2,225 matches
-
Totul era la fel, nu se observa nimic deosebit. Pereții zgrunțuroși erau nemișcați. Nu se petrecea nimic neobișnuit, doar aerul rece îi bătea pe obraji. Ceva era totuși în neregulă, nu știa ce, dar se schimbase ceva. Pricepu imediat ce îl neliniștea, curentul își inversase direcția, acum venea din interior, bătându-l în față. Examină cu mai mare atenție golul din fața sa și se cutremură de groază. Nu-i venea să-și creadă ochilor, raza de lumină aruncată de lanternă nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și și-a amenajat un apartament. Toată activitatea firmei a mutat-o în pădure, unde a adus niște containere și a construit două clădiri. No, până aici, nimic suspect, adăugă repede Pop, văzând că Toma îl privește întrebător, altceva mă neliniștește. E vorba de oamenii lui. Așa cum ți-am mai spus, a adus cu el niște băieți care nu-mi plac deloc. Se țin cu toții departe de noi, foarte rar îi vezi pe aici, iar atunci când vin totuși în oraș, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acest lucru nu mai era atât de simplu. Peste tot mișunau oamenii de la Pinforest, iar el ținea neapărat ca prezența lui să rămână deocamdată neobservată. Tresări când, undeva, în apropiere, auzi frunzele de pe jos foșnind ușor. Deveni atent și privi neliniștit în direcția de unde se auzise zgomotul. Cineva se apropia de locul unde se afla. Se lipi de trunchiul copacului lângă care își stabilise punctul de observație. Oare îl dibuiseră paznicii? Puseseră cei de la Pinforest oameni și în exteriorul împrejmuirii? I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
este atât de vastă, încât nu are nevoie să exporte produsele industriei sau ale agriculturii sale și nici chiar să producă obiecte cu mare valoare adăugată. în alte părți, în Germania sau în Polonia, sistemul feudal și iobăgia persistă; nobilimea, neliniștită de apariția burgheziei naționale, se mulțumește cu serviciile câtorva negustori străini ce vin să cumpere grâu pentru restul Europei. în sfârșit, în ciuda fascinantei dinamici economice a câtorva porturi de la Marea Baltică, Europa de Nord rămâne în afara fenomenului. Și Spania are în acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pe râul Ouazzane, afluent al Iordanului care alimentează lacul Tiberiada și furnizează Israelului o treime din necesarul de apă potabilă, va duce cu siguranță la izbucnirea unui conflict. Proiectul de a controla apele Eufratului și ale Tigrului de către Turcia va neliniști Siria și Irakul. Tadjikistanul, Kîrgîzstanul, Kazahstanul, Uzbekistanul și Turkmenistanul își vor disputa tot mai îndârjit fluviile Amu-Daria și Sir-Daria, esențiale pentru culturile intensive de bumbac. Barajele hidrocentralelor din China - de unde izvorăște Mekongul - vor amenința să priveze de apă Vietnamul, Cambodgia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în curs asupra factorilor de anormalitate constatați în timpul ultimelor două acte electorale. În paralel cu această îndatorire de exprimare a unei elementare gratitudini, ministerul, anticipând eventuale întrebări, anunța familiile că nu trebuiau să fie surprinse, nici nu trebuiau să se neliniștească din pricina lipsei veștilor de la cei dragi care lipsesc, întrucât chiar în această tăcere, exact așa, se afla cheia care ar putea garanta siguranța lor personală, având în vedere gradul maxim de secret, roșu/roșu, care fusese atribuit delicatei operațiuni. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
rezolve rapid, vă mărturisesc că mă simt ca și cum aș fi rătăcit în mijlocul unui câmp minat, Omule, fii liniștit, nu există nici un motiv de îngrijorare, uită-te la străzile astea, observă ce tihnit, ce liniștit e orașul, Păi, exact asta mă neliniștește, domnule comisar, un oraș ca ăsta, fără autorități, fără guvern, fără supraveghere, fără poliție și nimeni nu pare să se sinchisească, e ceva aici foarte misterios pe care nu reușesc să-l înțeleg, Tocmai pentru ca să înțelegem am fost trimiși aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să zici? - Oamenii mei n-au știut să spună. Poate o fânărie. Ceva mare, oricum. Totul e scrum. Și hanul crimei aparținea familiei Cavalcanti, Își aminti priorul. Poate că era vorba de o simplă coincidență. Dar În sinea sa era neliniștit. Faptul acela părea să fie În legătură cu celelalte nenorociri. Ca un desen șters ce Începe din nou să se vadă pe foaie. - Cât de departe e focul? - La câteva leghe, imediat după cercul cel nou de ziduri. Dante rămase o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
