513 matches
-
ochii negri și neliniștiți, ca de șoricel. În toate aducea cu un șoricel, părul cenușiu și puțintel cam lung, costumul gris cu umeri căzuți, mîinile mici în continuă mișcare, dar nu era deloc ceea ce părea. În adevăr, era o fiară neiertătoare, cu o putere nemăsurată, schimbase câțiva miniștri și chiar vreo doi șefi de guvern, o adevărată fiară, cu mișcări neprevăzute și stăpînă cu totul pe împrejurimile sale. Într-un fel semăna destul de mult cu Mihai Mihail, numai că spre deosebire de acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atmosfera aceea însă de atunci entuziasmul începea să înflorească și Paul Georgescu vedea în unii ceva suspect, incredibil, și nu-i cruța. Nu-i păsa încă pe vremea aceea de dușmani, era tânăr, cui îi pasă, în tinerețe, de acumulările neiertătoare care se strâng în urma noastră? Am făcut cunoștință cu o doamnă crishnamurtistă, cu care m-am plimbat pe aleile înzăpezite... Krishnamurti mă turburase și pe mine prin anii '42, cu critica pe care o făcea el conștiinței umane veșnic condiționată
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
roșu sângeriu iradiind și absorbind privirea și înghițind-o și părând să tremure în aerul mișcător în care pluteau sclipitoare fire de praf și funigei, ca și cum - se gândea - în spatele lor, al panourilor, s-ar fi aflat vreun Rumpelstilzchen blând și neiertător și numai memorie. Cu două săptămâni în urmă înțelesese că încercarea cu personajul important eșuase și n-ar avea rost să mai creadă în ea. S-a speriat în prima clipă. Pe urmă l-a cuprins bucuria, se simțea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe peretele opus, luminându-l treptat, apoi făcându-l brusc să strălucească, și simțea ceva neclar și primejdios. Ca și cum ar fi așteptat un răspuns sau ar fi întrezărit ceva ca o speranță, și-a întors ochii de la acel Rumpelstilzchen blând, neiertător și numai memorie și privea pe fereastra largă răsăritul de soare și acoperișurile caselor mici dezvelindu-se din aburii zdrențuiți ai dimineții... Partea a treia Primul cerîc) Erau singuri în toată acea pustietate și aerul adia cu o răcoare gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu?... Să te vezi deodată înlocuită nu cu o altă persoană, ci cu o comună întreagă! Și necazul cel mare pornea de la faptul că Ilinca era sigură că înlocuirea a făcut-o Bărzăunul, intenționat, și nu altcineva. De aceea devenise neiertătoare. Adică nici nu mai voia s-audă de Bărzăun și nici să-l mai vadă vreodată. Or, un asemenea chin era de neconceput pentru poet, mai ales că nu se considera vinovat cu nimic. Ar fi scris el la revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
toată legea pe distanțe de kilometri ce păreau fără sfârșit. Odată ajuns la școală, transpirat abundent și abia trăgându-și sufletul, școlarul era nevoit să treacă mai întâi pe la dușuri chiar cu riscul de a se îmbolnăvi de vreo boală neiertătoare. Că John nu-și permitea să vicieze aerul din clasă cu sudoarea lui urât mirositoare și, în plus, își zicea că și sportivii procedează tot așa după efortul depus la antrenamente și la întrecerile lor. Or el, de când face crosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îngenuncheat la mormântul mamei, care rămasă văduvă la 38 de ani, a crescut cu greu în vremuri tulbure 6 copii. S-a dus și la mormântul surorii sale care la doar 65 de ani a fost răpusă de o boală neiertătoare. Soarele trecuse de mult de amiază, se apropia seara. Pe drumul de întoarcere spre casă nu a scos o vorbă. Ajuns acasă, n-a vrut să mănânce nimic. Era prea obosit. S-a întins în pat cu gândul să ațipească
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Îmi permiteți? — Desigur. Condu-o, te rog, pe domnișoara Vera. — Nu este nevoie, interveni ea. — Insist. Vera se lăsă condusă până la ușa de la ieșire. Spațiul se dilatase, toate obiectele de mobilier erau prea departe unele de altele, iar lumina înțepa neiertătoare fiecare unghi ascuțit. Omulețul continua să zâmbească, iar ea credea că râde de ea, că era satisfăcut de faptul că acceptase să nu-i spună nimic lui, doar ca el să aibă ultimul cuvânt. — Respectele mele, domnișoară. — Iertați-mă că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
moartea în egală măsură. La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în vie. Se-mprăștie un miros greu de fum, de cazan neîndulcit de porumbi și cartofi copți în spuză cu veșnicia ascunsă în fiece bute iar firul neiertător ce leagă lumile noastre șiroind eliptic printre sânii tăi, neatinși în scorburile judecății de apoi, devastează potecile dezlănțuite. Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir, mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete. O mâță s-
