1,595 matches
-
celor două alei principale, care coboară în pantă șerpuită spre oraș, spre vechiul hotel Biasini. De depărtare, mă întâmpină Tyukodi Antal - copilul încătușat, imortalizat în bronz - probabil „victimă colaterală” a Siguranței statului de la finele perioadei interbelice. Fără să vreau, povestea nefericitului adolescent îmi revine în memorie. Sunt 79 de ani de la moartea lui. S-a născut în 1921. Dacă ar fi trăit, astăzi ar fi avut 94 de ani... n-a fost să fie... a fost în locul nepotrivit, la timpul și
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
mână două? Nu ai tu patru perechi de blugi cu nasturi și fermoare, rupți la genunchi cum ai vrut? Și măcelăria a cui o să fie? Nu a ta? - Ce folos, spuse Jean, dacă sunt nefericit... - De ce să fii nefericit, mai nefericitule? Ce-ți lipsește? Vrei să mergi la discotecă? Du-te! Vrei aifon, sau smartofon, cum îi zice? Promit că-ți iau! Ce mai vrei? - Vreau, spuse Jean, să mă însor cu cine vreau eu. - Asta nu! Strigă Ioel Fiselovici. Cu
SCHIŢE UMORISTICE (22) – DĂ-TE JOS IMEDIAT ! de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384554_a_385883]
-
a fost emis: aprilie 1944. Ordinul nu a ajuns la mine, pentru că ei aveau adresa veche, din strada Doja, iar numele era scris greșit, Laszlo Nicolae, că numele meu este Laszlo Toma Nicolae. Și nu l-au găsit pe acest nefericit Laszlo Nicolae (râde) decât pe 24 august! Am avut mare noroc! M-am întâlnit cu colegii mei, care au venit acasă, din Doaga, 800 de kilometri pe jos. Când rușii au spart frontul, detașamentul s-a destrămat, dar nu mai
DIALOG CU TOMI LASZLO (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383469_a_384798]
-
aceea se atrag. E o funcționare naturală, universală, în continuă armonie și evoluție în comparație cu cea monopolară a homosexualilor și lesbienelor care sunt în confort, însă nu evoluează. Pentru evoluție e nevoie de contradicție, de diferență. Ei sunt mulțumiți, însă sfârșesc nefericiți și de multe ori singuri, ca zarzavatul în așteptare. Familia ideală luptă până la sfârșit! Eu mă cert adesea cu soția, de aceea ne iubim; iubirea o văd ca un trandafir - o zi simțim doar spinii, alte zile ne bucurăm de
BEN TODICĂ, CASA DIN SUFLET, DINCOLO DE MERIDIANE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383012_a_384341]
-
aceea mâinile Mariei se duseră instinctiv la urechi, să nu o atingă ascuțișul acestor țurțuri. Privirile îi căzuseră pe ecranul cenușiu al televizorului. Parcă voiau să scormonească în adâncul lui misterios o fărâmă de fericire, fie ea și microscopică, pentru nefericitele de lângă ea. Peste un sfert de oră va veni și țâncul-anișor, în urlete, pocnituri și fulgere colorate. Degeaba va plânge micuțul anișor, că nimeni nu-i va respecta liniștea și nu-l va întreba de ce plânge. Chiotele, urletele, pocnetele, bubuiturile
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
răspicat numele. Nino, băiatul aruncat într-un război care a devenit al lui doar pentru că și-a dorit să supraviețuiască, îl împușcă pe Ciki și apoi îndreaptă arma către sine, întrebând în față televiziunile cine și cât câștigă pe seama acestor nefericiți care luptă în război apărând cauze care nu le aparțin în totalitate. Nu vom ști niciodată dacă tinerețea lui l-a împins către un gest imprudent și nici cât ar mai fi durat până ca mina să explodeze. Spectatorii văd
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
1993-2001) - RADIOCLUBUL București, radioamator, membru,din1981,indicativ: YO3-2154 /B -R.S.-La ce proiecte literare lucrați în prezent, ce proiecte în perspectivă pregătiți? M.D. - Sunt pe punctul de a găta pentru tipar Cartea de elegii *Maria lacrimilor mute*, volum închinat nefericitei mele soții, cu care am împărțit 40 de ani de viață, și care m-a părăsit prematur, în chipul cel mai neașteptat și aflată foarte departe de mine, plecând, definitiv, dincolo de lumea aceasta.Cartea va apărea, cel mai probabil, în
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
spre “mămica” de pe catedră, care-i zâmbea batjocoritor. Cred că i-a răspuns triumfătoare: “În sfârșit, cucoană, ai înțeles ce ai de făcut cu jivinele astea obraznice, care ți s-au urcat în cap!” A început să-l croiască pe nefericitul Dică, pe spinare, pe brațe, pe cap, iar el țipa ca disperatul: - Nu da! Nu mai da! Eu am spus doar “uite păsărica! Dac-ai ști cum a zis nea Mitică... - Cum a spus? A întrebat coana preoteasă, fără să
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
