453 matches
-
că esența creștinismului stă tocmai în această conștiință sublimă a harului din noi, a harului văzut ca lumină a slavei dumnezeești” („Locul inspirației”). Cei care s-au ridicat însă pe firul harului până la punctul în care îl văd ca lumină negrăită, au atins treapta de sfințenie. Dar experiențele acestea petrecute pe cele mai înalte culmi ale vieții interioare creștine formează domeniul misticii, iar asprele străduințe spre a ajunge la ele pe cel al asceticei. Cu aceasta ne am coborât în interiorul sufletesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu mai face nici o mișcare, ci încremenește în starea în care a fost surprins. Nunta sau căsătoria spirituală e o unire extatică prelungită; asemenea soților, omul și Dumnezeu formează o singură unitate în două persoane. Lumina dumnezeiască de o frumusețe negrăită, văzută în asemenea stări, este sublimul mistic, sublimul supranatural, față de care sublimul natural, intuit de artiști în extazul artistic e mult inferior, e numai o copie palidă a celui dintâi, așa cum paradisul zugrăvit în artă nu sugerează decât în forme
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu expresia Fericitului Augustin și posibilitatea rațiunii omenești de a primi impulsuri spre adevărul divin, ne îndreptățesc să vorbim de revelația naturală ia neamurile păgâne, care n-au fost părăsite cu totul de Providența dumnezeiască. Efectul ei este acel suspin negrăit și acel dor statornic după puterea care îi lipsea omenirii de a face binele, pe care totuși îl înțelegea și îl voia, despre care vorbește Pavel către Romani, cap. VIII. Fondul acesta de nădejde suspinată și obscură, a făpturii aflate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
august, când e mai strălucitor și mai misterios ca oricând. Nici un fel de artă n-a fost și nu va fi în stare să redea ceva din sublimitatea acestui spectacol. Și cu toate acestea, câte suflete nu încremenesc în vraja negrăită a contemplării lui! Am putea să înmulțim oricât aceste exemple. Dar e suficient pentru a demonstra absurditatea esteticii moderne, care ofensează cu asemenea idei magnifica frumusețe a naturii. E foarte adevărat că natura poate fi considerată cu un ochi educat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
intrând în atingere, îți dau lacrimile. Lacrimi însă îți provoacă și fumul în ochi. Dar pe când lacrimile din fum sunt efectul unei iritații neplăcute a ochiului, lacrimile pe care ți le-a smuls frumusețea izvorăsc din adâncul răscolit de bucurii negrăite al sufletului. Asemenea lacrimi sunt cele despre care ne vorbește George Coșbuc, contemplând peisajul paradisiac al verii românești: Cât de frumoasa te-ai gătit, Naturo, tu, ca o virgină... Aș vrea să plâng de fericit Că simt suflarea ta divină
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o nenorocire cu toată aura sau vârtejul acela de senzație plăcută, care le precedă. El caută să scape de această nenorocire. Extazul religios și cel artistic sunt trăite ca fapte extraordinare, dar nu ca stări maladive, ci ca stări de negrăită fericire, pe care subiectul le vrea mereu repetate. În extazul sănătos, fața celui care îl trăiește e strălucitoare, e transfigurată ca de o lumină cerească, pe câtă vreme în transa epileptică nenorocitul spumegă, contorsionat și desfigurat în mod înspăimântător. Cei care trăiesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a inspirației. În mistică, Dumnezeu nu e o preocupare continuă? Și totuși, când el se descoperă în momentul culminant al extazului, când flacăra dumnezeiască aprinde focul din vatra îndelung pregătită, care e ființa ascetului, micșorează preocuparea anterioară ceva din sublimitatea negrăită a extazului? 2. Surpriza inspirației izbește în starea obișnuită a sufletului sfărâmându-i echilibrul și dând loc unei frenetice gâlgâiri de imagini luminoase. Fenomenul seamănă cu ruptura gheții când prin copca deschisă apa din adânc bolborosește tumultuoasă în afară. E
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
teologia Sfântului Atanasie cel Mare, a Capadocienilor și a Sfântului Ioan Hrisostom. Cuvântul este Fiu prin natură: oamenii devin "fii prin participare". Cu alte cuvinte, a participa la dumnezeirea Fiului presupune a lăsa să strălucească în noi înșine frumusețea firii negrăite a Sfintei Treimi. Pe urmele aceluiași Chiril al Alexandriei, Karsavin accentuează dimensiunea pneumatologiei: noi suntem îndumnezeiți prin Duhul Sfânt care ne face asemănători Fiului. Opusă contemplării platonice, teologia Sfântului Chiril al Alexandriei, revalorizată de Karsavin, plasează izvorul cunoașterii în Duhul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sfârșitul ei este iubirea de nereținut a darurilor mai presus de fire ale lui Dumnezeu și dorința firească a unirii cu Dumnezeu și a odihnei în El. Unde este iubirea de Dumnezeu și cultivarea lucrărilor minții și împărtășirea de lumina negrăită, acolo este pacea puterilor sufletului, curățirea minții și sălășluirea Sfintei Treimi. Căci cel ce Mă iubește pe Mine, zice, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi pe el, și vom veni la el și Ne vom face
