907 matches
-
la altul și mai încolo, în întunericul de nepătruns. Dinspre șine se auzea un sunet metalic... Deodată, caverna fu inundată de un zgomot incredibil! Pereții vibrară ușor și apoi se liniștiră. Elevii încă soseau, iar cei deja ajunși se uitau nedumeriți în jur. Oare ce se auzise? Nu dură mult și se auzi din nou. De data asta, mai tare. Oare putea fi...? După câteva secunde, capătul din dreapta al tunelului începu să fie iluminat fantomatic de către ceva ascuns. Trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
arăta la început... — Cum? — Ca o vacă încălțată. Veselia lui Pusio are darul să-l întărâte și mai rău. Vorbele injurioase țâșnesc ca o cascadă: — Searbădă și șleampătă, lipsită de orice farmec. Pusio se lasă în jos și se uită nedumerit la el. — Când deschidea gura, te așteptai să sară o broască râioasă, continuă instructorul. Nici el nu știe de ce e așa de dezlănțuit. Și uite-o acum, răbufnește agasat, în loc să se caciorască și mai mult cu trecerea anilor ca toate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se tulbură Rufus. — Moartea de care ne înspăimântăm atâta și de care fu gim... — Eu n-am dat niciodată bir cu fugiții înaintea morții, co mentează sarcastic gladiatorul. — Moartea nu pune punct vieții, ci doar o întrerupe. Instructorul se scarpină nedumerit în creștet. Păi tot morți suntem, se strâmbă Ganymedes. — Da, dar ne vom întoarce. — Unde? face Rufus din ce în ce mai uimit. Când? șoptește băiatul alb la față. — Ție ți-e teamă că învie mortul și vine să te ia la bătaie, nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
peste cea de jos: Și tu, calicule, n-ai dat bani decât pe unul? Plesnește din palme, fals îngrijorat: — Păi nu crezi că zgârcenia poate mai degrabă să-l mânie pe zeul ăla... Mi... Mitru... — Mithras. — Aha! Mithras. Se scarpină nedumerit în creștet: — Cum de știi că în luptă ai nevoie taman de un nume, și nu de un altul? Cel vizat lasă fruntea în jos, rușinat și impresionat în același timp. — Eu, în locul tău, continuă Rufus cu toată seriozitatea, le-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unul, mi-e greu, dacă nu imposibil, să consider drept virtute minciuna, duplicitatea, hoția și crima. Lasă să se scurgă o secundă și adaugă: — Nici măcar când se pretinde că sunt înfăptuite în intere sul general. Agrippina și copiii se uită nedumeriți la el. Iulius Herodes preferă să privească în altă parte. Antonia însă surâde cu îngăduință. Li se adresează celor mici: Ia spuneți-mi, dragii mei, când tragi la țintă contează ce sector ai străpuns? Drusus se scobește încurcat în nas
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a zeilor? — S-au mâniat pe noi! se jeluiește soția sa. — Cred mai degrabă că Marte ne transmite un mesaj, mor măie descurajat Velleius Paterculus. — Nu pare să accepte sacrificiul nostru, se ridică nefiresc de ascuțit glasul Urgallaniei. Tiberius clatină nedumerit din cap. Se răzgândește după aceea. Tot ce se poate. Dar asta ar însemna că ceva în relația noastră cu zeii scârțâie. Ce anume? Și dacă e vorba de o intervenție divină, atunci trebuie să li se răspundă. — Și la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
iarăși, rău. Cred că trebuie să mă mai duc o dată după doctor. Da, așa cred și eu. Mașina-i pregătită, putem pleca la spital! zice tata. „La spital? Dar parcă era vorba că mâine dimineață... Iar acum e seară”, se nedumerește, numai pentru el, Sorin. Ca și când i-ar fi priceput gândul, nenea doctorul adaugă: Trebuie să mergem acum, nu mai putem lăsa până mâine dimineață. Am vorbit și cu tanti Sonia, asistenta. Vine și ea cu noi. Nu-l putem lăsa
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
