457 matches
-
sfârșitul ei este iubirea de nereținut a darurilor mai presus de fire ale lui Dumnezeu și dorința firească a unirii cu Dumnezeu și a odihnei în El. Unde este iubirea de Dumnezeu și cultivarea lucrărilor minții și împărtășirea de lumina negrăită, acolo este pacea puterilor sufletului, curățirea minții și sălășluirea Sfintei Treimi. Căci cel ce Mă iubește pe Mine, zice, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi pe el, și vom veni la el și Ne vom face
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Ion Barbu ceața crește vedenii, umbrele nu au umbre, timpul este asuprit de sunet. M. Ciobanu face poezie cu distincție și rafinament. "Niște Epistole" (1969) "Armura lui Thomas și alte epistole" (1971) amplifică tonul grav al poeziei sale, al tainelor negrăite, dar se simte în ele și o anumită emfază supărătoare. În 1974 poetul scoate volumul "Cele ce sunt", în care se distinge simbolul clepsidrei; aceasta lasă să se furișeze treptat și egal "negrăitele dovezi ale vremii" și sugerează răbdarea obositoare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tonul grav al poeziei sale, al tainelor negrăite, dar se simte în ele și o anumită emfază supărătoare. În 1974 poetul scoate volumul "Cele ce sunt", în care se distinge simbolul clepsidrei; aceasta lasă să se furișeze treptat și egal "negrăitele dovezi ale vremii" și sugerează răbdarea obositoare inerentă decantării în expresie a sentimentelor și meditațiilor. Apare și umbra, "petecul de noapte", cum o numea Tudor Arghezi, în care ne cufundăm periodic până la dispariția finala. Umbra trece tremurând, se lungește în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Răsae luna liniștit Și tremurînd în apă Și să împrăștie scîntei Cărărilor din crînguri În ploaia florilor de tei Să stăm în umbră singuri. Și capul meu de grije plin De brațul tău se culce, Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce, Ca iar cuminte să mă fac, Căci tu îmi prinzi tot gîndul, Ca cerul ce privește-n lac, Adîncu-i cuprinzîndu-l. Cu farmecul luminei reci Simțirile străbate-mi; Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patimi Și deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și de organizatorii temporali de genul "deodată", "brusc" etc. Astfel, în acest exemplu din Hugo citat de Ph. Hamon (1981, pp. 157-158): (54) [1] Dintr-o dată se simți apucat de braț. Ceea ce încercă în clipa aceea fu un sentiment de negrăită oroare. Ceva subțire, aspru, plat, rece ca gheața, lipicios și viu se încolăcise pe întuneric în jurul brațului său gol. Iar acum îi înainta către piept. Era ca strînsoarea unei curele și împunsătura unui burghiu. În mai puțin de-o secundă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cerințele prin încercuirea literei corespunzătoare: 1. Există pleonasm în exemplul: a) Erupția violentă a distrus satul. b) Cutremurul de pământ a provocat mari pagube. c) S-au reunit pentru discuții. 2. Care dintre următoarele perechi de cuvinte sunt antonime? a) negrăit/ alburiu; b) scriere/ transcriere; c) vorbăreț/ tăcut. 3. Alege seria în care se află tautologia: a) Copilul e copil; b) Sloi de gheață; c) Fata, când văzu ursul, i se făcu frică. 4. Alege construcția corectă: a) tată al cinci
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
și incalculabile asupra acesteia din urmă. Descrierea pe care Blaga o face inconștientului merită reprodusă in toto, ca mostră extinsă a unei poetici filosofice fără semăn în tradiția scrierii românești: [...] în inconștientul nostru subzistă, stăruitoare și inalterabile, anume secrete orizonturi, negrăite accente, și puternice atitudini, de care conștiința se resimte în fiecare moment, dar care izbucnesc luând forma concentrată de gheizer, cu deosebire în creația culturală. Există în inconștient o magmă rămasă încă neghicită, o magmă de atitudini și de moduri
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe sine. Proorocul David folosește în multe locuri numele acestea: „Mărturisească-se numele Tău Celui mare, ca înfricoșător și sfânt...”. Și zice că este minunat pentru lucrurile cele mai presus de fire, pe care le face și este înfricoșător pentru negrăita putere pe care o are. David, vrând să arate nemărginirea firii lui Dumnezeu, zice: „S-a înălțat mare cuviința Ta mai presus de ceruri, Doamne, neânțelegând-o pământul”. Pentru aceasta zice și Proorocul Avacum: „A acoperit cerurile cu slava Lui, și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