poate, vor scăpa, pentru că în ziua în care Stațiunea o va porni la vale - peste un an, doi sau zece - ei vor alerga să prindă un pui de cerb, alb, ce se va ivi pe creste. Povestea Magistratului și a nefericitei lui iubite, Caravella, e - de-acum - aproape uitată; despre întâmplările, recente, petrecute în catacombele Domeniului, se vorbește doar în șoaptă: locuitorii simt că se va petrece ceva rău. Nu toți; unii amintesc despre dezastre și mai mari abătute asupra Stațiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ea, dincolo de mecanica deplorabilă a unor reacții chimice? Așa cum este el - nevolnic, meschin, Încărcat de atavisme, refractar la posibila-i măsură divină, indiferent că i-a fost dăruită ori și-a câștigat-o experimentând la nesfârșit trăiri superficiale sau abisale -, nefericitul acesta de om merită o soartă mai bună decât să fie redus la condiția de șobolan așezat Într-o cușcă și urmărit cu microscopul de un nu știu cine care are asupră-i drept de viață și de moarte. Sunt destul de lucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
le cultivau față de mine nu erau altceva decât mofturi de două parale, capricii de oameni maturi care se distrează infantil, jucându-se, individual și În grup, de-a baubaul apocaliptic. Ipoteza nu era exclusă, dar era puțin probabilă. Dacă Însă nefericiții ăia n-aveau habar În slujba cui se află și la ce servește truda lor zilnică, lucrurile stăteau pentru ei infinit mai prost - dramatic, pur și simplu. Însemna că erau prizonieri pe viață, că se Îngropaseră În subterană pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rămas, deși Toshiro Fujimori i-a aplicat În reluare Întreg complexul de proceduri menite să-l dezmorțească: zdruncinări repetate, manevrarea limbilor Înainte și Înapoi, implorări duioase... Efect zero. L-a așezat totuși la mână, spunându-și sarcastic că, mai știi, nefericitul se va simți stimulat de biocurenți și va Învia, cu toate că mecanismul lui nu avea În dotare astfel de sofisticării. În tren, se mai și enervase de vreo două-trei ori pentru că, Întrebat fiind de câțiva tovarăși de călătorie cât e ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
chiar mii de răniți pentru nimic - Gacel dădu din cap în semn de dezaprobare și adăugă: Cred că e momentul să se termine cu asta. Cineva trebuie să-i facă să înțeleagă că nu pot umbla prin lume, omorând atâția nefericiți, fără să-și primească pedeapsa. Majoritatea participanților o fac cu bună-credință, îndrăzni să intervină, cu oarecare timiditate, pilotul elicopterului. De obicei sunt tineri care caută doar un pic de emoție și aventură. — Emoție și aventură? repetă tuaregul cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu plăcere din pipă, își încreți nasul într-un gest comic și repetă surâzând: — Adevărul... adevărat? — Adevărul adevărat. — Păi, ca să fiu sincer, părerea mea e că foarte curând numărul morților va trece de cincizeci, fiindcă pentru patru dintre acești șase nefericiți situația va fi cam albastră. Sau mă înșel eu, sau când se va termina competiția toată lumea se va spăla pe mâini în ceea ce privește soarta lor. Dar Fawcett are o răspundere! — Față de cine? Față de opinia publică? Tot ceea ce se va întâmpla sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cuiva îi trece prin cap ideea prostească să încerce să scape, îi tăiem gâtul. Făcu o pauză dramatică și încheie pe un ton foarte hotărât: — Și îi vom tăia gâtul și însoțitorului său... Asta vi se pare drept? Cei șase nefericiți se consultară din priviri și chelul exprimă în cele din urmă părerea unanimă: — De acord! spuse. — Bine! Sper că, dacă vom colabora cu toții, vom ajunge cât mai repede la un acord cu privire la termenii eliberării voastre. Ce fel de acord? — Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de care depindem cu toții - lovi de câteva ori cu pixul în partea dreaptă a foii. Bănuiesc că sunteți de acord că n-ar trebui să ne împărțim forțele, ci să le concentrăm ceea ce este cu adevărat important. Lăsându-i pe nefericiții ăștia în voia sorții? întrebă insistent egipteanul. — Amintește-ți că „soarta“ și-au ales-o ei înșiși în momentul când au hotărât să participe la raliu. Niciodată n-am ascuns nimănui că există pericole serioase când călătorești prin locuri sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