castraveți... Ce s-a întâmplat? Ia, te uită, bunică, ce-am găsit noi în pădure! îi arată Sorina. Îl punem în cușcă, lângă ceilalți iepurași, nu? Îl ducem în altă parte , nu-l așezăm acolo! spune bunica. Nu? De ce? se nedumeresc copiii. Păi, mai întâi, pentru că e prea mic. La început va cam trebui să-l hrănim cu biberonul, sau chiar cu pipeta. Pe urmă, nu cred că s-ar simți el prea bine acolo, lângă iepurii de casă. De ce? Nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Neagră arătă Înainte spre o intrare În rețeaua vegetală. Mergem pe aici, În sus. Vaselină și Os-de-pește reușiseră să pună la loc poarta din verdeață. De aici Înainte, spuse Pată Neagră, o să mergem pe jos. Mai mergem? Prietenii mei erau nedumeriți. Ce puteau vedea mai mult de-atât? Ce era mai Încolo? Ei bine, În mod evident, ceva și mai și. Fără să pună la Îndoială autoritatea noului lider, Începură să-și croiască drum prin vegetația deasă a junglei, pășind În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry uitând să se mai prefacă bolnav. Cum așa? Reporterul Îi dădu niște răspunsuri eliptice. Cu cât Harry Îl chestiona mai mult, cu atât devenea mai reticent. Reporterul nu voia să-i spună mai mult de-atât. Harry era complet nedumerit. Intervenise vreo criză națională? Dădu drumul la televizor. Nimic. Oricare ar fi fost motivul, măcar nu avea nici o legătură cu el. 17tc "17" Încep să se producă miracoletc "Încep să se producă miracole" D e câteva zile, prietenii mei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
metroul și nu am putut să merg până în spate, am rămas la ușa din mijloc. Stăteam în picioare lângă ușă și mă gândeam aiurea, dar mă simțeam cam ciudat, parcă mă sufocam. Nu că aș fi respirat greu, dar eram nedumerit: «Ce să fie?». Aveam repirația greoaie, dar nu era ceva ieșit din comun. Nu am simțit nici un fel de miros. Apoi metroul a trecut de Roppongi și, la Kamiyachō, a rămas mai mult în stație. Nu înțelegeam de ce. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
face asta așa ușor. Eram confuz. În Hokkaidō mă întorceam la o viață plictisitoare. Nu rezolvam nimic. M-am gândit că problema aceea psihică a mea nu putea fi lecuită decât prin budism. Am plecat la sectă. Dar eram tare nedumerit. Aveam un singur coleg profesor cu care mă înțelegeam bine și care venea zilnic la mine cu o bere. Plângea și mă întreba: «N-o să pleci, nu-i așa?» Era un lucru pe care îmi doream să-l fac din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
începi de la legătura dintre rău și creație. Dacă în timp ce scrii, ești întrebat: „Chiar poți să definești răul de care vorbești acolo?“, te blochezi. La monoteiști este clar: „Ceea ce spune Dumnezeu că e rău, e rău.“ Până la urmă și ei sunt nedumeriți. „Oare de ce suprema divinitate a creat răul în lume?“ Acesta este un mare semn de întrebare pentru ei. Pentru noi, politeiștii, un lucru văzut dintr-o parte pare rău și dacă-l mai rotim puțin pare bun. Definirea răului este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
strige: - Hăăă! Hăăă! Băăă, plecați imediat că vă împușc! Na, că asta îmi mai lipsea, să se mai afle la Iași că pe lângă altele m-am apucat și de furat struguri! - Domnule, dar nu e via dumneavoastră? - l-am întrebat nedumerit pe director. - Nu domnule, e a CAP-ului! Dar stați liniștit, că nu e nici o problemă. Cornele, du-te tu până la tâmpitul ăla și spune-i că suntem aici cu tovarășul inspector de la partid și să tacă dracului din gură
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
juca cu ea, în afară de Oliveira; părinții nu-i îngăduiau să se împrietenească prea mult cu fata unui om atât de bogat. Se spune că această interdicție l-a hotărât să intre în seminarul din Vizeu; pe de o parte, era nedumerit de duritatea poruncii părintești, iar pe de altă parte voia să se reculeagă în studiu și în rugăciuni. Această fragedă pasiune ar fi fost, după unii biografi, adevăratul motiv al hotărârii lui Oliveira Salazar de a îmbrățișa cariera eclesiastică. Familia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tăcerile lui, lipsa lui de luxurie, de emfază, de veselă ironie. Un om care nu făcea spirite, nu putea fi inteligent; un om care nu vorbea, nu putea fi simpatic; un dictator care cerea economii, nu putea avea geniu politic. Nedumerea, exaspera - dar el continua să-și vadă de treabă. Știa ce vrea și încotro merge: adică, știa că, în cele din urmă, realitățile vor deveni evidente pentru toți. Revoluția avea nevoie, înainte de toate, de continuitatea regimului; de aceea Salazar a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
noi! reuși din nou să strige înainte să-l acopere rumoarea nedeslușită ce venea din mulțimea încinsă. Părerile erau împărțite; ici și colo chiar se încinseră mici încăierări, iar asta și pentru că nimeni nu părea să-și asume menținerea ordinii. Nedumerit de întorsătura negativă pe care o lua adunarea, Sebastianus avu un moment de descurajare; încruntat, își întrerupse intervenția și, căutând ajutor, se întoarse din nou să-l caute cu privirea pe Gundovek, dar îl văzu angajat într-o discuție animată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
