544 matches
-
Sus ne așteptau frații și un popă sau doi de la satele din vale. Abia dacă încăpeam în schit, mă întreb dacă aveam loc toți în vârful stâncii. Jos se zbăteau apele Văii lui Coman și ale Dâmboviței, mai ții minte, neică Mihai? — Cum să nu?! Vă așezați voi fetele la rând să beți mai întâi agheasmă și starețul vă miruia și vă frângea bucățele de busuioc pe care le băgați în sân ca să aveți noroc la măritiș. Apoi ne așezam să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa până seara. Dar ne zorea să isprăvim că mai era mult până la Câmpulung. — Câmpul lui Lung, așa îi spunea sfinția sa, că era de prin părțile Sibiului și-i plăcea vorba românească mai mult ca orice pe lume. Ții minte, neică Mihai, cum spunea: „Apoi dacă e să liturghisim doar pe slavonește sau grecește, la ce s ar fi ostenit Dumnezeu Tatăl să trimiță apostolilor Sfântul Duh în chip de limbi de foc?” Spătarul se surprinse zâmbind cumva cu inima, un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adjectivul care caracteriza cel mai bine clădirea. Se întoarse și privi curtea, care era de fapt o grădină, și reluă. Auzisem că în fiecare lună, aci la Mogoșoaia înflorește alt pom, dar eu acum îi văd pe toți deodată înfloriți. — Neică Mihai, ți se pare, sunt doar trandafirii, glicinele, rodiii și perii turcești. Acu’ o lună erau într-adevăr toți deodată, cum nu s-a mai văzut: cornii și scorușii din pădure, corcodușii, caișii și piersicii pitici, și merii, și cireșii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Alexandru Mavrocordat, răposatul mare exaporit, neam cu doamna Stanca prin Alexandru Iliaș. Ea a fost cea care, amabilă, a reluat conversația când mâncarea pregătită europenește a fost înlocuită cu desertul oriental adus de cafegiii cu mișcări lente și neauzite. Neică Mihai, îți mulțumesc că mi-ai dat prilejul să-mi aduc aminte de felul în care vlădica Theodosie strecura învățătura în sufletele noastre de copii când porneam într-un fel de hagialâc prin țară pe la mânăstiri. Ștefan, ducându-și felegeanul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pot uita în veci! Era pe vremea când mânăstirea Hurezi sta crudă și nezugrăvită și vodă, cu doamna și cu vlădica Theodosie, umblau pe la mânăstirile oltenești ca să arate meșterilor ce anume vor să fie folosit ca izvod. Erai și domnia ta, neică Mihai. Copii eram doar cinci, că Stanca era la casa ei, Maria doamnă în Moldova și Ilinca își pregătea zestrea la Târgoviște. Așadar noi, Constantin, Radu și cu mine și Safta și Ancuța, abia, abia ridicată. Poate eram la Cozia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa în pridvor și priveam Înspăimântătorul Județ, numai ce vine un frate pirpiriu cu câteva fire roșietice drept barbă și cu ochii albaștri, albaștri ca peruzeaua. Ancuța, mititică, pe lângă noi smiorcăia și se agăța când de mine când de Constantin: „Neică, dar aci ce-i?” și ridica mânuțele spre chipurile din smoala gheenei. Cum noi abia buchiseam pentru noi, fratele cel tinerel începe să-i lămurească el zugrăveala. „Aci sunt cei ce dau bani cu camătă, uite leneșii care dorm în loc să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o mare povară... — Ușurat de povara păcatelor nespuse... Eu nu am fost de față, spuse cu regret spătarul Mihai. Matei își ridică grăbit mâna strânsă în pumn și cu dosul ei își șterse o lacrimă aninată în gene. \ — Și?... spune, neică Ștefan, ce-a fost după aceea, rugător se tângui Mateiaș. — După aceea..., căzu pe gânduri Ștefan. După aceea ne-am ridicat toți și pe rând i-am sărutat mâna sfinției sale. După ce i-a sărutat-o și monahul cel curat la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi ajutat să deslușească tainele mântuirii. Ștefan luă din chesea cu lingurița de argint puțin șerbet din cireșele amare ale anului trecut, îi admiră culoarea și, după ce îl savură, ceru unui fecior să aducă apă proaspătă, destrămând astfel vraja amintirilor. — Neică Mihai, noi trebuie să ne grăbim spre București, se scuză el. Stanca De două zile băteau clopotele la toate bisericile și mânăstirile Bucureștiului, băteau chiar și la schituri și metocuri, băteau într-o dungă de pătrundea jalea lui Io Constantin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tristă la Ștefan și de veselie forțată la Constantin. De fapt, era pentru prima oară când primejdia, pe care o simțea plutind în jurul lui, avea nume concret. — Probabil fericirea sa Hrisant al Ierusalimului a mijlocit trimiterea scrisorii prin călărașii... — ...lui neica Mihai, completă trist Ștefan. — Nu sunt ai lui neica Mihai, sunt ai patriarhiei până la Rusciuc, se scuză vodă. — Și de la Rusciuc vin unii, fără să știm noi, spre neica Mihai și alții în simbria noastră, cu caii noștri spre noi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
