801 matches
-
ecran cu plasmă mare cât un perete. Tocmai când Începuse să mă prindă și reușisem să mi-l scot din cap pe Sammy timp de treizeci de secunde În șir, Elisa se repezi spre mine. —Bine, deci sunt Încă destul de nelămurită, spuse ea, rupând folia unui nou pachet de Marlboro Lights. Cine e tipul ăla? —Care tip? Sammy? —Tipul Isabellei. Ce-a vrut să zică, lucrează la Bungalow? — E paznicul, Elisa. Probabil că l-ai văzut de o mie de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ar fi putut schimba totul. Se Învinuia că n-a fost destul de atent, că nu și-a dat seama mai devreme, că n-a rămas ca să Înfrunte atacul pe care Îl credea Îndreptat asupra lui Ștefan. Avea sentimentul unei vinovății nelămurite. Totul Îi revenea În memorie ca și cum s-ar fi petrecut ieri, deși de atunci trecuseră șaisprezece ani. Alexandru avea acum douăzeci și trei de ani. Iar Ștefănel, dacă trăia, avea douăzeci și unu. Dar nici un semn nu mai arăta că el s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
accident! se grăbi Lina. - Vezi Paul Bourget! rânji Nory. Trăsura încetini așa de tare, încît băgară de seamă. Le fu frică. Moșul uitase caii și întors cu totul, asculta. Când prinseră de veste, dete un bici. Tăcură, firește. ..Drama Castelului", nelămurită încă, preocupa acum pe Mini cu misterul ei: copilul de pripas, venetica Mika-Le, păpușa egipteană, fiica unui italian; de gâtul tatălui care nu era tatăl... De gâtul omului adorat exclusiv de Lenora . . . Păcatul mic, sculat împotriva mamei pasionate, exemplu bizar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
chiar pe acela al adolescenței. Pe epreuvele în care i se văd ochii, sunt plini de ceața gândurilor întregi, și gura cu desen candid poartă surâsul diafan al simțirei depline. Se împrăștie însă, din oricare înfățișare a ei, o neliniște nelămurită ... O Evă, au zis de acord toți cercetătorii, dar pe care în atâtea pasionate încercări, pictorul o lăsa mereu neisprăvită, pierzând, în nedeslușirea fondului, linia totuși așa de sigură și care numai pe una din stampe fuge ușor până la genunchiul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sfidează orice explicație. Este supărată? Iertătoare? Indiferentă? Sunt întrebări la care răspunde cam greu și poate chiar în această dificultate se întrezare esența, cel puțin în ceea ce-o privește pe Astarte. Îi place să-și țină curtezanii în așteptare, nelămuriți, să-i lase să ghicească. Relațiile cu ea sunt alcătuite dintr-o serie de elemente bivalente, pozitive și negative ținute strâns într-o legătură puternică, de parcă una o atrage pe cealaltă printr-o forță fizică ce mai trebuie analizată. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ridicase de pe frunze când ajunseră pe Dig. Nu se zărea nimeni nici printre lanurile de porumb dinspre Miazănoapte, nici prin pădurea de plopi și sălcii dinspre Miazăzi. Locurile păreau pustii, iar fâșâitul gâzelor prin iarbă nu putea să alunge teama nelămurită ce Îi necăjea pe băieți. „Unde mergem?” „La Canton!” hotărî cel scund. Cantonul era o odaie cu pereți de pământ și acoperită cu trestie. Nu știa nimeni dacă fusese cu adevărat un canton forestier: de multă vreme Încoace acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îmi așteptam neînchipuit de curajos rândul: Îmi proptisem ochii În sânii Cosânzenei. De câte ori izbea cu nuiaua, se clătinau de două-trei ori și mișcarea lor Îmi dădea amețeli. Nu aveam nici un gând porcos În cap, numai mă treceau vertijuri plăcute și nelămurite. Fără să vreau, Îmi mușcam limba și buzele. Înainte ca usturimea pricinuită de nuia să-mi Încețoșeze ochii cu lacrimi, apucam să văd zvâcnetul din piepții cămășilor totdeauna frumos colorate. Tot acolo, În casa parohială, am Îndurat și prima mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înființase În josul potecii betonate din curtea Îngrozitorului mânuitor de grele legături de chei. Pe potecă omul Înșiruise o lanternă stâlcită ca vai de mama ei, o obadă crăpată și un sac de plastic străveziu În care se zărea o alcătuire nelămurită, un amestec de cheaguri negre de sânge, de țărână și de paie. Deși mirosea a băutură, bărbatul nu era beat și Îi fusese destul de ușor să se stăpânească și să nu izbucnească În urlete și Înjurături. Îl lămurise pe Director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le Înflorea cu adâncă