oxigenul din plămâni. Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului, al celor văzute și nevăzute, aude glasul celor ce-L cheamă în rugăciune și atunci când omul nu se mai poate ruga, Duhul Sfânt se va ruga în el cu suspine negrăite, spune Sf. Ap. Pavel. Așadar, noi suntem datori să-L lăudăm, să-L binecuvântăm și să-I mulțumim pentru toate darurile și bunătățile primite și să ne facem părtași la cele mai puternice manifestări de credință și de rugăciune. „Doamne
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și pe Elisabeta și le- ai dat lor prunc pe înaintemergătorul; Cel ce din rădăcina lui Iesei după trup ai crescut pe pururea Fecioara, și dintr-însa Te-ai întrupat și Te-ai născut spre mântuirea neamului omenesc; Care, pentru negrăitul Tău dar și multa bunătate, ai venit în Cana Galileii și nunta care era acolo ai binecuvîntat-o, ca să arăți că din voia Ta se face însoțirea cea după Lege și nașterea de prunci dintr- însa. însuți, Stăpâne Preasfinte, primește
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
țară și popor a izvorât curajul, credința și vitejia voeievodului Ștefan cel Mare și Sfânt, mulțimea mănăstirilor și bisericilor, geniala poezie a lui Mihai Eminescu, opera nemuritoare a lui Brâncuși, muzica lui Enescu, opera lui Nicolae Iorga și multe alte negrăite daruri dumnezeiești. Din nețărmurita dragoste de vatra strămoșească s-au făurit marile acte istorice din 24 ianuarie 1859, 1877, din 1918, care au creat și cadrul fizic unic pentru spiritualitatea poporului nostru, atunci, astăzi și în veac. Biserica Ortodoxă Română
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să ajung dincolo de tot ce se mișcă și se transformă, să intru într-o stare de invariabilitate, să capăt forța de nebiruit, capabilă să se înalțe prin sine, să direcționeze și să susțină tot ce există, tot ce atârnă de negrăita voință a înțelepciunii lui Dumnezeu, pentru ca preschimbat în gând, departe de tot ceea ce înseamnă mutare și nestatornicie, sulfetul meu - nestrămutat și neșovăitor - să se poată face întâia oară părtaș cu Cel Care este nestrămutat și Neschimbat, încât să-l pot
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Gură de Aur ne învață ce să facem după ce greșim și după baia celei de-a doua nașteri, adică după Botez. „După ce ne-a spălat de atâtea păcate și după ce a coborât asupra noastră darea Sa cea bună, de o negrăită măreție, prin baia Botezului, ne învrednicește din nou de iertare pe noi, păcătoșii! Dar această rugăciune este a drepților și numai de la ei trebuie să vină, așa cum arată rânduielile Bisericii și chiar începutul Rugăciunii domnești: cel ce nu s-
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Făcătorul firii. Fie ca toți cei care chemăm numele Domnului nostru Iisus Hristos să fim feriți aici de desfătările amăgitoare ale celui viclean și fie ca în Veacul ce vine să fim sloboziți de muncile iadului și să fim părtași negrăitelor bunătăți, pe care acum nu le putem cuprinde nici cu gândul, ale Domnului nostru Iisus Hristos, slăvit de toată făptura, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Amin.” Prin a șaptea cerere ne rugăm la Dumnezeu „să ne izbăvească de cel
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
le și la pocăință îndreptându-mă. Și în vremea ieșirii mele, ticălosul meu suflet păzindul și întunecatele chipuri ale viclenilor draci departe de dânsul izgonindu-le. Și în ziua înfricoșatei judecăți de munca cea veșnică izbăvindu-mă și slavei celei negrăite a Fiului tău și Dumnezeului nostru moștean pe mine arătândumă. Pe care să o și dobândesc, Stăpâna mea, Prea Sfântă de Dumnezeu Născătoare, prin mijlocirea și sprijinirea ta. Cu harul și cu iubirea de oameni a Unuia Născut Fiului tău
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a privi frumusețile Raiului. Această vizitare a locuințelor cerești ține șase zile. Sufletul admiră și slăvește atunci pe Dumnezeu care din nemăsurată Sa bunătate și dragoste, l-a adus din neființă în ființă, învrednicindu-l a se bucura de mulțimea negrăitelor bunătăți, pe care în viața aceasta el nu putea să și le închipuiască (1 Cor. 2 9). În această contemplație el uită cu totul scîrbele ce-a avut cînd era în trup, dar cu toate acestea, dacă el este împovărat
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
entuziasmat pe cei nemulțumiți de tradiția filosofică, adversarii văzând în criticism o simplă prefacere a idealismului lui Berkeley, în timp ce adepții săi îl socoteau pe Kant un fel de Mesia al filosofiei iar criticismul o nouă religie, o revelație a adevărului negrăit până atunci. Un contemporan a scris: „Dumnezeu a zis să se facă lumină și a apărut filosofia kantiană”. Neînțeles atât de admiratori cât și de detractori, Kant a proorocit decât peste 100 de ani. În adevăr, filosofia germană a secolului