Povarna. Sunt a?a cum sunt by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83718_a_85043]
-
se arată, ca prin jocul nopților arabe, ființe feminine învăluite în vălul lor înmiresmat - dincolo de ele se află capcana rebelilor. Cei care le urmează, ca prin transă, merg către pieirea lor și aduc și pieirea camarazilor lor. În acest spațiu neiertător, trecutul primului război mondial, al tranșeelor și lașității îi bântuie pe doi dintre cei care se înmormântează în marea Saharei, spre a uita ceea ce nu poate fi uitat niciodată. Soldatul Moreau descoperă în căpitanul Desay pe ofițerul responsabil, la Verdun
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
DINTRE VRĂJITORII MINTALI DE LA ARSENAL SĂ-ȘI ÎNDREPTE TOATĂ ATENȚIA ASUPRA CAZULUI MEU." DEODATĂ ACESTE GÎNDURI ÎL DEPRIMARĂ, CĂCI ÎN POFIDA EXPERIENȚEI LUI ÎNDELUNGATE, DE ANI ȘI ANI DE ZILE, ACEȘTI SUPRAOAMENI DE LA ARSENALE, CU PREGĂTIREA LOR SPECIALIZATĂ, I-O LUASERĂ NEIERTĂTOR ÎNAINTE ÎN ZECE-DOUĂSPREZECE DOMENII. NU MAI PUTEA NICI MĂCAR SĂ-ȘI PLĂNUIASCĂ PROPRIA LUI PROTECȚIE, DEOARECE TEHNICILE EDUCATIVE CARE LE MODELASERĂ CREIERELE ÎNCĂ DIN COPILĂRIE ERAU INUTILE CÎND LE APLICA MINȚII LUI, ÎNCĂRCATĂ LA CULME DE RĂMĂȘIȚELE CONFUZE ȘI DEZORDONATE ALE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Fiecare dintre ei scotea alte sunete, numai ale lui, cele mai ciudate sunete pe care le-am auzit vreodată. Simțeam totuși în ele un fel de sfială : se vedea bine că oile nu erau ale lor, ci ale Marelui Stăpân neiertător și invizibil, căruia nu se putea să-i scape nimic. Mânați și ei, aici, prin arșița dușmănoasă a câmpiei, păstorii-militari mergeau ca în delir, cu frunțile spre cer, fluierând, țipând, chiuind, gemând, mieunând, icnind, lătrând. Mergeau cu ochii în sus
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fii svinții sali dreaptă ocină și moșie în veci”. La sfârșit, vânzătoarea adaugă: „Această tocmală s-a făcut denainte a mulți oameni buni, neguțitori, care mai jos s-au iscălit”. Nici urmă de „tot săborul”... Să nu fim atât de neiertători, fiule, pentru că sunt și fețe bisericești, printre care și mitropolitul „chir Ghedeon”, care, primind o casă aici pe Podul Vechi de la „Ciocîrlan vornicul”, care „la moartea lui, neavînd copii, s au dat cu tot ce-au avut sfinții sale părintelui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
are habar de nimic. Numai colportori. Nici nu există victime. Doar învingători și învinși. Justiția este invenția celor slabi, cei puternici au perfecționat-o. Și-au însușit-o. Au făcut din ea o armă, nu o ascunzătoare. Sabia cea mai neiertătoare. Bisturiul cel mai fin. Neajutorații pozează în victime. Se tot plâng: „Cei tari duc o politică de dictat!”. Vor protecție, de parcă lumea s-ar sprijini pe nevolnici! Invocă Legea! Ca să persevereze în slăbiciunile lor. Să-i contamineze și pe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sau profesorul, adversarul de la jocul cu bile. Puberul cel pur străpunge, într-un duel imaginar, pe curtezanul unei iubite inexistente. Fetele își otrăvesc amorezii necredincioși. Sau se sinucid. Într-un colț neștiut al creierului se află un comandament al morții. Neiertător când se ivește prilejul: Cain a dovedit-o. Orașul acesta de rândași poate să devină, oricând, unul de revoluționari. Micimea încearcă să înghită Mărimea. Din vale au venit argați: slugi la slugile mele. Strecurați în patul stăpânilor, zămislesc bastarzi. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nemărginită - nu poate să evite o întrebare: Cine va conduce după căderea lui? Stațiunea e un cuib de leneși; truda locuitorilor e aparentă, un mod „inocent” de a fugi de efortul adevărat, care naște istorie. E nevoie de o autoritate neiertătoare, de un bici nou, nu de spirite umaniste care să aplece urechea spre orice moft al plebei. Cel mai potrivit e un general. Să pună la zid pe cine fură, pe cine se dovedește sperjur sau se ridică împotriva Cetății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în fața mulțimii, cărțile arse. CRONICA INFAMĂ aproape că a explodat. Cei trei, separat, au dus Stațiunea la dezastru. Asumându-și responsabilități excepționale, Comitetul Cetățenesc a organizat, ieri, o demonstrație de forță. Femeile au răspuns primele, spiritul lor justițiar se anunța neiertător; bărbații s-au lăsat și ei atrași.După cuvântarea Croitorului și, mai ales, după aceea a Suplinitorului, care a vorbit uluitor despre egalitate, morală și dreptate, lumea, puhoi, a pornit spre Cazinou. După numai o jumătate de ceas, locul păcatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