relațiile publice sunt de obicei un morman de căcat atât de mare, încât ceea ce poți adăuga tu nu-l va face să crească nici măcar cu un milimetru. — Eu refuz să iau parte la toată povestea asta. — Îmi pare rău pentru nefericiții ăia, fiindcă tu erai ultima lor speranță de salvare și, dacă renunți, ăia or să-i facă pateu - Yves Clos își puse mâna prietenos pe brațul pilotului și adăugă: Nu-ți cerem să faci minuni; vrem doar să faci ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
salveze viețile acelor oameni sau să se folosească de nenumăratele sale relații pentru a organiza un „pod aerian“ asemănător cu cel pe care îl organiza acum; iar când, singur, avea să se gândească la cât de delăsător fusese, fantomele acelor nefericiți aveau să vină să-l întrebe de ce nu se agitase pentru ei așa cum făcuse pentru o mână de motocicliști idioți. Nu mi-ar plăcea să fiu în pielea lui, murmură, apoi își sprijini capul de spătarul scaunului și ațipi... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
gol. — La cei rămași pe aici. — La cei rămași în mijlocul deșertului? se prefăcu mirat celălalt, care părea că se joacă de-a șoarecele și pisica cu interlocutorul său. Și nu era mai normal și mai practic să-i aduci pe nefericiții ăia în tabără, în loc să-i lași să se deshidrateze pe căldura asta? — Așa e, doar că nu voiau să-și abandoneze mașinile. În ciuda amenințărilor teroriste din cauza cărora s-au suspendat câteva etape ale raliului? - austriacul dădu din cap, păstrându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de sălbatic și muntos, căci se legăna ca o bărcuță pe furtună, și doar cine și-a petrecut cea mai mare parte din viață cocoțat pe o asemenea cocoașă știa cum să-și adapteze ritmul la incomodul ritm al cămilei. Nefericitul Pino Ferrara trăise ultimele zile ca într-un coșmar insuportabil, într-atât încât uneori refuza să creadă că ceea ce se întâmpla putea fi altceva decât un vis. Niciodată nu s-a considerat un laș, căci dacă ar fi fost, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai privească, o dată pe băiat, văzu că-i curgeau șiroaie de sudoare și că tot corpul îi ardea cuprins de febră, în timp ce sute de muște se ospătau din rănile deschise de pe tălpi, și îl cuprinse neplăcuta senzație că foarte curând nefericitul acela avea să ardă în focurile gheenei. Alex Fawcett așeză în formă de evantai cele patru pagini ale documentului de pe masă și spuse: — Foarte interesant! Cu adevărat încurajator. Din cele scrise aici, oricine ar ajunge la concluzia că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în viitor va mai apărea câte ceva de care să putem profita... Austriacul se ridică la rândul său, se îndreptă spre ieșire, dar la jumătatea drumului se întoarse pentru a spune, aproape împroșcând cuvintele: — Vă avertizez că dacă vreunul dintre acești nefericiți moare, voi lua legătura cu familia lui și voi spune tot ce s-a întâmplat. Și mă voi oferi ca martor în cazul în care vă vor denunța pentru complicitate într-un asasinat, tăinuire de informații și vădită rea-credință. — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe întuneric. - Făcu un ușor gest cu mâna spre cer. - Allah să te aibă în pază și să nu mai calci pe aici! Se întoarse și, doar cinci minute mai târziu, dispăru după o grămadă de stânci, lăsându-l pe nefericitul Maurizio Belli așa de înspăimântat și demoralizat cum nu fusese nici în cele mai groaznice coșmaruri ale sale. Începu să plângă. De câteva zile simțea nevoia s-o facă fără să se stăpânească, dar nu-și îngăduise să plângă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cer, transformat într-o grămadă de oase calcinate de soare. Vulturii i-ar scoate ochii și măruntaiele. Cu câteva ore înainte, văzuse mulți vulturi și toți păreau să zboare înspre munții ce rămăseseră în urmă, atrași probabil de cadavrul primului nefericit pe care acei sălbateci îl asasinară. Doamne ajută! murmură din nou. Luna întârzia să capete strălucire. Nervii și nerăbdarea îl măcinau pe dinăuntru și își dădu seama că simțea nevoia să meargă, deoarece însuși faptul că vedea cum fiecare pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ei În fiecare duminică cu mătuși și verișoare grase, cînd creierul se odihnește leneș În poveștile vechi, cînd lumea e netedă și aburită ca un album de fotografii, cînd problemele nu au fost Încă inventate, nici politica, nici filosofia și nefericitul ăla de prinț nu și-a pus Încă Întrebarea „a fi sau a nu fi“. Ce bine mă simt În această lume simplă, sentimentală și zaharisită ca un muzeu de Kitschuri, departe de deșerturile argintii cu circumvoluții secate prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]