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a privi frumusețile Raiului. Această vizitare a locuințelor cerești ține șase zile. Sufletul admiră și slăvește atunci pe Dumnezeu care din nemăsurată Sa bunătate și dragoste, l-a adus din neființă în ființă, învrednicindu-l a se bucura de mulțimea negrăitelor bunătăți, pe care în viața aceasta el nu putea să și le închipuiască (1 Cor. 2 9). În această contemplație el uită cu totul scîrbele ce-a avut cînd era în trup, dar cu toate acestea, dacă el este împovărat
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
limbii sale materne 54. Contemporan cu el, și Lucian Blaga trăia de altfel în orizontul unei similare seducții generate de limba cu ale cărei metafore își înălțase schelele propriului sistem de gîndire: "Cîtă filozofie implicită într-o limbă. [...] O filozofie negrăit de nuanțată și plină de sensuri se găsește în articulația, în structura, în particulele, în vocabulele, în gramatica și în sinteza oricărei limbi"55. O poveste, răspîndită chiar de Noica, situa începuturile cercetării sale asupra rostului cuvintelor limbii române undeva
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pe sine. Proorocul David folosește în multe locuri numele acestea: „Mărturisească-se numele Tău Celui mare, ca înfricoșător și sfânt...”. Și zice că este minunat pentru lucrurile cele mai presus de fire, pe care le face și este înfricoșător pentru negrăita putere pe care o are. David, vrând să arate nemărginirea firii lui Dumnezeu, zice: „S-a înălțat mare cuviința Ta mai presus de ceruri, Doamne, neânțelegând-o pământul”. Pentru aceasta zice și Proorocul Avacum: „A acoperit cerurile cu slava Lui, și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
oxigenul din plămâni. Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului, al celor văzute și nevăzute, aude glasul celor ce-L cheamă în rugăciune și atunci când omul nu se mai poate ruga, Duhul Sfânt se va ruga în el cu suspine negrăite, spune Sf. Ap. Pavel. Așadar, noi suntem datori să-L lăudăm, să-L binecuvântăm și să-I mulțumim pentru toate darurile și bunătățile primite și să ne facem părtași la cele mai puternice manifestări de credință și de rugăciune. „Doamne
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și pe Elisabeta și le- ai dat lor prunc pe înaintemergătorul; Cel ce din rădăcina lui Iesei după trup ai crescut pe pururea Fecioara, și dintr-însa Te-ai întrupat și Te-ai născut spre mântuirea neamului omenesc; Care, pentru negrăitul Tău dar și multa bunătate, ai venit în Cana Galileii și nunta care era acolo ai binecuvîntat-o, ca să arăți că din voia Ta se face însoțirea cea după Lege și nașterea de prunci dintr- însa. însuți, Stăpâne Preasfinte, primește
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
țară și popor a izvorât curajul, credința și vitejia voeievodului Ștefan cel Mare și Sfânt, mulțimea mănăstirilor și bisericilor, geniala poezie a lui Mihai Eminescu, opera nemuritoare a lui Brâncuși, muzica lui Enescu, opera lui Nicolae Iorga și multe alte negrăite daruri dumnezeiești. Din nețărmurita dragoste de vatra strămoșească s-au făurit marile acte istorice din 24 ianuarie 1859, 1877, din 1918, care au creat și cadrul fizic unic pentru spiritualitatea poporului nostru, atunci, astăzi și în veac. Biserica Ortodoxă Română
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să ajung dincolo de tot ce se mișcă și se transformă, să intru într-o stare de invariabilitate, să capăt forța de nebiruit, capabilă să se înalțe prin sine, să direcționeze și să susțină tot ce există, tot ce atârnă de negrăita voință a înțelepciunii lui Dumnezeu, pentru ca preschimbat în gând, departe de tot ceea ce înseamnă mutare și nestatornicie, sulfetul meu - nestrămutat și neșovăitor - să se poată face întâia oară părtaș cu Cel Care este nestrămutat și Neschimbat, încât să-l pot
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Gură de Aur ne învață ce să facem după ce greșim și după baia celei de-a doua nașteri, adică după Botez. „După ce ne-a spălat de atâtea păcate și după ce a coborât asupra noastră darea Sa cea bună, de o negrăită măreție, prin baia Botezului, ne învrednicește din nou de iertare pe noi, păcătoșii! Dar această rugăciune este a drepților și numai de la ei trebuie să vină, așa cum arată rânduielile Bisericii și chiar începutul Rugăciunii domnești: cel ce nu s-
