617 matches
-
și chinurile ei erau cuvintele: „Sunt creștină și știu că ai noștri n-au săvârșit nimic rău!”. Dar și mucenicul Sanctus răbda vitejește în chip minunat și mai presus de fire și de orice om toate caznele pe care cei nelegiuiți i le pregăteau, în nădejdea ca prin durata și mărimea chinurilor „să audă de la el ceva ce nu se cuvine; dar el a rezistat cu tărie atât de neclintită încât n-a vrut să spună nici numele lui, nici numele
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
în mare frământare, ca nu cumva, din cauza sarcinii, să fie amânată (de la pătimire). Căci nu se îngăduia (după legile romane) ca femeile însărcinate să fie condamnate la moarte. Apoi să nu-și verse sângele ei sfânt și nevinovat printre alți nelegiuiți (mai în urmă). Dar „și însoțitorii ei de mucenicie erau adânc întristați de a lăsa o așa de bună tovarășă și însoțitoare singură pe calea aceleiași speranțe. De aceea, cu trei zile înaintea muceniciei, uniți cu toți în aceeași întristare
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
ale țăranului dunărean au înăbușit frumoasele și spornicele începuturi ale unei literaturi într-adevăr românești, ale unui naționalism nu de fraze banale, ci d-un cuprins real, Nu-i minune dacă în mijlocul {EminescuOpIX 128} unei dezvoltări care, cu suflarea sa nelegiuită, au rupt fir cu fir toate tradițiile istorice, au risipit piatră cu piatră vechea comoară a averei sufletești și materiale a poporului românesc, oamenii mai vechi s-au dat uitării, încît abia se mai auzea de ei, și că vin
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
instituționale". În plus, dacă multe victime sau victimizatori adulți au avut de-a face cu bullying-ul, nu toate victimele devin delincvenți și nu toți delincvenții au fost victime. Brutele din curtea școlii, oricât de dezagreabile ar fi, nu devin obligatoriu nelegiuiți. Pe de altă parte, termenul de bullying însuși, care a dat loc unor definiții aparent precise, variază în accepția sa reală. Un studiu realizat de cunoscuți specialiști în domeniu (Smith, Cowie, Olafsson și Liefooghe, 2002) a arătat cum, folosit în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
treilea fiu, Thrasybulos, după o scurtă guvernare, hărțuit de lupte civile și de atacuri venite din afară, a fost alungat din funcția ce-o avea. Procles, tiranul din Epidaur 2, i-a suprimat pe mulți Într-un mod crud și nelegiuit șparanomisț, iar pe Timarchos, sosit din Atena la Epidaur Încărcat cu saci de bani, Îl primi cu căldură și amabilitate; apoi l-a ucis, iar cadavrul Închis Într-un coș a fost aruncat În mare. Execuția i-a fost Încredințată
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
oracolele să și le rostească”2. El se slujește de muritori ca de ajutoare și profeți și se cuvine așadar (E) să vegheze asupra lor și să-i ocrotească, nu care cumva, atunci când Își Îndeplinesc misiunea, să ajungă victima unor nelegiuiți. Iată dar de ce, fără a ascunde intenționat adevărul, prezenta oracolele sub o formă enigmatică, dar cu un aspect poetic, așa cum ai proceda cu o rază de lumină pe care o răsfrângi și pe care o Împrăștii În fascicule. În felul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dau ca să te domolească atâta vreme cât nu-Ți schimbi părerea”. Policarp răspunse: „Tu mă ameninți cu un foc ce arde un timp și apoi se stinge, pentru că nu cunoști focul judecății viitoare și al osândei celei veșnice care e rânduit celor nelegiuiți. Dar de ce întârzii? Fă ce vrei!”. Acestea și alte multe zicându-le, fericitul Policarp „s-a umplut de curaj și de bucurie, iar fața lui strălucea de farmec încât nu numai că nu rămăsese doborât de atâtea amenințări, ci dimpotrivă
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
și chinurile ei erau cuvintele: „Sunt creștină și știu că ai noștri n-au săvârșit nimic rău!”. Dar și mucenicul Sanctus răbda vitejește în chip minunat și mai presus de fire și de orice om toate caznele pe care cei nelegiuiți i le pregăteau, în nădejdea ca prin durata și mărimea chinurilor „să audă de la el ceva ce nu se cuvine; dar el a rezistat cu tărie atât de neclintită încât n-a vrut să spună nici numele lui, nici numele
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
în mare frământare, ca nu cumva, din cauza sarcinii, să fie amânată (de la pătimire). Căci nu se îngăduia (după legile romane) ca femeile însărcinate să fie condamnate la moarte. Apoi să nu-și verse sângele ei sfânt și nevinovat printre alți nelegiuiți (mai în urmă). Dar „și însoțitorii ei de mucenicie erau adânc întristați de a lăsa o așa de bună tovarășă și însoțitoare singură pe calea aceleiași speranțe. De aceea, cu trei zile înaintea muceniciei, uniți cu toți în aceeași întristare
