3,146 matches
-
defensiv se dezinteresează sau se desolidarizează pentru a se conforma valorilor de împrumut, proprii "tribului". Acesta îl covârșește într-atâta încât întreaga sa existență îi este subordonată. Gratificarea tribului îi este până într-atât de necesară încât îl conduce la negarea mai mult sau mai puțin inconștientă a aspectelor personale considerate ilicite de comunitate. Autoritatea tribală se interiorizează până la a căpăta forța unei Legi. Dacă în primele două lucrări menționate, Nina Ivanciu insista mai ales asupra consecințelor stagnării Eului în posturile
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
ceea ce cred, ba e chiar opusul înțelesului dat de mine, atunci sunt liber și față de alții și față de mine. Figura de stil a ironiei se autoanulează însă prin faptul că vorbitorul presupune că e înțeles de ascultători și astfel, prin negarea fenomenului imediat, esența intră în identitate cu fenomenul. Dacă se întâmplă uneori ca un astfel de discurs ironic să nu fie înțeles, nu e vina oratorului, decât numai în măsura în care s-a pretat la a avea de-a face cu un
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
aberrant results. Keywords: simboluri legionare, Ion Antonescu, Memoria Holocaustului, crime de război Revoluția din decembrie 1989 a adus în actualitatea publică și academică tema fascism-comunism. Subiectul nu era nou, grila de abordare se schimbă însă fundamental. Predominau reacțiile emoționale de negare a comunismului și de suprapunere a lui cu fascismul. Reacții explicabile având în vedere faptul că ieșisem dintr-un sistem politic totalitar. Concluziile erau cel mai adesea în registrul canonic al egalității dintre fascism și communism, iar uneori se ajungea
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Holocaustului rămâne una controversată. În sensul că discursul public al memoriei, simbolistică afișată în spațiul public este de tipul "una caldă, una rece". Pe o posibilă grila a interpretărilor există cel puțin trei tipuri de discurs al memoriei circumscrise între negare și recunoaștere a Holocaustului din România prin asumarea responsabilității: 1. memorizarea victimelor, 2. memoria necritica a Mișcării Legionare cu două subcategorii, eroizarea liderilor politici și a militanților și cea a elitei culturale extremiste și 3. minimalizarea memoriei victimelor prin "etnicizarea
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
valoare spiritual națională. Pentru cine a urmărit în ultimele șase luni media sau unele dezbateri din reviste culturale, a observat lesne cum Andrei Pleșu, Eugen Simion, Alex Ștefănescu, Gabriel Andreescu resping actualizarea sau însăși OUG nr. 31/2002 privind interzicerea negarii Holocaustului, a promovării în spațiul public a simbolurilor fasciste și legionare sau a cultului persoanelor condamnate pentru crime de război, împotriva umanității. Argumentele sunt generate de aceeasi iritare intelectuală în fața unui risc inexistent: reinstaurarea cenzurii culturale sau obstrucționarea libertății de
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Injustice. The Acquittal of Holopcaust Perpetrators în Post-Communist România", Holocaust. Studii și cercetări, nr. 1(7)/2014. 4 "Evreii au provocat Holocaustul" este unul dintre laitmotivele negaționiștilor. În pofida a ceea ce crede G. Andreescu, că etica memoriei Holocaustului este etnicizată, nici negarea Holocaustului nu este etnicizată. Iată, recent la Realitatea TV, într-o emisiune moderată de Rareș Bogdan, rabinul extremist Eli Caufman, fără a primi niciun fel de replică, a susținut că Holocaustul se datorează faptului că evreii nu s-au rugat
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
1991. PLEȘU, Andrei, "Adaos la "cazul" Vintilă Horia", www.adevărul.ro, 8 februarie 2016. PLEȘU, Andrei, "Greșeală, vina, justiție", în www.adevărul.ro, 1 februarie 2016. PLEȘU, Adrei, "Memoria înjumătățita", în www.dilemaveche.ro, 18 februarie 2016. SHAFIR, Michael, Între negare și trivializare prin comparație. Negarea Holocaustului în țările postcomuniste din Europa Centrală și de Est, Editura Polirom, Iași, 2002. SHAFIR, Michael, "Unacademic academics: Holocaust deniers and trivializers în post-Communist România", în Nationalities Papers, 42:6, 2014. TEODORESCU, Bogdan; Dan Sultănoiu
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
cazul" Vintilă Horia", www.adevărul.ro, 8 februarie 2016. PLEȘU, Andrei, "Greșeală, vina, justiție", în www.adevărul.ro, 1 februarie 2016. PLEȘU, Adrei, "Memoria înjumătățita", în www.dilemaveche.ro, 18 februarie 2016. SHAFIR, Michael, Între negare și trivializare prin comparație. Negarea Holocaustului în țările postcomuniste din Europa Centrală și de Est, Editura Polirom, Iași, 2002. SHAFIR, Michael, "Unacademic academics: Holocaust deniers and trivializers în post-Communist România", în Nationalities Papers, 42:6, 2014. TEODORESCU, Bogdan; Dan Sultănoiu, "The Electoral Republic of România
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