De fapt, era pentru prima oară când primejdia, pe care o simțea plutind în jurul lui, avea nume concret. — Probabil fericirea sa Hrisant al Ierusalimului a mijlocit trimiterea scrisorii prin călărașii... — ...lui neica Mihai, completă trist Ștefan. — Nu sunt ai lui neica Mihai, sunt ai patriarhiei până la Rusciuc, se scuză vodă. — Și de la Rusciuc vin unii, fără să știm noi, spre neica Mihai și alții în simbria noastră, cu caii noștri spre noi. Poștele sunt ale domniei. Întrebarea este: neica Mihai știe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sa Hrisant al Ierusalimului a mijlocit trimiterea scrisorii prin călărașii... — ...lui neica Mihai, completă trist Ștefan. — Nu sunt ai lui neica Mihai, sunt ai patriarhiei până la Rusciuc, se scuză vodă. — Și de la Rusciuc vin unii, fără să știm noi, spre neica Mihai și alții în simbria noastră, cu caii noștri spre noi. Poștele sunt ale domniei. Întrebarea este: neica Mihai știe ce scrisori vin la spătărie? — Hai să aflăm, sugeră fericit domnitorul că poate abate în altă direcție atenția de la vestea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ai lui neica Mihai, sunt ai patriarhiei până la Rusciuc, se scuză vodă. — Și de la Rusciuc vin unii, fără să știm noi, spre neica Mihai și alții în simbria noastră, cu caii noștri spre noi. Poștele sunt ale domniei. Întrebarea este: neica Mihai știe ce scrisori vin la spătărie? — Hai să aflăm, sugeră fericit domnitorul că poate abate în altă direcție atenția de la vestea propriu-zisă. Dar cu ce spune Corai că plănuiește Gin Ali Pașa, cum rămâne? întrebă prințul Constantin. Ștefan prinse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sfârșitul perorației, pe buzele frumos arcuite ale fratelui Constantin va înflori din nou zâmbetul lui sincer și că, în cel mult un ceas, chiar măria sa taica va crede ceea ce spune acum doar ca să spulbere groaza din sufletele lor. — ...Cât despre neica Mihai biv vel spătarul, hai să mergem la biserică să ne închinăm de dimineață și să intrăm apoi în divan, acolo o să încerc să văz dacă știe de scrisoare. Ajunseseră miercuri și nu se ținuse nici un divan în săptămâna aceea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spătar Mihai, cu fața palidă încadrată de barba căruntă aproape albă, privea zâmbind spre voievod, dar pe măsură ce taina vizirului se dezvăluia, ochii îi deveneau tot mai strălucitori până ce o lacrimă se anină de pleoapele-i încrețite de trecerea anilor. Atunci neica Mihai își lăsă capul în jos și căutându-se în mâneca largă a caftanului tivit cu blană scoase o batistă cu dantele subțiri franțuzești și și suflă zgomotos nasul, prilej pentru a-și șterge ochii. Nu aflase de scrisoare până
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
subțiri franțuzești și și suflă zgomotos nasul, prilej pentru a-și șterge ochii. Nu aflase de scrisoare până acum, dar știa că ceea ce conține era adevărat. Din jilțul voievodal din fața lui, Brâncoveanul cu zâmbetul trist parcă-i spunea: „Ce făcuși, neică Mihai?” — Am vrut să aflați și domniile voastre și să ne sfătuim, ca să spuneți ce credeți că ar fi de făcut, spuse vodă prietenește. — Eh, acum când vine Paștele i-or fi trebuit grecului bani, cui nu-i trebuie la sărbători
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa: „Decât să învățăm cum să ne purtăm cu dușmanii, mai bine să-l ascultăm pe Hristos și să ni-i facem prieteni, iubindu-i”. Îl ascultase pe fostul mare stolnic, îi vedea profilul și al lui și al lui neica Mihai și nu avea impresia că taica reușise prea mult iubindu-i. În orice caz nu știuseră de venirea scrisorii prin rețea; acum or să afle, când o să le spună Ștefan Cantacuzino care era data expedierii scrisorii. 39 Agent polițienesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dăduse certitudinea că taica nu va avea soarta celorlalți Brâncoveni, Preda ot Brâncoveni, Papa și Barbu, pe care nu-i cunoscuseră ei copiii și nici chiar taica, decât din pomelnicele pentru morți ale sfintelor ctitorii ridicate de ei. — Mai facem, neică Ștefane, un panegiric ca cel de l am citit când a împlinit vodă cincizeci de ani? Acum îl facem împreună și-l punem pe vodă Matei ot Doicești să-l citească, șopti râzând Radu Brâncoveanu. — Fratele nostru și al domniei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