desfătare. Rămăsese singur: fiica lui, care lucrase la un doctor de femei, zăcea nemișcată undeva la oraș, lovită de paralizie. Nea Mitu Își petrecea zilele calde așezat pe băncuța de lângă poartă, Încercând să ghicească, după umbrele nelămurite ce i se perindau prin fața ochilor aproape orbi, cine anume trecea pe drum. Îl Îngrijeau câțiva vecini miloși. Repetentu Îl văzu de departe, așezat cuminte pe scândurile băncii, ca un școlar ordonat. Își sprijinea mâinile pe toiagul lustruit din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care lua câțiva lei, căci bunica mea rămăsese fără mijloace. Numai mai târziu, î ncepu să aducă acasă ceva un frate al ei. Eu n‐o țin minte cum era la față , decât foarte vag. Am mai mult o impresie nelămurită despre ființa ei, despre esența ei sufletească, despre ceva cald și lipit cu patimă de copilul acela, care azi sunt eu. La toamnă sunt 35 de ani de când a murit. Ea mai trăiește în mintea câtorva oameni și mai ales
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vacanță prezentă printre oamenii săi puse stăpânire și pe el. Furat de amintiri observă numai într-un târziu prezența pasagerului din fața sa. Cu ochii mijiți, îi aruncă o privire furișă și iscoditoare, pe jumătate intrigată, pe jumătate amuzată. Un sentiment nelămurit pe deplin, ca o atingere nostalgică a unor umbre din trecut, îl detașa de realitate ori de câte ori se întâmpla să se găsească în apropierea lui Angir. Evadările de acest gen erau însă ca niște capsule tonice, energizante care îi umpleau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
la 10 februarie 1797 răspunde că: “am făcut stânjen de opt palme domnești... și am început cu măsura dintr-o piatră veche ce s-au găsit în ograda lui Neculai Givilichi... Și s-au și stâlpit locul”. Necazul care rămâne nelămurit este că: Samuil egumenul Trei Sfetitelor... dă danie o pivniță de piatră... bisericii mucenicului Pantelimon. --Greu la deal cu boii mici... Așa-i și cu această “jalobă” nelămurită până la capăt. --Ori mi se pare mie ori te-ai cam întins
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lui Neculai Givilichi... Și s-au și stâlpit locul”. Necazul care rămâne nelămurit este că: Samuil egumenul Trei Sfetitelor... dă danie o pivniță de piatră... bisericii mucenicului Pantelimon. --Greu la deal cu boii mici... Așa-i și cu această “jalobă” nelămurită până la capăt. --Ori mi se pare mie ori te-ai cam întins la vorbă peste măsură. Hai s-o luăm pe scurtătură, ca să ajungem cât mai iute acasă. -Dar... --Nici un “dar”. Ia privește colo, să vezi cum soarele se
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
are ziduri? De cine „îi este frică lui Dumnezeu?” O fi o cetate de apărare? Dar, ce caută o biserică într-un loc unde s-au dus lupte și a curs sânge? Voi merge până acolo să mă lămuresc. Când nelămuritul a ajuns în vârful dealului a văzut mai mulți călugări care trebăluiau și a zis: este o mănăstire. Are ziduri înalte ce o înconjoară, o biserică din piatră și cărămidă care stă între pământ și cer, iar pe lângă ziduri sunt
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ca la bătrânețe să fie îngrijită de un oarecare Pascal și nu de obștea din care făcea parte. Apoi că biserica Curelarilor era la 1726 de fapt mănăstire de călugărițe și că e înconjurată de țintirim. Întocmai acestea erau cele nelămurite pentru mine. Dacă lucrurile s-au limpezit, atunci a zăbovi pe Ulița Curelarilor nu mai are noimă. Așa că o fugă până pe Ulița Sării sau a Sărăriei, cum i se mai spune, este cel mai potrivit lucru, mai ales că acolo
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pot să-i dezamăgesc pe băieți. Ușor nedumerită, am aruncat o privire în jur. Ceilalți pacienți strângeau farfuriile și le puneau pe un cărucior. Unul din ei gâdila linoleumul cu o mătură. De ce fac ei toate astea? m-am întrebat nelămurită. Cum de Cloisters nu are o întreagă echipă de lachei care să se ocupe de curățenie? Și, care să ne pună și masa? Oare pacienții fac toate astea doar pentru că sunt niște oameni cumsecade? în fond, de ce nu? mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dar Luke m-a tras spre el, obligându-mă să mă uit în ochii lui și, în secunda în care mi-a văzut fața, și-a dat seama. Pupilele i s-au contractat din cauza furiei și a unui alt sentiment nelămurit. Dezamăgire? —Ai luat droguri, mi-a