viața lui era o cochilie seacă. Ei știau desigur, că el știe ceva. Lasă să știe. Lasă să se întrebe cum suportă el asta, ce face și ce gândește. Dacă nu va arăta nici un semn, ei vor începe să fie nedumeriți, și se vor întreba dacă el nu a observat semnele lor. Atunci vor veni inevitabile alte acțiuni din partea lor. Făcând pe prostul, dar nu prea tare, ar putea ajunge la un moment în care să știe cum să acționeze. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ocupați. Atmosfera era încordată, plină de nervozitate. Pe când închideau ușa celei de-a treia magazii, Anrella spuse încruntându-se: - Mă așteptasem ca ei să obiecteze când le-ai spus că te voi însoți oriunde mergi azi. Trebuie să-i fi nedumerit cu pretenția asta. Craig rămase tăcut. Rolul de conducător care îi fusese acordat îl descumpănea. De câteva ori sesizase un început de opoziție în gândul oamenilor, ca apoi să-l urmărească cum se stinge fără a fi exprimat. Se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
pe chip ceea ce fratele nostru Walt numea „expresia lui de evrika“ și voia să-mi comunice că înțelesese, în sfârșit, de ce Hristos a spus că nu trebuie să consideri pe nimeni că ar fi prost. (Era o problemă care-l nedumerise întreaga săptămână pentru că, bănuiesc, i se părea a fi un sfat demn de Emily Post, autoarea codului manierelor elegante, și nu de cineva preocupat de interesele Tatălui său ceresc.) Hristos a spus-o, a ținut Seymour să mă înștiințeze, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
totuși, că aș prefera să amân această descriere. Pielea lui era măslinie sau, cel puțin, la ultima limită sănătoasă a lividității, și era extrem de curată. A trecut prin întreaga adolescență fără să aibă vreodată un coș pe față, ceea ce mă nedumerea și mă irita în același timp, pentru că și el mânca, la fel ca și mine, aceeași cantitate de nutreț de vite - sau ceea ce mama noastră numea Alimente Nesănătoase Pregătite de Oameni Murdari care nu se Spală Niciodată pe Mâini - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
treceau peste calcule complicate, cu mulți factori și era limpede că doctorul era fascinat și nu doar Îi făcea pe plac lui Wallace. Zveltul Wallace În costum de culoare Închisă era foarte arătos. Un tânăr dăruit În mod incredibil. Te nedumerea. — Cred că ești pe lângă cu Rose Bowl, spuse doctorul. — Nicidecum, spuse Wallace. Uitați-vă doar la analiza asta de yarzi. Am analizat cifrele de anul trecut și le-am introdus Într-o ecuație specială făcută de mine: Acum uitați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dar era limpede că el nu mai putea să facă exact ce-și dorea. Hai să mai stăm înc-o zi, a spus el. Jina a clipit. Nu-mi face mie nici o favoare. Zach s-a tras cu un pas înapoi, nedumerit de furia Jinei atunci când el nu făcuse decât să-o ofere ceea ce ea părea să-și dorească. Se simțea obosit de efortul de a o înțelege. Gândul i-a fugit scurt, cu un sentiment de vinovăție, la ideea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fățarnică a a omului ce topește troianul înainte de vreme, zăpada a acoperit casa, orașul, Doar inima în formă de stea, aleargă nestingherită pe cer în căutarea unei frumoase prietenii. Confesiunea bradului Am urcat muntele înzăpezit pentru a atinge creanga bradului, nedumerită de atâta candoare Ce-o citesc în privire, îl supun unui test găsit într-o carte: Îți propun un joc la care nu există învingător și învins. Nu, eu sunt învingătorul, pe brațele mele și-au făcut cuib rândunele, iar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și pentru prima oară am văzut că ia contact cu podeaua. I am sărit în spate și prinzându-l cu brațele ca într-o menghină de gât l-am întrebat? Te dai bătut sau te umplu de sânge? Încă era nedumerit. Nu putea să accepte că un țâr cum eram eu avusese curaj să-l înfrunte. Dădu să se scuture de mine dar îi era imposibil să facă ceva în spații închise fiindcă eu mă sprijineam de piciorul unui pat și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]