă aflam chiar în dreptul cămăruței lui și auzise, probabil, cearta. ― Vă rog să mă credeți, începu el. Pot să vă arăt dacă veniți în camera mea. Nu înțelegeam nimic. L-am repezit. ― Ce dracu vrei? Abia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
biletele sau abonamentele. Noi, excedați, îi replicăm că i le-am mai arătat o dată la urcare. Netulburat, cu o expresie de pasivitate budistă care l-ar fi scos din minți până și pe Buddha însuși (dacă l-ar fi prins nedormit), omul ne spune că regula prevede ca biletul să fie arătat și la urcare, și la coborâre. Nu mai are nici un rost să vă povestesc despre crucile pe care ni le facem post factum... Vin dintr-o țară latină în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un vehicul japonez de deszăpezit, trimis acum, în plină noapte de 30 decembrie, să își facă datoria pe străzile orașului, chiar și în acest cartier mărginaș. Prin fața ochilor, îmi trec deja camere mari de sfat de la primărie, consilierii și primarul nedormiți, veghind, dând ordine, luptând, în același fel în care vecinul meu își făcuse mai înainte datoria, pe scările umile ale casei noastre. De dimineață, se vor trezi cu toții în același oraș curat și liniștit, ordonat și cinstit și vor deschide
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
simțindu-se inutilă, se strângeau toți trei în casa mare, discutând, hărțuindu-se, plănuind și iar plănuind, de parcă toate ar fi mers extraordinar de bine, în acele momente simțind cum îi reapar energiile, care îi sporeau în orele nopții aproape nedormite, a doua zi o lua de capăt, bătând la alte uși. Fiecare femeie e un fir de nisip - îi spunea lui Andrei Vlădescu, așezată între pernele patului, cu spatele drept lipit de tăblie, tot scoțându-și și punându-și ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bătut din nou, dar zgomotele au continuat să se audă noaptea. E imposibil să mai doarmă în acele nopți, chiar dacă își astupă urechile și își trage plapuma peste cap. Tremură ușor, de fiecare dată când povestește, doar la gândul nopților nedormite. Își pune întrebări a căror substanță a descoperit-o prin cine știe ce carte de parapsihologie: imginea fantomei, pe care n-o vede, dar pe care o simte, simbolizează, fără doar și poate, teama de ființele ce trăiesc în cealaltă lume, existentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
putea ivi și... neprevăzutul. PAGINĂ NOUĂ 11 Degetele se desprindeau cu greu din ultima lor încleștare. Urmă ultimul sărut, o sorbire nesățioasă din sufletul celuilalt. În sfârșit, ultima privire, marcată de tumultul dăruirilor și epuizărilor succesive din cele două nopți nedormite. Nanone se cuibări cu un oftat prelung între pledurile din sanie. ― A fost o veritabilă beție cerească. Adio, dragul meu Orfeu, și nu te necăji! Vei rămâne întotdeauna tânăr. Inima ta are forța unei inimi de zeu. Pot să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai calde și afectuoase sentimente pentru firmă. Poate că îți aduci aminte de coroana pe care ți-am trimis-o la moartea tatălui tău, coroană pentru care nu am făcut nici o economie. Și acum voi fi scurt: după multe nopți nedormite, am dat originalul scrisorii alăturate avocatului nostru, care vă dă în judecată pentru calomnie, cerând o despăgubire de cinci sute de mii de dolari. Aceasta va fi o mică compensație pentru insultele primite. Adresează-te unui avocat. Ne vom vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o sodomizase“). Din cele o sută douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinînd acele paragrafe În care se Întrezărea sămînța mitică, sămînță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crîșma „Corona“, punîndu-și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. TÎnărul părea descumpănit, căci Înțelesese zădărnicia alegerii sale. Dacă Maestrul considera că Drumul În Canaan nu se putea limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
șoapte ale dușmanului. 2. Ce puteau face apostolii înaintea cuvântului lui Isus? Să ne așezăm în barcă, să ne punem în locurile lor, și să încercăm să vedem cum am fi răspuns noi, cum am fi reacționat după o noapte nedormită, cu nervii, cu amărăciunea interioară, și poate chiar puțin cu ideea că Domnul ne-a abandonat, că după atâtea cuvinte ne-a lăsat de izbeliște. Eu îmi închipui trei răspunsuri. - Primul: refuz și derâdere: „Ce știi tu, ce vrei să
