544 matches
-
se părură tare frumoși: Păuna doamna, zveltă, palidă, cu buzele subțiri, jucându-și mereu inelul de pe un deget pe altul, vodă Ștefan, bărbat la patruzeci de ani, îmbujorat în obraji și cu o imensă tristețe în ochii mari, migdalați, doar neica Dinu era descumpănit, îi trecuse spaima, pentru că fața nu-i mai era vânătă stacojie, ci lividă. Obrazul de hârtie lăsa acum să se vadă albastre, vinișoarele pe nas și la tâmple. Era pentru prima oară în viața lui când spătarului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu câteva clipe în urmă vine să-i alunge șovăiala și remușcările. Zâmbi, pentru că și acum, ca și alte ori, nu putea să-și stăpânească gândurile: „Oare de ce se crede Păuna Cantacuzină și nu Brâncoveană?” — Nu este nimic de râs, neică Mihai, hotărî doamna, îl așteptăm pe imbrohorul Rekiap să ne spună el, ca și cum n-am ști nimic. Ziceați că lipsesc din spătărie scrisorile cu rușii și că nu s-au putut găsi. Să ni le trimiță oamenii țarului, să le
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-mi să plec, și fără să aștepte un răspuns spătarul se îndreptă spre ușă, de unde se mai înclină o dată și ieși. Îl supărase modul în care stolnicul îl exclusese - la Târgoviște, vodă Ștefan, la București, domnia sa și doamna Păuna -, pentru „neica Mihai” nu mai era loc. Când a ajuns la Mitropolie nu s-a dat jos din caleașcă, l-a trimis pe feciorul de lângă vizitiu să întrebe dacă sfinția sa îl poate primi. Peste câteva minute află că mitropolitul Antim era la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fir de sârmă de argint isonul. Oare ce verset o fi rostit citețul? se întrebă spătarul. Șugubăț, vlădica Thedosie cel din icoană, îmbrăcat în odăjdii cu pătrățele i se păru că-i răspunde: „Cum, nu știi? Să ne facem aci, neică Mihai, Bizanțul nostru, ăsta e versetul!” — Âââ, âââ, reveni neînchipuit de grav isonul, terminându-se cu înfrățirea la unison alături de glasul dascălului: — Că știe Domnul calea drepților, iar calea necredincioșilor va pieri. De jur-împrejur pe pereți, păretare, scoarțe caramanii, pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Uitaseși, măria ta, că prin asta, așa cum spune Evanghelia, ai pus cărbuni aprinși pe capul lui. — Dar i-am iubit, părinte Gherasime, i-am iubit, ca domn niciodată nu i-am pedepsit după fapta lor pe naș Dinu și pe neica Mihai. Ca domn, măria ta, mă întreb dacă aveai voie să-i iubești întratât. Domnii n-au voie să iubească, ei trebuie să fie drepți. — Pot oare domnii să se întoarcă la legea iudeilor și să uite de Iisus Hristos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că n-a secat izvorul lacrimilor lor? Îmi spui că pot să dorm acum. Nu pot, sfinția ta, să adorm fără să mă întreb cum de nu am putut cunoaște ce era în sufletul lui naș Dinu și al lui neica Mihai. E greu când te vând cei pe care i-ai iubit, e tare greu, grea caznă a cugetului, dar cum este când i au legat în această vânzare pe toți ai tăi, te-ai întrebat? O să-ți cer ceva
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mii de pungi ca să l facă domn din nou. Când au venit să le spună, citea turcul că taica s-a răzvrătit și nu a vrut să dea și de asta ei toți Brâncovenii au fost osândiți la moarte împreună cu neica Ianache. Cel fel de judecată o fi asta, de unde să ia taica șaizeci de mii de pungi? Nu-i venea să creadă că vizirul este așa de prost și nu știe că taica n-are atâta aur. Nimeni în Țara
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rai sunt poame de tot felul, și rodii, și roșcove... Iisuse Hristoase, ajută-mă să nu greșesc. Nici cu gândul... Lacrimi mari scăldau fața copilului, se uită în jur, zâmbi fericit, nimeni nu-l vedea, acum toți se uitau la neica Ștefan cum se împărtășește, ridică mâna cu pumnul strâns și-și șterse grăbit lacrimile. Se împărtășește robul lui Dumnezeu, Ștefan..., cântă cu glas răgușit monahul cel coliliu și mâna-i tremură atât de tare încât lingurița zăngăni de buza potirului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aripi de păsări care se înălțau ca niște săgeți în văzduh, ca de acolo de sus să poată vedea soarele nerăsărit încă, și peste toate, ca un ciocan izbind înfundat, loviturile inimii. Cu aceeași acuitate auzi șoapta măriei sale taica spre neica Ianache: — Să fii domnia ta primul, eu o să fiu ultimul. Rogu-te ai grijă cum faci ca să nu se răzvrătească dragii mei coconi. Rogu-te, ai grijă, după pilda domniei tale să moară și ei creștinește, cu sufletul împăcat. Rogu-te
