2,984 matches
-
care trebuia să cânte. Din gâtlejul său ieși un „cucuriguuu” destul de răgușit de parcă cineva îl strângea de beregată. La al doilea cântat frații săi din cotețele vecine îi ținură isonul și duhurile necurate pocniră la răscruci și se pierdură în negura nopții. Localnicii îi găsiră pe cei doi soți într-un ungher cu chipurile împietrite de spaimă și fără grai. Abia își reveniră la realitate, iar vecinii nu-i părăsiră decât la ivirea zorilor. Unul dintre ei alergă la Popa Ștefan
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
vine o vâlvătaie care-i arde și-i pârjolește. Încet-încet, aura se înalță către bolta empireului și se pierde printre stele. Atunci părintele cu cetele sale îngerești rostește și cu mai multă convingere rugăciuni Împăratului Ceresc și Maicii Sale. Prin negura nopții aleargă arătări în flăcări, când la deal, când la vale. Pe ulița satului trec în galop cai cu coarne spre gârlă și sar în ea. Apoi, din apa murdară, țâșnesc bivoli fioroși ce iau în coarne gardurile de la curtea
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
scoate cu calm o cârpă neagră de sub pelerină și șterge tăișul coasei de puținul sânge ce-l mânjise. După ce-și duce la bun sfârșit ritualul își trage gluga pe cap, își pune coasa pe umăr și se pierde în negura nopții. Odată cu dispariția executoarei, dracii izbucnesc în chiote de bucurie ca la o mare victorie. După câteva clipe, din trupul împrăștiat al vrăjitoarei se desprinde un abur străveziu, inform, care se înalță ușor către cer. În același timp, pe deasupra, un
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
privit și l-am numit " Omenie "... XV. DÂNSUL MUZEI, de Remus Strugar, publicat în Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016. Dânsul muzei Unde ești tu, muză nebună? De ce fugi și te ascunzi facandu-mi slovele să se piardă în negura uitării? Alergi prin căile timpului? Dansezi printre stele? Plutești în valsul caii lactee? Întoarce-te! Sopteste-mi cuvinte nescrise încă, Fa-mi imaginația să-mi fie fără limite, la fel ca infinitatea universului. TU, muză adormita în palatul uitării, Trezește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
încă picur de speranță . Tu, muză cu părul de aur, Danseaza-mi în față în horă nebună, Fa-mi țocul să ... Citește mai mult Dânsul muzeiUnde ești tu, muză nebună?De ce fugi și te ascunzifacandu-mi slovele să se piardă în negura uitării?Alergi prin căile timpului? Dansezi printre stele? Plutești în valsul caii lactee? Întoarce-te!Sopteste-mi cuvinte nescrise încă,Fa-mi imaginația să-mi fie fără limite, la fel ca infinitatea universului.TU, muză adormita în palatul uitării,Trezește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
pe autoare), nu e vorba nici de ratarea, odată pentru totdeauna, încă de la Geneză, a Paradisului, ci de dispariția lui continuă, reiterată, de reconfirmarea eșecului, cu fiecare episod de viață, cât de cât luminos și promițător, în ceața și în negura fără margini ale Samsarei (Șampania, Sfârșitul). Ceea ce sporește tensiunea și configurează o particularitate puternic-distinctivă a textelor. Ca într-o perpetuă adeverire a lapidarului proverb românesc: „În zadar sunt toate/ Dacă este moarte” (să se vadă Fotografia, dar și Câinii învățătorilor
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
și mănăstirile sale zac acum în fundații de case. Pentru a-i cunoaște istoria, pentru a-i cunoaște oamenii, trebuie să pătrunzi în spațiul său spiritual. Fiindcă adevăratele „pietre“ ale falnicei capitale voievodale de odinioară se găsesc la bibliotecă. În negura istoriei În anii 953-954, episcopul Hieroteus vine la nordul Dunării, în părțile bănățene, „unde păstorește creștinii de aici, după ritul bizantin“, scria istoricul dr. Ioan Hațegan în volumul „Din cronologia județului Timiș“, apărut în 2004 la editura timișoreană „Marineasa“. Ceva
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
reflecții și citate din imensa zestre antică, biblică și patristică, dar un eclectic ce încerca să gândească și pe cont propriu - uneori foarte temerar chiar, cum o demonstrează comentatorul contemporan -, Gerardus din Veneția și din Cenad iese acum, întrucâtva, din negurile unui început de istorie medievală și din penumbra unor pagini latine devenind, iată, într-o schiță de portret a cărei nevoie o simțeam, un personaj cultural cu valoare exemplară pentru vremea sa și pentru colțul de lume de care și-
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