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
memoria o prelungește la infinit. Am putea spune că spațiul francofon este o "zonă liberă", dincolo de o spațialitate și de o temporalite geo-istorică concretă, o arie complexă în care scriitorul explorator trăiește o experiență majoră: descumpănirea în fața stranietății limbii și negrăita plăcere de a crea una nouă. (Articol apărut în RCIS vol.44, martie 2014) Spațiul sinelui "gemelofagia" Spațiul și identitatea nu sunt, a priori, doi termeni a căror articulare să țină de evidență. Ar fi prea ușor de asociat un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
țara ei de origine abia la vîrsta adolescenței, Amélie a suferit un șoc social și cultural, descoperindu-se incapabilă de a comunica cu tinerii occidentali. Șocul a avut o consecință notabilă a determinat-o să se apuce de scris, spre negrăita bucurie a multora (cititorii fideli numărîndu-se azi cu zecile de milioane) și exasperarea crescîndă a altora (mult mai puțini), care nu înțeleg o iotă din succesul colosal de care se bucură micile romane nothombiene. Astăzi, un simbol literar excentric, răsfățata
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
indecentă, argotică, cum e cazul în delicata explicație mitologică a frumuseții unui "fătălău": O fi fost mă-ta vioară, Cine știe din ce smârc, Trestie sau căprioară Morfolit de o copită Și-o fi prins în pântec plod De făptură negrăită De strigoi de voievod. Cu coarne de gheață, Că din oamenii de rând Cu coama de ceață, Nu te-ai zămislit nicicând, Cu ugeri de omăt - Doar anapoda și spârc, Iese așa fel de făt. Horele, în ce au mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
amintesc literatura lui André Gide. Mihail Celarianu e și poet remarcabil, la modul prelung elegiac al lui Shelley, în care cântă uimirea în fața universului, a pădurilor bunăoară: Pădurile, pădurile-nnegrite Cu duhuri la tot pasul de-ntuneric, Ce murmură cu freamăt negrăit, Eu știu, în șoapta lor nemuritoare Ce taină uriașă-a-ncremenit. Într-alte poezii mai recente face elogiul florilor, mallarmeizînd în linia Macedonski-Anghel. ANTON HOLBAN Anton Holban era și el în căutare de "experiențe tragice", preocupat de a nu "trișa". Problema capitală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
scoate un alt înveliș, în afară de pomenitul strat de grăsime; și ce altceva decît piele poate fi învelișul exterior al unui animal, dacă are cît de cît densitate? E drept că, de pe cadavrul unei balene poți lua cu degetul o substanță negrăit de subțire și de străvezie, asemănătoare întrucîtva cu cele mai subțiri pojghițe de clei de pește, numai că e aproape la fel de moale și suplă ca satinul, bineînțeles înainte de a se usca pentru că atunci se chircește și se îngroașă, devenind cam
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mări literele de pe foaia tipărită; cel puțin așa mi se pare mie și, în orice caz, e plăcut să citești despre balene prin propriii lor ochelari, ca să zic așa. Dar ceea ce vreau să subliniez, este următorul lucru: că această substanță negrăit de subțire, care seamănă cu cleiul de pește și care învăluie, recunosc, întregul trup al balenei, nu poate fi considerată drept piele a ei, ci mai degrabă o piele a pielii; căci ar fi pur și simplu ridicol să se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lăuntrice nepieritoare, ce nu putea nici să slăbească, nici să se stingă. Aidoma cercurilor ce se întind pe apă, din ce în ce mai largi pe măsură ce se subțiază, ochii lui păreau să devină tot mai rotunzi, ca niște cercuri ale Veșniciei. O spaimă de negrăit te copleșea în clipa cînd, așezat alături de acest sălbatic muribund, deslușeai pe fața lui lucruri la fel de stranii, ca acelea întrezărite de cei ce au asistat la moartea lui Zoroastru. Căci încă nu s-a spus în cuvinte sau în cărți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
marea, n-are să primească spusa mea. Dacă îi voi spune că a înviat morți, că a vindecat orbi, că a izgonit demoni, nici pe asta n-are s-o primească. Dacă îi voi spune că a făgăduit împărăția cerurilor și bunătăți negrăite, dacă îi voi vorbi despre înviere, nu numai că nu-mi va asculta cuvintele, ci va râde de mine. De unde dar să-l îndrum, mai ales dacă este un om fără carte și neînvățat? De unde din altă parte dacă nu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]