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-te ai grijă cum faci ca să nu se răzvrătească dragii mei coconi. Rogu-te, ai grijă, după pilda domniei tale să moară și ei creștinește, cu sufletul împăcat. Rogu-te... Ce face? Taica plânge în hohote în genunchi în fața lui neica Ianache? Ștefan se întoarse brusc, lăsând marea cu păsările ei și se aplecă să-l ridice pe taica izbindu-se de Constantin, care făcea același lucru. N-avea grijă, taică, șopti Constantin, noi o să fim primii, neica Ianache și cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
genunchi în fața lui neica Ianache? Ștefan se întoarse brusc, lăsând marea cu păsările ei și se aplecă să-l ridice pe taica izbindu-se de Constantin, care făcea același lucru. N-avea grijă, taică, șopti Constantin, noi o să fim primii, neica Ianache și cu mine. O să încercăm, deși știi, aș vrea să știi asta, până acum am fost împreună, dar de murit, fiecare moare singur, așa cum îi dăruiește Dumnezeu sfârșitul. Singur... Un răpăit scurt de tobe turcești și sunete de trâmbițe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oară: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin! Toți șase își însemnară trupurile făcând larg semnul crucii. Din spate, șase ajutoare de călăi le prinseră puternic mâinile în lațuri dinainte pregătite. Tobele începură din nou să răpăie. Neica Ianache nu le auzea, doar glasul suspinat al voievodului său spunându-i „ai grijă să moară și ei creștinește”. Bum, bum, îi făcea sângele. Acum rămăsese doar atât, bătaia inimii lui. Făcu un pas înainte, și încă unul. Dar ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
brusc. Coboară cu gesturi obosite. LEONIDA (cu voce brusc ramolită): Mașer, dacă nu te superi... un pahar cu apă. EFIMIȚA (îi întinde paharul, el coboară și reia poziția): Ehei... cum le spui dumneata bobocule... mai rar cineva... LEONIDA (bea): Mersi, neică, mi-a trecut. Dar leșină în scaun. Efimița nu sesizează imediat. Apoi lasă gazeta, se uită la el și îl strigă, întîi binișor, apoi mai tare. EFIMIȚA: Leonido!... Leonido! Ce-ai soro?... M-auzi!? Trezește-te! Leonido, să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
fără motiv. LEONIDA: "Aduc martori, domnule sergent că am zăcut o lună de zile. Întreabă și pe popa Zăbavă! Alalatăieri m-a grijit!" RICĂ: N-am eu de-a face cu popa Zăbavă, nu-l am pe listă! LEONIDA: De ce, neică? De ce? RICĂ: Eu pe dumneata te am pe listă! LEONIDA: Pe mine...? RICĂ: Pe dumneata, pe dumnealui, pe toți. Să te prezinți mîine la Companie. Trebuie sa-i dăm mandat pentru ca să-l iau mîine dimineață. LEONIDA: Mandatul? RICĂ: Nu mandatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
RICĂ: Parol. (începe să se îmbrace iute) Bonsoar! LEONIDA (de sus prin somnul prefăcut): Alevoar! RICĂ: Pardon? EFIMIȚA: Rezon! Alevoar! RICĂ (arătînd spre Leonida): Bonsoar venerabile! EFIMIȚA (prin somn): Să-mi scrii! RICĂ (pupînd-o de rămas bun pe Efimița): Mersi, neica. Mi-a trecut! (iese uitînd legătura de gît) 18. Efimița vede legătura o ia, o privește, urcă iar în patul ei și scoate de sub pernă legătura de gît și cîntă cu ea în mînă melancoloică "Portretul": "Cînd ore de-ntristare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
obraz că mai rău nu se poate; geaba îi spun că "uite, a apărut ceva creștere economică, ceva tot au făcut ei, nu e chiar așa", mormăi, și nenea se uită la mine ca la un rătăcit, ca la un neica nimeni. Nu știu ce mama zmeilor să-i spun, mă uit la nenea și singura chestie care-mi bâzîie prin cap sunt următoarele alcătuiri sintactice împănate exclamativ cu următorul îndemn: "Plecați, copii, duceți-vă în lumea largă, veniți vara la pescuit și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
dă cu piatra și nu rîde niciodată. În decembrie, capelmaistrul va fi Traian Băsescu Dincolo de zarva politicii rămâne obligația de a privi o clipă măcar peste lozinci, clișee electorale și șmecherii demagogice de doi bani. O privire peste lumea lui neica Hașotti sau Miki Șpagă dezvăluie dificultățile postelectorale ale viitoarei guvernări. Cine va guverna stabil țara în asemenea vremuri agitate economic este o întrebare pe care cele trei partide care ar putea forma coaliția viitorului guvern nu și-o pun. Această