Medicina veterinară în sud-vestul României, de la începuturi și până la sfârșitul mileniului doi”, asupra uneia dintre cele mai vechi și mai puțin consemnate tradiții din Banat: istoria unei distinse bresle în slujba bunăstării. Istoria medicinei veterinare de pe aceste meleaguri, pierdută în negura vremurilor, adesea copil pribeag, prea puțin ocrotit de cei care aveau menirea s-o facă, și-a găsit în fine condeierii, care cu osârdia firii iscoditoare ne-au dăruit faptele înșiruite cu rigoarea prea rar încredințată până deunăzi albului imaculat
Agenda2005-38-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284217_a_285546]
-
până la sfârșitul mileniului doi”, scrisă pentru neuitare, este în această țară primul letopiseț al unei profesiuni, vocea care sparge tăcerea mult prea lungă, așternută asupra uneia dintre cele mai nobile meserii din câte au fost îmbrățișate de omenire. Mărturii din negura istoriei Între primele acte medicale atât umane, cât și veterinare se consemnează pe teritoriul Banatului și Transilvaniei, „fizicii” din mediul urban, însărcinați cu combaterea epidemiilor și epizootiilor. În ambele ținuturi au apărut în anii 1514, 1549 și 1573 organizații spitalicești
Agenda2005-38-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284217_a_285546]
-
Mirabela Dauer, Monica Anghel, Stela Enache, Ștefan Bănică și mulți alții. Difuzându-se foarte rar pe posturile de televiziune sau de radio, melodii de mare valoare precum „Să nu uităm să iubim trandafirii“ sau „Eternitate“ tind să se piardă în negura timpului, ceea ce nu este un lucru îmbucurător. Tinerii nu au acces la aceste piese și, fără a le asculta, le consideră învechite, dar, culmea, când se face un remix, melodia ajunge pe primele locuri în top. Lista completă a pieselor
Agenda2005-47-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284384_a_285713]
-
Voința Poporului”, în 12 octombrie 1929: „Dl Dr. Ioan Giurgiu a depus în numele a doi ingineri din Satu Mare o senzațională invenție la ministerul de război. Invenția constă dintr-un aparat aplicat asupra avionului spre a-l face invizibil. Aparatul produce neguri albăstrui. Există încă aparate similare, ele nu produc însă ceață, ci nori sau nori asemănători negurei.
Agenda2005-29-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283964_a_285293]
-
la gura exploatațiilor carbonifere”. Mai departe, în ultimele planuri - o minunată răvășeală de forme împădurite, înverzite pe coaste, sterpe în vârf, dominate de piscurile Retezatului și Parângului; dincolo de Valea Hațegului și de albia Mureșului se văd îndepărtatele profiluri, înecate în neguri, ale Alpilor Transilvaniei. Reperul acestor priveliști, scrie mai departe Jules Verne, rămâne „cetățuia“, cu alte cuvinte „Castelul din Carpați”, care de departe nu descoperă privirii decât „un morman uriaș de pietre și ziduri ruinate, la adăpostul cărora clădirile rămase întregi
Agenda2005-12-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283497_a_284826]
-
intimă a țarinei. Istoriografii curții imperiale scriau, în 1916, că Rasputin, cu forța voinței sale, le croia sieși și altora destinele, supunându-și necondiționat slujbașii curții. Însăși moartea sa, moment studiat și de parapsihologii timișoreni, a rămas încă învăluită în negura tainelor. Martorii scenei, dominată atunci de prințul Iusupov, asasinul lui Rasputin, decedat în deceniul al 6-lea al secolului trecut, la o vârstă venerabilă, și câțiva tineri ofițeri, vorbesc despre revenirea la viață a misteriosului călugăr, după ce, împușcat și otrăvit
Agenda2005-23-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283782_a_285111]
-
în așteptare, negrăit. Lacrimă cursă în tăcere, pe-un fir de Nu-mă-uita, oftat plecat din suflet, zbor frânt, neterminat, Mai, treisprezece, zi neagră, viața îmi va agita, când steaua ce-ți fusese hărăzită n-a mai luminat. Mă zdruncină din neguri întinsuri sufletești. Mi-ai pus în palme viața-ți, eu I-am încredințat-o; secundă fără timp, e firul vieții omenești, n-oi risipi-n uitare, nicicând, iubirea ce mi-ai dat-o. In cimitirul plin de fluturi, tăcerea vin
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
mereu singurei. Ce jertfe-am făcut pe altarul iubirii, Ce fete au plâns!...O! ce fete am mai plâns!... Desferecasem porțile fericirii, Când prima săgeată de foc m-a străpuns. Și acum o visez: cu părul sălbatic, Cu ochii de neguri, cu zâmbet divin... Cât de mult am iubit-o!... - ca un fanatic; Mi-a luat ani de zile să pot să-mi revin. O păstrez și acum ascunsă în mine Și sunt așa sigur că tot o iubesc Iar când
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