a aparatului sau represiv în România, precum și faptă de a promova în public ideologia, concepțiile sau doctrinele în sensul art.1 lit. a) se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi. Art. 5: (a) Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public a caracterului ilegitim și criminal al regimului comunist, a crimelor și abuzurilor săvârșite în numele și pe parcursul regimului comunist în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
de știrbire a libertății sale, ci, dimpotrivă, tocmai prin această conștiința libertatea devine reală și plină de conținut, spre deosebire de voință arbitrară, ca libertate încă lipsită de continut și numai posibilă"24. Cu alte cuvinte, necesitatea că libertate nu înseamnă doar negarea abstractă a acesteia, adică gândirea ei că libertate, dialectica ei negativă, ci împlinirea ei că libertate reală, pozitivă. Moralitatea devine astfel necesitate și libertate deopotrivă, pentru că "omul moral" acționează înțelegând că faptele sale sunt necesare pentru devenirea spiritului că ceea ce
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
astfel necesitate și libertate deopotrivă, pentru că "omul moral" acționează înțelegând că faptele sale sunt necesare pentru devenirea spiritului că ceea ce el este deja prin conceptul omului moral, ca libertate, ca lume a conceptelor stând la baza rațiunii care actioneaza prin negarea exteriorității și incorporarea acesteia într-o totalitate pură, în care perechile dialectice subiect-obiect sau libertate-necesitate vor fi fost depășite și ridicate la un nivel superior. În Știință Logicii, Hegel propune o interpretare complementară a binomului libertate-necesitate. Aici, libertatea aparține teleologiei
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
cu alte cuvinte se produce o transformare a violenței fizice (genocidul) în violență simbolică (memoricidul). Din punct de vedere cronologic, problema memoriei genocidului se pune imediat după căderea lui Robespierre (termidor). Memoricidul semnifică trecerea sub obroc a ororii prin instrumentul negarii generalizate efectul fiind dublu: "incapacitatea victimelor de a se defini în raport cu genocidul și drept corolar imposibilitatea justiției de a-și face datoria, deci de a vedea ieșind la suprafață memoria colectivă conformă a faptelor" (p. 230). Miza construirii și comunicării
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
cercetarea lui Israel Carny prin care au fost scoase la iveală cele 12 strategii de care s-a folosit guvernul turc în negaționism, Reynald Secher identifica în cazul vandeean patru procedee și 24 de tactici, după cum urmează: primul procedeu este negarea (se neagă intenția genocidară, punerea în practică, vizarea întregii populații, faptele genocidare, dovezile istorice), urmat de relativism (intenția și voință genocidare, bilanțul uman și material, aplicarea, istoria și legalitatea să), justificarea (necesitatea genocidului din punct de vedere militar, juridic, politic
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
eliminare a străinilor, uman prin inventarea ororilor și filosofic) și încheiat cu ostracizarea (genocidaților și urmașilor acestora, scrierilor, cercetărilor istorice, activităților memoriale, cererile de recunoaștere). Ar fi fost probabil interesantă o discuție despre felul în care justificarea genocidului, spre deosebire de simplă negare și chiar relativizare, reprezintă o formă tacită de recunoaștere a sa (și deci de diluare a efectului memoricidar). Dincolo de toate plusurile și minusurile sesizate mai sus, cartea de față merită și trebuie citită măcar pentru a beneficia de o argumentație
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
memoricidar). Dincolo de toate plusurile și minusurile sesizate mai sus, cartea de față merită și trebuie citită măcar pentru a beneficia de o argumentație pertinenta asupra felului în care realitatea memoricidului, ca element component al genocidului, face ca acte specifice memoricidului (negare, relativizare, probabil justificare) să nu fie considerate pur și simplu opinii, ci delicte de opinie, cu toate consecințele civile și penale care decurg de aici: "Devine atunci clar că negarea și memoricidul nu pot fi considerate opinii, ci sunt delicte
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
ca element component al genocidului, face ca acte specifice memoricidului (negare, relativizare, probabil justificare) să nu fie considerate pur și simplu opinii, ci delicte de opinie, cu toate consecințele civile și penale care decurg de aici: "Devine atunci clar că negarea și memoricidul nu pot fi considerate opinii, ci sunt delicte, acte ucigașe care continuă în prezent actul genocidar și care trebuie pedepsite" (p. 414). Astfel, libertatea de expresie, departe de a fi absolută, are limite, iar cea mai importantă dintre
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