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Făcătorul firii. Fie ca toți cei care chemăm numele Domnului nostru Iisus Hristos să fim feriți aici de desfătările amăgitoare ale celui viclean și fie ca în Veacul ce vine să fim sloboziți de muncile iadului și să fim părtași negrăitelor bunătăți, pe care acum nu le putem cuprinde nici cu gândul, ale Domnului nostru Iisus Hristos, slăvit de toată făptura, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Amin.” Prin a șaptea cerere ne rugăm la Dumnezeu „să ne izbăvească de cel
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
le și la pocăință îndreptându-mă. Și în vremea ieșirii mele, ticălosul meu suflet păzindul și întunecatele chipuri ale viclenilor draci departe de dânsul izgonindu-le. Și în ziua înfricoșatei judecăți de munca cea veșnică izbăvindu-mă și slavei celei negrăite a Fiului tău și Dumnezeului nostru moștean pe mine arătândumă. Pe care să o și dobândesc, Stăpâna mea, Prea Sfântă de Dumnezeu Născătoare, prin mijlocirea și sprijinirea ta. Cu harul și cu iubirea de oameni a Unuia Născut Fiului tău
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
tentativa indolentă de a reacționa ar fi trebuit de mult respinse prin recunoașterea alertă a contradictoriului"401. Această recunoaștere este o deschidere către credință, către trăirea contradicției, așa cum se întâmplă în spațiul creștinismului. Aici, marile taine religioase sunt "trăiri inexprimabile, negrăite și indescriptibile, care nu pot fi altfel îmbrăcate în cuvânt decât sub forma contradicției (...). Toată slujba bisericească, mai ales canoanele și stihirele, este impregnată de ingeniozitatea mereu clocotindă a comparațiilor antitetice și a afirmațiilor antinomice. Contradicția! Ea este totdeauna taina
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
crească sub stea năzdrăvană./ Lumină sunt, inimă, rană6". Ceea ce se deschide nu dă nimic de văzut în ascunsul originar al ascunderii; nu se întrevede - nu ia trup - decât minunea devenirii, frumusețea ne-spusă a întrupării poetale: "o priveliște de noapte/ negrăită 7". Nu e acesta posibilul întredeschiderii, cel care - fără să se arate - arată spre ceea ce va fi? "Puterile păsărești au arătat în triunghiuri/ spre ținte luminoase 8"; ceea ce e arătat nu e văzut; nicio intenționalitate nu animă arătarea; pur și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spre ființă și a rămânerii în ființarea pură: "oglindă călătoare, cer mobil" (Râul). Dialectică a unei răsfrângeri încrucișate pe un fundal brăzdat de alternante aparențe și apariții: Când repezi, când sticloase, și umede și rare,/ În orbul mării limpezi - tezaur negrăit -/ Răsfrângeri fără număr, pe rând au oglindit/ Multipla aparență și vecinica schimbare.//...// Și sus, prin golul nopții - mai trist și mai sever -/ Cetatea siderală în stricta-i descărnare/ Își dezvelește-n Număr vertebra ei de fier..." (Pytagora). Nu e totuși
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deschiderii și se stinge învăluit în nevăzutul prost al imaginii de sine. Drum care nu îndrumă ci ascunde "adevăratul chip al firii", astfel încât "nici sufletul tău nu ți-l vezi/ ce-n tine se învăluie-n tăcere"4. "Vălul/ ce negrăit acoperă"5 desparte vizibilul de invizibil; acoperindu-l pe acesta din urmă, îl propune pe cel dintâi ca singurul cu adevărat posibil. Mai mult: scoate invizibilul din dialectica manifestării; fiind acoperit, prin urmare de nevăzut, el nu există; lumea - inclusiv
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
autoritățile morale ori de părinți. Unii își ascund uneori lor înșiși dorințe de nemărturisit. Această ambivalență și violență a sentimentelor este ilustrată de un episod din romanul Alegerea Sofiei, de William Styron. Acest roman o operă fundamentală evocă grozăvia de negrăit a Holocaustului. El se învăluie ca într-o spirală, gravitează în jurul mărturisirii teribile pe care eroina, Sofia o tânără de origine poloneză deportată în timpul războiului nu reușește s-o facă decât abia la sfârșitul narațiunii: la sosirea în lagărul de la
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
asupra flirtului un punct de vedere tipic masculin. În romanul lui William Styron, punctul acesta de vedere îi aparține lui Stingo, naratorul poveștii și confidentul Sofiei, cel căruia aceasta îndrăznește să-i destăinuiască, în frânturi, trecutul său, greșeala sa de negrăit și zbuciumul său interior. Acest "tânăr provincial" ajuns la New York, acest "sudist jigărit și însingurat", cum îi place să se descrie pe sine, se instalase, în vara anului 1947, într-o pensiune modestă din cartierul evreiesc din Brooklyn, cu intenția
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]