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
au făcut o poruncă împotriva acestui fapt, prin care s-a spus „să nu ucizi“; fiindcă războaiele au fost purtate sub comanda lui Dumnezeu sau după legile care conduc o persoană cu autoritate publică; aceasta este porunca preadreptei rațiuni, cei nelegiuiți să fie pedepsiți cu moartea... Așadar, cu excepția acestora, care fie dreapta lege în general, fie Dumnezeu însuși, izvorul dreptății, în mod special, poruncește să fie uciși, oricine se sinucide ori ucide un om, se face vinovat de omucidere. Odată expuse
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
accentul pe valoarea exemplară a martirului, pe mărturie, pentru încurajarea cititorilor. Literatura creștină a acestei perioade se situează în perspectiva luptei escatologice, unde persecuția devine semnul și criteriul celor aleși: prezintă martirul ca fiind un om drept, asuprit de cei nelegiuiți, destinați pedepsei finale. Dezvoltarea literaturii hagiografice, imediat după perioada persecuțiilor, va contribui la dispariția celei mai mari părți a prezentărilor ori a proceselor-verbale ale martirilor în favoarea unor texte stereotip, în care martirii impasibili reușesc să-i înfrunte pe guvernatorii plini
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Și astfel, Anicetus a apărut ca ucigaș al mamei sale, a lui Gaius Cassius și a lui Lucius Silanus. I se mai imputa printre altele incestul Lepidei, soția lui Cassius și mătușa lui Silanus, și participarea la ceremonii monstruoase și nelegiuite: Au exagerat apoi cuvântul martorilor care „plăsmuiau“ (confingerent) împotriva Lepidei, soția lui Cassius și mătușa lui Silanus, incestul cu fiul fratelui ei și ceremonii religioase nelegiuite. Împotriva creștinilor a formulat cu abilitate și inteligență delictul care părea mult mai apropiat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Lepidei, soția lui Cassius și mătușa lui Silanus, și participarea la ceremonii monstruoase și nelegiuite: Au exagerat apoi cuvântul martorilor care „plăsmuiau“ (confingerent) împotriva Lepidei, soția lui Cassius și mătușa lui Silanus, incestul cu fiul fratelui ei și ceremonii religioase nelegiuite. Împotriva creștinilor a formulat cu abilitate și inteligență delictul care părea mult mai apropiat și care se potrivea cel mai bine asociației lor atât de misterioase: delictul de generis humani. Creștinii, considerați astfel dușmanii Imperiului roman, care personifica în sine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prezent și îl cunoaștem după cum ne cheamă. Nu ne mai reține fără rost. Astăzi credința noastră se împlinește în Cristos. Trimite-ne, așadar, să-l vedem degrabă pe cel Răstignit, pe care nu încetați să-l huliți cu gura voastră nelegiuită, pe când noi îl venerăm și-l adorăm“. La auzul acestor cuvinte guvernatorul a spus: „Iată, voind să vin în întâmpinarea dorințelor voastre, vă trimit la moarte“. Atunci Marcianus a spus: „Te rugăm, trimite-ne cât mai degrabă, spre cinstea împăraților
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
alimentele ascultând de legea apostolică: Mâncați tot ceea ce s-a vândut în măcelărie, pentru ca să puteți fi liniștiți în conștiință. Întâmplător, doi bărbați distinși cu înalte grade militare (scutieri și gărzi de corp imperiale), au deplorat într-un banchet aceste acțiuni nelegiuite (dezmățul, cuvintele lipsite de pudoare etc.), când: Unul dintre comeseni, ipocrit și lingușitor, pentru a căpăta trecere în ochii suveranului a relatat împăratului cuvintele lor. Acesta porunci să fie aduși imediat acei soldați înaintea sa pentru a se justifica. Folosind
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nici duce, nici jertfă, nici altar pentru a afla milostivire în fața ta, Doamne; dar, fă-ne să fim ascultați de Tine cu suflet căit și în duh de umilință“, pentru că: „Ne-au dat pe mâna unui împărat apostat, cel mai nelegiuit dintre cei care ar putea să existe pe pământ“. Auzind acestea, acel om foarte blând și foarte înțelept, de fapt așa era numit de cei din jurul său, depunând aparenta clemență și-a arătat chipului nelegiuirii. Și după ce i-a supus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și despoiat în mare parte de vechea sa moștenire ; Dovadă că, cu toate acestea, Bucovinenii nu au pierdut nădejdea, că ceasul mântuirii așteptat cu atâ ta d or și suferință va sosi și că moștenirea lor străbună, tăiată prin granițe nelegiuite se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldov a lu i Ștefan, ei au nutrit vecinic credința că marele vis al neamului s e va înfăptui prin unirea tuturor țărilor române dintre Nistru și Tisa într-un stat național unitar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