aceste constante ale scrisului feminin. Numai că - și aici e punctul cel mai interesant al discuției - modelul teoretic conturat se dovedește incongruent cu aplicațiile critice pe care tot Lovinescu le face. De observat, mai întâi, că elogiul prozei obiective și negarea lirismului în roman par caduce în raport cu teoria și practica modernismului epic, romanul subiectiv fiind bine ilustrat în deceniul patru de Camil Petrescu, Anton Holban, Mircea Eliade ori M. Blecher. Apoi, criticul, nerefuzându-și satisfacția de a constata evoluția Hortensiei Papadat-Bengescu
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
Victor Ponta au făcut referire la necunoașterea situației românilor stabiliți în afara țării de către Klaus Iohannis, la atitudinea aroganță și lipsită de respect a acestuia în timpul dezbaterii, la protejarea deputaților corupți din propriul partid (PNL), la necunoașterea situației pensionarilor români și negarea rolului avut în nefastele evenimente politice din anul 2012, la izbitoarea asemănare a contracandidatului cu Traian Băsescu, la necunoașterea detaliilor legate de votul electronic sau prin corespondență, posibilele nereguli în activitatea de primar al orașului Sibiu. Cadrajele moral-legale (54 în
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
fi interpretările noastre, oricît de mare ar fi varietatea unghiurilor de abordare de care facem uz, există limite netransgresabile ale bunului- simț, "un teritoriu al gîndirii unde negocierea nu-și mai are nici locul, nici rostul". Dat fiind faptul că negarea Holocaustului, "o catastrofă mondială", se vede pedepsită cu închisoarea, de ce n-am aplica, în virtutea unei morale inalienabile, aceeași măsură și de partea cealaltă a infamiei totalitare? Crima comunismului nu "rămîne la fel de monstruoasă" ca și cea a nazismului? Nu mai puțin
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
o reformulare a noastră, celebra frază a gânditorului eleat ar suna astfel: Ființă este și nu poate să nu fie!. Nu vom aduce argumente pro sau contra ei, a expresiei, și nici a lui Parmenide, nici din logică, conform căreia negarea negației ar fi însuși adevărul, nici din alt domeniu, însă nimeni nu ne oprește să atribuim expresiei atât profunzimea, cât și universalitatea kantiana picurata de autor, de Kant, în Imperativul absolut. Al doilea mare gânditor care a cutezat să redeschidă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ar fi silit să admită că fictivei Ťtoleranțe represiveť de aici îi corespunde un real utopism represiv acolo (utopia pretinzându-se știință și realitate); și că așa-numitei tiranii a faptelor de aici îi corespunde acolo tirania ideologiei și a negării faptelor prin minciună, direct și intens opresivă. Chiar dacă ești de acord cu premisa Ťgândirii negativeť (care vine desigur de la Adorno), așa cum e ea formulată în Reason and Revolution, aplicarea unilaterală a negației nu poate să nu-ți trezească cele mai
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
diferită de a mea, la ce se întîmplă, cît aplaudă, cît disprețuiește, cît este atracție și cît este dezgust față de agresivitatea, neobosită, a unei societăți de consum, cum spuneam. Mă interesează să înțeleg cum funcționează mecanismul tentanției, al seducției, al negării, cît atrage, cît respinge din ispita mai binelui. În lumea noastră în care se trăiește superficial este întreținută continuu iluzia că cineva, nu tu, nu Dumnezeu, îți poate da mai mult, mai bine, că cineva din afară îți poate aduce
Vitamine fel de fel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10910_a_12235]
-
a disfare l'unità che l'istanza superiore tende a costruire. Mantenere ferme l'unità e la distinzione delle forme dello spirito come momenti necessari ed ineliminabili, consente a Croce di riconoscere l'autonomia della politică dall'etica senza tuttavia negare una legittima pretesa della seconda ad esercitare una funzione di controllo e governo sulla prima 11. Così Croce presume di aver fondato e garantito în modo definitivo, l'autonomia della politică dalle altre forme dello spirito, rendendo esplicito, una volta
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
în senso stretto, non sia se non appunto quella formazione în cui egli și era incontrato e che aveva battezzato "società civile"", mentre quando ci s'interstardisce a voler attribuire una sostanza etică allo Stato "și entra nel bivio: o negare lo Stato singolo, facendo valere l'unico spirito etico, o negare lo spirito etico mantenendo di fronte ad esso i recalcitranți Stați singoli". La risposta alla domanda șu dove și concentrasse la forza etică în un particolare periodo storico, fornita
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
cui egli și era incontrato e che aveva battezzato "società civile"", mentre quando ci s'interstardisce a voler attribuire una sostanza etică allo Stato "și entra nel bivio: o negare lo Stato singolo, facendo valere l'unico spirito etico, o negare lo spirito etico mantenendo di fronte ad esso i recalcitranți Stați singoli". La risposta alla domanda șu dove și concentrasse la forza etică în un particolare periodo storico, fornita da Hegel e dai suoi epigoni moderni (tra cui Croce annovera
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]