da, în grecește, gândi prințul, mai mult de atât neputând prinde. Ce complicată era viața! Și el, ca și taica, nu se putea despărți de Cantacuzini. Taica de naș Dinu pe care-l iubea din tot sufletul, iar el de neica Mihai. Știa că și neica îl iubește pe taica și că de șapte ori urzise împotriva lui și de șapte ori se întorsese și-i devenise credincios. De șapte ori? Nu, doar de șase ori se întorsese spre credință domnitorului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai mult de atât neputând prinde. Ce complicată era viața! Și el, ca și taica, nu se putea despărți de Cantacuzini. Taica de naș Dinu pe care-l iubea din tot sufletul, iar el de neica Mihai. Știa că și neica îl iubește pe taica și că de șapte ori urzise împotriva lui și de șapte ori se întorsese și-i devenise credincios. De șapte ori? Nu, doar de șase ori se întorsese spre credință domnitorului. Acum complotează cu toți dușmanii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iubește pe taica și că de șapte ori urzise împotriva lui și de șapte ori se întorsese și-i devenise credincios. De șapte ori? Nu, doar de șase ori se întorsese spre credință domnitorului. Acum complotează cu toți dușmanii noștri. Neica Mihai este cel care-i strânge ca într un mănunchi pe toți. Ilinca, fata lui neica, e măritată cu Dumitrașcu Racoviță, fratele lui vodă Mihai Racoviță, cel închis la Ediculé la Stambul. S-a lăudat la paznicii de închisoare că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întorsese și-i devenise credincios. De șapte ori? Nu, doar de șase ori se întorsese spre credință domnitorului. Acum complotează cu toți dușmanii noștri. Neica Mihai este cel care-i strânge ca într un mănunchi pe toți. Ilinca, fata lui neica, e măritată cu Dumitrașcu Racoviță, fratele lui vodă Mihai Racoviță, cel închis la Ediculé la Stambul. S-a lăudat la paznicii de închisoare că dacă Dumitrașcu, frate-său, îl aduce legat la Stambul pe taica, îl pune sultanul pe el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
muntele la Sibiu sau la Brașov, la moșiile noastre și i aș lăsa pe Racovițești, pe Mavrocordați și pe Cantacuzini să se încaiere între ei pentru Valahia. Doamne, ce-ar mai fi! Ștefane, Ștefane, geaba îl citiși pe Machiavelli, nu neica Mihai îi ține uniți snop, taica îi ține, ura față de taica, asta îi unește și le dă puterea, dacă n-ar fi taica, Doamne, ce-ar mai fi! Ștefan aproape că râdea, imaginându-și „ce-ar fi, dac-ar fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar nu intră, respiră adânc vrând parcă să-și umple pieptul cu aerul dinăuntru, închise la loc și porni repede să ocolească prin dreapta palatul. Ajunse în fața lui dinspre apus, fața frâncească, cum îi spunea taica, italiană cum îi spunea neica Mihai. Ispravnicul aștepta pe treptele de marmură care coborau în lac. — Poruncă, domnia voastră, îndrăzni intendentul. — O barcă? — Numaidecât. O aduc chiar eu? Da, dar repede, mă grăbesc să plec... Ispravnicul, intendentul palatului și moșiei de la Mogoșaia, un om de cincizeci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bălților Dunării ca să vedem ce e cu tâlharii care ațin drumurile... Cantacuzinii se ridicară câteșitrei și, după ce îl salutară ceremonios pe domn, ieșiră. În turnul corpului de gardă ceasul bătu de patru ori, chindia cum spuneau ei. — Să înțeleg că neica Mihai și naș Dinu cred că vestea pe care ne-a trimis-o doftorul grec este adevărată? întrebă vodă, fixându-l pe Ștefan. — Dânșii nu cred nimic, dânșii știu că este adevărată, răspunse prințul. — Nici o veste de la Bălașa, am primit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Șerban Vodă, și zestre Casandrei când s-a măritat, și bani la marele seraschier, și la han ca să nu jefuie țara trecând spre Zărnești. De drumul la Odrii ce să mai zic, altă politică de-a lui naș Dinu și neica Mihai. Li se părea că turcii sunt într-atât de slabi că dacă o să vină unul din ei domn, numaidecât se și unge bazileu. Alte pungi, alte inele, alți armăsari arăbești, că Brâncoveanul e putred de bogat. Când i-am
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]