strânseseră laolaltă și discutau cu Însuflețire. Când Îl văzură, tăcură dintr-o dată, fixându-l stânjeniți. Mai cu seamă unul dintre ei, scund și cu o privire piezișă, de tâlhar, avea aerul că ascundea ceva. Dante se apropie hotărât. - Ce te neliniștește așa, Lapo? exclamă el, Înfruntându-l. Celălalt Își ridică bărbia cu aroganță. - Dumneata, mai curând! Se pare că nu mai ești de văzut la adunările Consiliului și că, În schimb, umbli liniștit prin oraș la orice oră, Încălcând normele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Lapo și trăgându-l Îndărăt. - Opriți-vă! Să ne gândim mai degrabă când să stabilim următoare adunare a Consiliului, dacă tot am avut norocul să dăm peste messer Alighieri. - Spune-mi, Antonio, ce-i atât de urgent Încât să vă neliniștească mișcările mele? replică poetul cu ironie. - Cardinalul de Acquasparta... - Nunțiul pontifical? Ce vrea omul lui Bonifaciu? Îl Întrerupse Dante, alarmat dintr-o dată. De când trimisul papei ajunsese la Florența, În primăvară, și se stabilise lângă Santa Croce, era ca și cum gheara lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
certitudinea credinței, și alungă lupii care ar vrea să masacreze această turmă pentru a-și satisface lăcomia. Cât despre dumneata... continuă el, ridicându-și mâna cu inelul Într-un gest de amenințare. Cât despre dumneata, de multă vreme faptele dumitale neliniștesc Sfânta Biserica. Dante se sumeți cât era el de Înalt. Dar un fior Îi străbătuse șira spinării la auzul acelor cuvinte. Trebui să se stăpânească din greu ca să nu privească În jur. Îi reveniră În minte siluetele amenințătoare În alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fu luat pe sus de un trimis, care alerga spre poartă, gâfâind cu sufletul la gură. Îl Înșfăcă de un braț și Îl opri. - Ce se petrece? Celălalt probabil că Îl recunoscuse, Întrucât făcu o plecăciune. Apoi aruncă o privire neliniștită spre ușă, de unde se mai auzeau Încă glasurile agitate ale celorlalți priori. - M-a trimis șeful gărzilor. Trebuie să comunic Consiliului o veste de maximă importanță, zise pe un ton agitat, dând să-și continue alergarea. Dante Îl Înșfăcă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la fel ca și drumurile, liniile telefonice sunt și ele rechiziționate pe o durată nedeterminată. Îmi aduc aminte că mi s-a strâns inima când am auzit asta. Mi-ar fi plăcut ca soția mea să știe, să nu se neliniștească. Mi-ar fi plăcut, de asemenea, să știe că mă gândesc la ea și la copil. Preotul se dezbrăcă fără să se jeneze. Își dădu jos pelerina, apoi sutana și rămase în chiloți și în maiou, în fața mea, cu burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
oară, eu m-am însurat din prostie, e clar asta. Aveam câțiva ani de căsnicie cu Vichi (pe care tu o știi așa de bine și te mai și complexezi în fața ei), și într-o zi, mă luminez. O văd neliniștită într-o după-masă, trebuia să mergem într-o vizită, și ea că nu mai merge, merg, nu merg, nu știa ce să facă, am treabă, zice, tu ce faci dacă eu nu merg?, păi, mă duc la facultate, prin oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ei... — Nu vă cred, cum să vă lăsați dumneavoastră chiloții sub perna unei neveste, adică intri în pat și, la sfârșit, faci asta?, pui chiloții sub pernă?, și Frumoasa Neli se uită luuung la actriță... Loredana nu-i răspunde, e neliniștită de altele, nu știu ce am, dar ceva se întâmplă cu mine, transpirase și pielea pe gât i se înroșise, formase niște rotocoale curioase, aveau forme aproape geometrice, niște cercuri pe care femeia le scărpina apăsat, privirea grădinăresei o deranja, poveștile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la repetiții, la televiziuni, prezint spectacole, nimic nu e de aruncat. Cel mai mult câștiga Maestrul meu, dar acuma... nimeni nu poate să-i mai ceară nimic. * În septembrie, la începuturile sfârșitului, s-au ridicat de la masă obosiți, Maestrul era neliniștit, și asta se vedea, poate după drumul greu, aglomerat, de la mare până în București, așa gândea Loredana, dar mașina a făcut față drumului și soarelui arzător, tipul a îmbătrânit, uite ce privire pierdută are și cum respiră, cearcăne și burtă, miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dar răceala ei Îl călca pe nervi. Dorea s-o sărute, s-o sărute de multe ori, dar știa că dimineața ar fi putut să plece de lângă ea fără să-i pese. Dar dacă n-o săruta, avea să fie neliniștit. Asta i-ar fi știrbit ideea care-i intrase În cap: că era un cuceritor. Nu era demn de el să fie Înfrânt, să se milogească de o războinică așa curajoasă ca Isabelle. Poate că și ea era conștientă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