-mă, si ia-i locul pentru osteneală ta. A ta soție aș vrea să spun iubitoare supusă, Goneril." O, nemăsură-n voii femeiești! Complot în contra vieții soțului ei vrednic, Si schimbu-i, frate-meu! Aci-n nisip Am să te-acopăr, sol nelegiuit De lubrici ucigași; cînd va fi timpul, Cu blestemat ast scris lovi-voi ochii Ducelui sortit morții. Pentru el e bun De moartea și solia ta să-i spun. GLOUCESTER: Regele e nebun. Ce țeapăn bietu-mi duh, Că mă țin
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
spaniol, și l-au luat de bărbat, cu carele pe la 1844, venind aice, și-au vândut toate moșiile și țiganii și s-au dus la praznicul dracului". 68 Potrivit celor mai avizați exegeți (ca Michael R. Booth ș.a.), în melodramă nelegiuitul e reperabil scenic prin mustața pe care o poartă element vizual menit să codifice distribuția "triunghiulară" a personajelor. 69 Frecventarea cinematografului reprezintă un simptom caracteristic stilului de viață modern, sugerând emanciparea femeii. La fel, practicarea sportului mai cu seamă tenisul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fost luați în seamă ca popor demn, că doar pe timpul său steagul nostru flutura liber laolaltă cu drapelele lumii. Sper ca odată și odată să le vină și românilor mintea la cap, și în loc să ridice statui unor paparude ca nelegiuitul de Coposu, acea scrumbie afumată plină de fiere și venin, ce a propovăduit doar distrugerea și pierzania țării noastre, să ridicăm cuvenitele statui unor mari patrioți români cum au fost mareșalul Antonescu și nu în ultimul rând marelui patriot și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ale istoriei lumii, cu spiritul Noului Testament; nașterea, viața și moartea Domnului, pogorârea Duhului Sfânt, Biserica - vița încărcată de mlădițe; se încheie cu învățătura despre înviere, viața și moartea veșnică. Concluzia este de a se feri de ispitele de la cei nelegiuiți ce se află, uneori, chiar în Biserică și să se ridice la înălțimea numelui de creștin. „De aceea tu, crezând acestea, păzește-te de ispite, pentru că diavolul caută suflete care să piară împreună cu el [...] Urmează-i deci pe oamenii buni
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
mai erau semnalate câteva clădiri publice (un edificiu termal sau particular, etc.). Conform Actului martiric ce a stat la baza textului pe care-l avem astăzi despre Sfinții Epictect și Astion, reținem caracterizarea epocii: „pe vremea lui Dioclețian, împărat foarte nelegiuit (profanissimi)”, epocă a prigoanei împotriva creștinilor. La începutul domniei sale, Dioclețian, deși era păgân, se purta tolerant față de creștini, care erau numeroși în administrație, armată, și chiar în serviciul palatului imperial. Vorbindu-se mai departe în text despre preotul Epictect, se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de-a dreapta Tatălui. Se descrie cea de-a doua venire a Domnului, ca să judece viii și morții. Se descoperă trimiterea Duhului Sfânt creator și reînnoirea pământului, după care va fi împărăția veșnică a drepților în slava Domnului și a celor nelegiuiți în chinul veșnic. Învățăturile Sfântului Niceta de Remesiana expuse în lucrarea De psalmodiae bono, cu privire la cântarea omofonă în biserică, au avut și au o permanentă importanță în Biserica Ortodoxă. Ele pot fi reactualizate cu succes în organizarea cântării în comun
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Nestoros aprofundează problema harismelor duhovnicești. El arată că harul duhovnicesc al minunilor se manifestă în trei feluri: 1) prin vindecări; 2)prin cei ce încearcă zadarnic să vindece lipsindu-le credința ori lor ori celor bolnavi și 3) prin cei nelegiuiți, săvârșitori ai unor lucruri minunate și socotiți cuvioși și slujitori ai lui Dumnezeu, dar în realitate fiind instrumente ale demonilor, care înșeală pe credincioși prin semne și minuni false și proorociri mincinoase. Nestoros recomandă să nu ne preocupăm să admirăm
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
626), el a așezat la începutul calculului său ultimul ciclu chirilian. Punctul de pornire al lucrării însă a fost cu desăvârșire nou. Renunțând să-l mai lege de era lui Dioclețian (calificat „mai mult tiran decât împărat”, amintirea unui „prigonitor nelegiuit” trebuind să fie uitată), el începe socotirea anilor ab Incarnatione Domini nostri Jesu Christi. În acest scop, în loc să continue vechea numărătoare după începutul domniei împăratului - cum era de așteptat -, Dionisie Exiguul a înlocuit anul 248 al lui Dioclețian cu anul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]