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
banul reușește să cumpere nu numai tot felul de bunuri, dar chiar și adevărul sau falsul. Dacă un astfel de personaj rostește un lucru aberant, aceasta este considerată o propoziție corectă (pentru că e spusă de x = 1500 euro). Dacă un neica nimeni (y = 100 euro) spune un adevăr acesta deseori este privit derizoriu, prin prisma celor 5 milioane pe care le face, prin prisma cămășii vechi și a pantofilor prăfuiți și uzați. Și asta mă enervează la culme, evident... Codruț 12
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
d-adevăratelea, că-ți vine să te râzi. Că io Îi și zic Întruna lu Fainberg: „De ce să arunci doi marafeți pă Ratti, când avem Zoologică chiar la noi acasă?“ Pă bune, Îi citești În obraz că ie neterez, un Neica Nimenea cu păru morcoviu, și d-aia nu mă mir că Juana Musante l-a pus la locu lui. Musante aia, știți doar, e cum ar fi șerifă: d-aia s-a și luatără ea cu Claudio Zarlenga. Don Vicente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pelea și osu, domne, da cu fruntea-n cer. A zis adio la drumu dă fer și nu ieșea din coteț nici pentru un șpațir până la cele mai asortate cătune de primprejur. D-atunci i-a rămas dulce polecra dă Neica Broscoiu țestos Veteran, ca aluzie, să știi și domnia ta, că nu ieșea nicicând și iera greu să dai nas În nas cu iel la magazia dă furajuri Buratti, dacă nu la crescătoria de pasăret Reynoso. N-a vrut deloc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe altarul lăcomiei nu mai puțin de o sută douăzeci de pilule mixte, care se remarcau prin tot atâtea nuanțe. Asemenea promiscuitate l-a dus la ruină; chiar În acel an a trebuit să-și vândă localul altui chef, un neica nimeni, care a dezonorat templul savorilor, vânzând curcani umpluți pentru agapa de Crăciun. Praetorius a comentat filosofic: C’est la fin du monde*. Pentru ambii precursori, fraza s-a dovedit profetică, măcar la figurat. Senil, Querido se specializase În vânzarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de duzină de degete, pentru a număra de-acum clasicii chefs - Dupont de Montpellier, Julio Cejador - capabili să reducă toată bogata gamă de comestibile la invariabilul cheag pământiu impus de canoane. În 1932 se produce miracolul. Îi dă curs un neica nimeni. Cititorul nu Îi ignoră numele: Juan Francisco Darracq. J.F.D. deschide la Geneva un restaurant ca toate celelalte; servește bucate prin nimic diferite de cele vechi: maioneza e galbenă, verdețurile - verzi, cassata - un curcubeu, iar orice roast-beef - roșu. Sunt gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
argat, la fel ca pă mine, pentru orșice toană. Mi-a venit inima la loc În caraiman. Don César s-a Încruntat și mi-a turuit: — Nici să n-auz dă bucătar și argat. Să mă Încrez În tine, bă Neica Nimeni, poate că ie o idioție, da nici În ruptu capului n-o să Împart taina cu ăia doi, care poa să mă vânză lu Caponsacchi drept fier vechi. Nici bucătaru, nici argatu nu egzistau pă bune, da i-am juruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ce sunt l-am devansat c-un chibrit dân lemn. Atunci am luat prima lecție. Granguru nici că mi-a zis mersi, da s-a pus pă fumegat care nici că-i păsa, cu parpalacu pă el, parcă io ieram neica nimeni lângă vânzătoarea dă havane Hoyos de Monterrey. Gestu ăla, care atâtea altele aveau să-l confirme, mi-a fost dă revelație. M-am prins pă loc că candriu iera dă alt soi, din ăi dă călăresc pă cai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
asfințitul șters, aproape stâns. A doua zi pe la toacă, cum descălecai, Sandu se repezi pe ușa crâșmei ca izbit de cineva și răcni la un țânc numai de o șchioapă, care se prăjea la soare: —Mă, tătuță, mă! fuga la neică Marin, mă! Până ce-mi duse calul în șopron, până răcni la muiere: „U! Ano, fă! rupe gâtul la găina a pestriță!“, până intră în odaia scundă, afumată, cu zâmbetu-i frățesc, Marin pușcașul sosi, cu băiatul ca un mânz după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]