strigi din fundul bojocilor să ți se aducă un popă. Eleanor și-a Înfrânat abrupt calul și Amory a tras și el de frâu, oprindu-se În dreptul ei. - Chiar așa? a Întrebat ea cu o voce stranie, care l-a neliniștit. Chiar așa o să fac? Privește-mă: sar de pe stâncă! Până să poată mișca el un deget, Eleanor Întorsese calul și galopa deja cu viteză maximă spre marginea platoului. Descriind un cerc, el a pornit În urmărirea ei, cu trupul Înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era prea târziu. O acuzase pe Maică de ispită și uite cine-l ispitise, tocmai Mișu, din cauza căruia se afla în pușcărie! Sorinel luase pentru a doua oară, de data asta post mortem, calea Americii: portretul lui Zelea se zgâlțâia neliniștit la două ore de zbor de New York. Cu sufletul golit, nea Ovidiu sărută mâna aspră și cam păroasă a Maicii, îl pupă pe frunte printre gratii pe Horațiu și plecă împleticindu-se, sub efectul ultimei minuni de doi litri. Maica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Organizatorul festivalului, Peter Bu, un tip ciudat și de care mă leagă o foarte stranie întâmplare, îl invitase și pe Marceau cu Mantaua, celebrul spectacol montat cu mai bine de cincizeci de ani în urmă. În ziua aceea parcă mă neliniștea ceva, nu-mi găseam locul, pașii m-au dus direct către clădirea în care era sediul staff-ului festivalului și acolo, într-un colț, la o masă, înconjurat de câțiva dintre actorii lui, l-am văzut pe Marceau. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
din ce în ce mai des pe ecran și se aude o muzică populară. Niște gemene trăiesc în Wachau sau în Dachstein și cântă fără încetare până când își găsește fiecare bărbatul potrivit și se retrage cu el în viața privată. Pe spectatorii lor îi neliniștește faptul că și aceste vedete fascinante au doar o singură viață privată, ca și ei, iar dacă o pierd pe asta, nu mai fac rost de una nouă. Principalul e să‑ți trăiești viața privată într‑un mod sănătos. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aș face bine să îți spun de ce te-am chemat aici, zise ea posomorâtă. Vreau să descoperi cine mă șantajează. Făcu o pauză, foindu-se nervos în șezlong: — Scuză-mă, nu mi-e deloc ușor. — Nu-i nici o grabă. Șantajul neliniștește pe toată lumea. Ea dădu din cap și sorbi din gin: — Păi, acum vreo două luni, poate chiar un pic mai mult, am primit un plic în care erau două scrisori care fuseseră scrise de către fiul meu unui alt bărbat. Doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
deasupra părții de jos a încheieturii. L-a privit o vreme cum se învârtește și se răsucește înapoi, înainte de a decreta că încărcătura de electricitate de care dădeam dovadă indica faptul că mă simțeam neobișnuit de deprimat și că mă neliniștea ceva. Era un mic spectacol impresionant, dar fără îndoială lipsit de riscuri, dat fiind că majoritatea oamenilor care se internau în clinică erau probabil deprimați sau neliniștiți în legătură cu ceva, fie chiar și numai în legătură cu nota de plată pe care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dădeam dovadă indica faptul că mă simțeam neobișnuit de deprimat și că mă neliniștea ceva. Era un mic spectacol impresionant, dar fără îndoială lipsit de riscuri, dat fiind că majoritatea oamenilor care se internau în clinică erau probabil deprimați sau neliniștiți în legătură cu ceva, fie chiar și numai în legătură cu nota de plată pe care aveau să o plătească. — Cum dormiți? — Prost. Câteva ore pe noapte. — Aveți coșmaruri vreodată? — Da, și nici măcar nu-mi place brânza. Aveți vise care se repetă? Nu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a mea, iar în vârful acoperișului antena de la stația radio a poliției. Mi-am stins țigara în cutia de cafea Mexico Mixture care servea drept scrumieră și m-am așezat din nou la masă. Se așteptau să încep să mă neliniștesc. Voiau să le simt puterea. În felul ăsta, Heydrich avea să mă găsească cu atât mai dispus să fiu de acord cu el atunci când în cele din urmă se hotăra să-și facă apariția. Probabil că încă dormea dus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]