spus el pe un ton mușcător. N-am luat, am răspuns eu făcând ochii mari. Nu mă minți, a zis el îndepărtându-se. Eram șocată să-l văd luându-și haina și plecând de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rog. E barca ta, Emma. O conduci cum vrei. Se așterne o scurtă pauză. — E ce ? zic nedumerită. Barca mea ? — Terenul tău, zice cu un licăr agasat. Am vrut să spun că... mingea e În terenul tău. — A, zic, la fel de nelămurită. Ăă... OK. Am să țin minte. — Bine. Îmi aruncă cea mai intensă privire gen martir-rănit și se Îndepărtează. Stai ! spun brusc. Stai o clipă ! Connor, crezi că ai putea să-mi faci o favoare ? Aștept până se Întoarce cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ale animalelor, păsărilor, stupilor de albine...) - de ce nu și la „campaniile de lămurire”? Doar și asta era o campanie... culturalizatoare, nu? De introdus cultura-n mase; de luminat, de Îndrumat - de lămurit, ce mai...? Întâi și-Întâi, În explici neculturalizatului, nelămuritului, că trebuie să dea cotele „către stat” (ah, acest „către” - nu s-o fi găsind un lingvist-parodist?); fiindcă ele, cotele - „către stat”! - constituie „o Îndatorire patriotică” (a Românilor față de Ruși - acesta patriotism... internaționalist!); apoi Îi lămurești, le explici neexplicaților, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cea luminoasă și-mbelșugată... Cum anume decurgeau „lămuririle” - o știu, din ce povesteau (râzând, oftând) părinții: În perfectă complicitate, lămuritorii cerându-și iertare că le bat În poartă, cu astfel de treburi; lămuriții mai-mai cerându-și iertare lămuritorilor că ei... nelămuriți rămân - credeau ei, credeau și ceilalți, Învățătorii satelor: las-că vin ei, Americanii, or să pună la loc nelalocul... Însă toate astea aveau să se Întâmple Într-un viitor de neimaginat (necum de apucat) până și de Basarabenii care gustaseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
știa sigur cât de departe ar fi trebuit să meargă, dar i s-a părut că puștiul merita să primească răspunsuri cinstite la toate întrebările. —... omul s-a decis să se întoarcă la mama Tamarei. A! Jake continua să pară nelămurit cu privire la ceea ce tocmai i se spusese, dar măcar încetase să se mai uite urât la Fiona. Deci, a adăugat ea veselă, cum am mai zis, nu da vina pe mine. Chiar dacă eu n-aș fi existat, mă îndoiesc că mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lacrimi. Nick s-a întrerupt din rugăciune și s-a uitat la ea nedumerit. Apoi i-a urmărit privirea până pe fața lui Susan. Femeia zăcea în aceeași poziție, dar ochii îi erau acum deschiși și clipeau des. Susan părea îngrozitor de nelămurită în vreme ce fixa, pe rând, cele patru figuri care se uitau în jos, la ea. — Ce mama naibii, a croncănit ea. A murit cineva? Nick începuse din nou să plângă, dar, de data asta, lacrimile erau de bucurie și de ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
prea sobră. —Te simți bine? Mi se pare că ești cam rece. De data asta, bărbatul s-a întors cu totul și a privit-o direct în ochi. Era negru la față. — Mi-a spus. Fiona s-a încruntat complet nelămurită. Cine ce ți-a spus? —Jake, i-a trântit David răspunsul. Mi-a povestit totul în legătură cu micul lui incident de la spital. Fiona a simțit că i se strânge stomacul. Secretul ieșise, în sfârșit, la lumină, dar se părea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că nu, totul nu avea să fie în regulă și că el era în continuare hotărât să plece. Apoi David s-a întors către băiat. —Haide, ia-ți lucrurile. Te duc înapoi la mama. Jake s-a uitat la el nelămurit. — Eu credeam că rămân aici în noaptea asta. —Planul s-a schimbat. David i-a întins haina de camuflaj de pe brațul canapelei. —Eu și Fiona avem nevoie să fim singuri în seara asta. —Am înțeles. Jake și-a îngustat ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
e o căsnicie obișnuită, i-a sărit muștarul Juliei. Poate că n-ai sesizat, dar, pentru vârsta mea, arăt al naibii de bine. N-am riduri, am abdomenul plat și nici un strop de celulită nicăieri pe corp. James se uita la ea nelămurit. —Și ce legătură are asta cu căsnicia noastră? Are cea mai mare legătură! Înseamnă că tu încă ești atras de mine, că avem o viață sexuală pentru care majoritatea cuplurilor ne-ar invidia - și nu mă refer doar la cuplurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]