mereu singurei.Ce jertfe-am făcut pe altarul iubirii,Ce fete au plâns!...O! ce fete am mai plâns!...Desferecasem porțile fericirii,Când prima săgeată de foc m-a străpuns.Și acum o visez: cu părul sălbatic,Cu ochii de neguri, cu zâmbet divin...Cât de mult am iubit-o!... - ca un fanatic;Mi-a luat ani de zile să pot să-mi revin.O păstrez și acum ascunsă în mineși sunt așa sigur că tot o iubescIar când pleca-voi
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului POVESTE DE IUBIRE Pribegeam spirite pierdute în infinit de incertitudini Printre abisuri ce căutau să ne soarbă în vârtejuri Și nu știam unde vor să ne poarte Ne căutam mâinile în negurile îndoielilor din noi Ziduri de cetate eternă crescând până-n cer Ne simțeam rătăcitori în peisaje lunare Ne înspăimântau himere, umbre fără contururi Ce căutau să-ne înlănțuie sufletele între două lumi, Să ne smulgă din certitudini, să ne facă sclavi
POVESTE DE IUBIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384941_a_386270]
-
fiu. Mă văzusem adesea de neînvins pictând zboruri albastre învingător în iubire și-n viață nepăsător în fața la opreliști și prezumții urcasem pe fir de dorințe și iluzii către cer crezând în victorii năzuințele dărâmaseră circumstanțe dinaintea iubirii ziduri de neguri și prezumții de eșecuri se destrămaseră în fum și în cețuri. nimic nu-i zăgăzuia entuziasmul așa cum mi se-ntânplă ades mie eu îmi ucisesem visarea cedând spațiu teamei de eșecuri. El nu! Era chipul omului de succes optimist ce-mi
OMUL CE-MI DORISEM SĂ FIU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384958_a_386287]
-
foșnește toamna-n vie. Ciorchini de struguri dulci să-ți dau aș vrea Zdrobiți în dinți ca tu să le simți gustul, Capul să-ți odihnești pe mâna mea Și de pe buze, eu să adun mustul. Te-mbrățisează noaptea risipind În negura ce cade peste vale Steluțe mii, ce te-nsoțesc clipind Dar nu-mi sunt aștri mie, ci rivale. Referință Bibliografică: Toamna / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2082, Anul VI, 12 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adriana
TOAMNA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385129_a_386458]
-
vine Desculță, peste câmpuri, Râzând ca o copilă Cu pletele în vânt; Suavă, visătoare, Purtând în brațe, fire De galbene narcise Și palizi ghiocei. Tresaltă-ntreaga viață! Din lut răsare iarba, Iar mugurii pe ramuri Țâșnesc triumfători! Renaștem dimineată, Din neguri și durere! Din pulbere și moarte Pornim biruitori, Spre zări memărginite Pictate cu albastru; Spre bobul de sămânță Bogat și roditor. Ne naștem bucurie, Din clipe de-ntristare! Din lacrimi și păcate Ne îndreptăm spre zori! Referință Bibliografică: Când vine
CÂND VINE PRIMĂVARA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385225_a_386554]
-
și nisipuri înșelătoare. În acel anotimp invernal, undele clocoteau surd, prizoniere ale calotei de gheață de la suprafață, printre malurile pietroase mărginite de arbori cu ramuri spectrale, dintre care se distingeau pini argintați ce dădeau peisajului o măreție de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții . Călăreții fantomatici scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură, unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi, ce
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
spectrale, dintre care se distingeau pini argintați ce dădeau peisajului o măreție de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții . Călăreții fantomatici scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură, unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi, ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de ceață și nelinișteau caii. Pentru a nu se pierde în întunecimile de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se aținea mereu
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
mongol. Tolui și-a luat iubita în brațe, a strâns-o lângă inima sa în tăcere, apoi dând pinteni cailor s-au pornit în mare grabă, făcând cale întoarsă spre hotarele Hoardei de aur. Pentru prima dată în Valea Întunecată negura s-a ridicat îndeajuns descoperindu-se vederii tinerilor și gărzilor ce-i însoțeau, strălucirile înghețate ale peisajului , sinuozitățile râului și coastele împădurite cu arbori imenși acoperiți de albul imaculat al iernii. Zâmbind, doica care cunoștea multe taine, le spuse oftând
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > TRĂIRE Autor: Eugen Baciu Publicat în: Ediția nr. 1585 din 04 mai 2015 Toate Articolele Autorului Privesc spre negura amară Ce pretutindeni mă-nconjoară Încerc să o destram, dându-i lumină, Dar ea prea densă, mă domină. Pășesc prin ea, dar la tot pasul Doar haos și tristețe întâlnesc, Și-arar sclipind vreo luminiță, Pe ici și colo-ntrezăresc
TRĂIRE de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384530_a_385859]