zile au trecut în bună ordine și distracție. Dar într-o zi mergând spre cușcă, Cristina a descoperit niște petice de blană gri în iarbă și ochii i se umplură cu lacrimi pe loc. Presimțirea noastră a devenit o realitate neiertătoare. Unul dintre iepurași, cel gri, primit în dar de la Simi, nu mai era în cușcă. Un câine vagabond și înfometat a trecut gardul și săpând pe sub cușca lor, a tras pe unul dintre pui, sfâșâindu-l. Nu știam cum să-mi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
aventureze într-o lume străină putea să-i trateze pe ei, de pe Nostromo, cu aceeași inconștiență. Nu că ar fi avut vreo dovadă că acest naufragiat ar fi fost forțat să asolizeze, dar, fiind în felul lui într-un univers neiertător. Parker înclina spre pesimism. Brett, mai prozaic, judeca în termeni de sa Iar întârziat. ― Vom merge acolo. Este singurul lucru pe care-l putem face, zise Dallas privindu-i pe rând pe Parker și pe fidelul său secund care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și noroi! Plângi mamă ... Ca tine mai sunt atâtea mame bune pe pământ, ce‐ au alăptat copiii bucălați, și le‐ au fost tăiați, tescuiți, sfârtecați. Dar alte mame ca să nu mai plângă, din plânsul tău un vifor să se strângă, neiertătoare ură să desferici spre cioclii stăpânind peste Americi! Cu‐ atâția fii și mame împreună să fim o sfântă, aprigă furtună, și să izbim în inima urgiii - ca mamele să nu‐ și mai plângă fiii ! Victor Eftimiu (n.1889 - d.1972
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
putere Pentru fiecare sună. Într‐o zi și tu și tata, Vom sta veșnic împreună. Bucium, 15.07.1998 Artur Enășescu (1889 - 1942) „O trestie umană clătinată de destin...Un cap frumos, dar alterat de prelucrările necunoscute ale unei boli neiertătoare. Acest cap cu pielea feții înnegrită de înnegurările acelor nori care întunecă pe dinăuntru și de bordul pleoștit al unei pălării vechi purtată la hainele uzate, ce nu păreau croite pe trupu‐i, o floare roșie la butonieră. Arăta ca
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
actul autolitic ? În Mortua est! se desfășoară o multitudine de stări poetice, fiecare cu potențialul său de încântare sau detașare exorcizantă a intelectului: suava descriere a copilei moarte "regină", feerica descriere a drumului spre imperiul morții, iar apoi intervenția lucidității neiertătoare și verdictul cosmic final, evocând fie vinovăția divină, fie îndoiala că ar exista un creator al unei lumi absurde tensiuni extreme ale unei gândiri generând bucuria zborului ultim in apex intellectu. Melancolia este stare poetică, iar orice stare poetică este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poetică nu este pur estetică, nu doar celebrează existența, ci prin faptul că transformă poetul, lumea, cititorul, ne schimbă identitatea spirituală, este etică. Etică în sens de sacralitate, pentru că orice creație este sacră. Așa fiind, justiția poetică este o etică neiertătoare. Ce rezistă dintr-un poem supus probei de foc a justiției poetice ? Ea condamnă la dezgust și uitare tot ceea ce Eminescu numește "mlaștină" și "bâiguit nărod". Justiția poetică, reduce la neant inducerea în derizoriu a poeziei fie că este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
față, plâng fără să mă opresc, fac asta numai pe întuneric, nu vreau să mă văd nici eu. Singur și disperat, deși aș putea să fiu cu oricine, cu orice femeie... Nu vreau să fie lângă mine nici măcar strigoiul meu neiertător. Doar eu. Oricum ar fi, oricare ar fi acum realitatea, chiar dacă s-a dus dincolo, cât trăiesc eu, va trăi și ea. — Poate mai mult. Tina e mai slăbită ca el, transpirată toată, neajutorată. S-a depărtat de Maestru, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
jalnice, mâncate de rugină, și decorate cu zdrențe ciudate, au peste acoperișul găurit, puse de-a valma, Împotriva ploilor, bucăți de tablă, cartoane, saci de plastic, toate fixate cu cauciucuri și anvelope de mașină uzate, ca vântul, În năvala lui neiertătoare, să nu le arunce Încotro vrea el. O gălăgie de nedescris, un amestec de cuvinte răstite, țipete, văicăreli, Înjurături, plânsete, strigăte se fac auzite În permanență, acoperind până și șuieratul puternic al trenurilor. Se decupează cu claritate un fond sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]