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
auzit pe nimeni spunând „chivotul lui Noe”. Sună deplasat. Am mai auzit, dar nu foarte des, „corabia lui Noe”. Dar „corabia” este banal. Problema ridicată aici de traducere se află în altă parte și mărturisesc că am avut câteva nopți nedormite din pricina ei. De ce? Pentru că „arcă”, în greacă, este kibotos, strămoșul românescului „chivot”. Tot kibotos este folosit și de traducătorul Exodului pentru a numi „chivotul legământului”. Aceasta este o caracteristică a LXX, de a folosi același cuvânt atât pentru ambarcațiunea lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
foarte trainică. Campioană la tenis, brațul slab azvârlea mingea neobosit, campioană la dans, piciorul celebru de subțire, un os cu piele oacheșă și păroasă, manevra până în ziuă pasul sacadat al chimmy-ului. Fața negricioasă și ochii aprinși nu arătau, după nopți nedormite, nici o oboseală. Acum, mâinile slabe, negre, cu inele mari, printre care acel safir uriaș, pe care Lică își oprise ochii, țineau hățurile ferm. Prințesa Maxențiu conducea admirabil. Strunit, murgul își reluă pasul lung, elegant. - Să schimbi un astfel de cal
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o ființă care este lucid și conștient (fără îndoială, un accident, la o autoare care folosește cu destulă siguranță limba română). Rămâne însă greu de acceptat modul simplist de a înțelege creația intelectuală. Sunt și alți autori cu multe nopți nedormite de-a lungul vieții (Mircea Eliade, de exemplu) care, totuși, n-au devenit niște negativiști. Și mai inadecvată într-un studiu despre opera unui gânditor este invocarea bolilor fizice ca generatoare de pesimism și iconoclastie: „Nimeni nu trebuie să acuze
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lângă cămin și-și continua drumul clinchetind din stație în stație până la Schadowplatz, unde coboram și luam tramvaiul în direcția Bilk și cimitirul Wersten. Niciodată nu stăteam jos. Înghesuite unele într-altele, stăteau în picioare persoane de ambe sexe, care nedormite, care cât se poate de treze, care mute, care guralive. Auzeam, miroseam și vedeam ce producea dialectul renan: snoave și cioace, mirosul de haine purtate și - din cauza războiului - mai mult femei decât bărbați. Pe jumătate cu intenție, pe jumătate împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dragi. NOAPTEA DE DURERE Mi-e dor de-o viață de iubire În care EL, iubitul nevăzut Ca un văzduh din sufletele pure Să mă zidească-n templu infinit. Mi-e dor de freamătul tăcerii Și ochii lui din veacul nedormit Sub arderea divină a-nnportării Aprinde-n taină un orizont dorit. Și lasă timpul ca să zboare Prin lumea de iubire și tăcere... Mi-e dor de chipul lui de soare În care seceta e noaptea de durere. NOAPTEA IUBIRILOR DE SFERE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
niciodată deșucheați, ci, pur și simplu, ingenioși, desenați pe platouri din cozi de creveți. Alexandre nu deține tocmai garderoba potrivită pentru un asemenea loc și o simte din plin, dar așa e povestea, cu haine modeste, neasortate festinurilor grandioase. E nedormit de două zile, pentru că nu se îndură să doarmă. Din călătoria aceasta fantastică se va naște marele lui roman, din furnicarul acesta de oameni care navighează spre Nord, tentați gastro nomic și nu numai, orbiți de opulența vasului pe care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să supraviețuiască, să intervină, să... să... În timp ce de-ale lui personale să se ocupe nevasta, soacra, copilașu... care adesea dau explicații pe la DNA și ANI și prin tribunale. Că tu... veșnic bagabont pe drumuri și prin cele ședințe, Cotescule! Și nedormit, și nemâncat, și nespălat... Dar gloata nu pune preț pe spiritul de sacrificiu al alesului... Mai ales când face ce trebe pentru țară! Că alegătorul te întreabă ce-ai făcut pentru el, tăicuțule! Și nici nu stă prea mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]