999 matches
-
Luna și tramvaiul 5 (1994) pot fi citite ca o utopie negativă. Drumul personajelor spre un Enad încremenit într-un Ev Mediu decorativ este presărat de avertismente ce prefigurează sfârșitul unei civilizații, încheierea unui ciclu al istoriei. O atmosferă ireală, neliniștitoare, un univers în care timpul se dilată ori este de-a dreptul abolit conservă cel mult o umanitate lipsită de liber arbitru, care asistă, impasibilă ori neputincioasă, la infinita repetare a acelorași evenimente și întâmplări tragice. B. a tradus câțiva
BAISKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285553_a_286882]
-
în semnificative peisaje (vizuale și sonore), realizate cu forță și amploare. Atmosfera tensionată, tonalitatea sumbră, clarobscurul în care apar personajele, neindividualizate - siluete ceva mai distincte pe fondul mulțimii -, conotația cvasimagică a gesturilor și vorbelor, existența supusă unei fatalități nelămurite și neliniștitoare, indeterminarea temporală creează senzația unei lumi fantastice, halucinante, coborâte din negurile legendei și ale istoriei. Admonestat pentru „inactualitatea” și „misticismul” scrierilor sale, C. face o mea culpa publică (1948) și trece grabnic la producerea unei literaturi angajate ideologic. În Negura
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
situații el trebuie să acționeze în direcția deblocării unor inhibiții ce par să cauzeze un deficit psihomotor. BOALĂ (< sl. bolË) - Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului. Alterarea stării de sănătate manifestată subiectiv prin senzații anormale dureroase sau neliniștitoare. Boală genetică: orice manifestare patologică determinată de o mutație genetică sau cromozomială transmisă de-a lungul mai multor generații sau apărută în celulele germinale ale unuia dintre părinți. Boli de creștere: rahitismul, picior plat, hipotrofie staturală, inegalitatea membrelor, deviații ale
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
nimeni nu se aștepta. Unul din ofițeri a dat cu ochii peste un tânăr care nu prea avea ce căuta atunci în acel loc. Era un flăcăiandru subțirel, blond, cu ochi albaștri, limpezi. Trăsăturile tânărului, aproape feminine, nu arătau nimic neliniștitor. Comportamentul, doar... - Reține-l și controlează-l! a ordonat ofițerul unui inferior. La control s-a constatat că acel tânăr era înarmat cu un cuțit de bucătărie îndeajuns de mare pentru a produce o rană provocatoare de moarte. - Cine ești
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
mult în întuneric. Am aprins o lanternă de fosfor și am continuat încrezător. Încrederea lui vine de la mine. Dacă eu șovăi, așa va face și el... dar cum să nu mă întreb dacă nu greșesc când totul începe să fie neliniștitor de familiar? Păși în urma mea ca și cum ar mai fi fost acolo. Mai avem? Deloc. Doar câțiva metri pe aici, zisei indicându-i peretele care-l ducea exact în peștera bătrânului. O luase înainte. Zi-mi, Corvium... la ce anume te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ai scris că regele Japoniei o să primească și de acum înainte misionari creștini. Însă dările de seamă de la Manila spun că japonezii se împotrivesc credinței creștine și că tu ai răstălmăcit adevărul... — E drept că în Japonia starea politică e neliniștitoare, am strigat eu fără să vreau. Se duc războaie mari înăuntrul țării. Clanul conducătorului care a ajuns până în Coreea a pierdut puterea, iar acum un nou shōgun începe să-și întindă stăpânirea. Însă, fără sprijinul shōgunului n-am fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și În final la o panică generalizată. —Ai auzit? Unsprezece americani au dispărut, iar poliția militară vrea să mușamalizeze treaba. De ce nu a emis ambasada noastră avertizări pentru turiști? Nu puteai pune piciorul Într-o pagodă fără să auzi veștile neliniștitoare. În stațiunea Insula Plutitoare, turiștii proaspăt sosiți erau În mod Îndreptățit Îngrijorați. Ar fi plecat dacă ghizii lor ar fi reușit să le găsească În altă parte cazare. La barul tiki, un om de afaceri american spunea că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lui cea mai luminoasă, profețind, schimbând destine, creând catastrofe, apoi retractându-le la următoarea actualizare. Prietenii mei s-au trezit În zori cu un concert de triluri de păsări. Nu mai auziseră niciodată păsările cântând cu atâta insistență, așa de neliniștitor. Membrii tribului nu ascultaseră niciodată cântece de dimineață atât de frumoase. În ciuda acestui cor de păsări, tabăra părea neobișnuit de tăcută. Moff se Îndreptă spre televizor. Era mort definitiv. Îndată, Vaselină sări pe generatorul-bicicletă și Începu să pedaleze. Ceilalți membri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe gheață, mână în mână, dezmorțiți de goană și de vântul sănătos ce ne plesnea pes-te față și ne înroșea pielea. Din ce în ce ne-a revenit dispoziția de altădată și râsul fără constrîn-gere; s-au îndepărtat gândurile neliniștitoare, iar la treapta trenului ne-am luat rămas bun, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat (doar fără melancolia despărțirilor). Chiar în momentul plecării, Irina mi-a zis: - Să nu crezi nimic din tot ce ți-am spus astă noapte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de tot ce aș fi în stare? În armonia perfectă, o mică surpriză, imperceptibilă, care se întinde încet și fără să bagi de seamă, a cuprins și stricat totul. În firea Irinei, într-o zi, am descoperit o mică undă neliniștitoare. Nu e bine de rămas nemăritată toată viața!" Vorbea în general. Altădată a vorbit chiar de dânsa. Apoi s-a întrebat tare ce-ar putea face ca să mă uite. Iar altădată mi-a spus planuri matrimoniale: "Va fi mai bine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Nu trebuie să iei omul după aparențe. Și apoi aici îmi place săfac mai mult baie în mare, și orice tovarăș este bun. De altfel, sunt toți foarte drăguți cu mine. Altceva nu mă interesează. - Într-adevăr, viitorul tău este neliniștitor. Nu văd de ce ești studentă în drept. Dreptul e destul de greu pentru băieți. Nu te sfătuiesc să-ți faci nici o iluzie, nu ești obișnuită să te lupți prin tribunale. - Închipuiește-ți! Ioana voia neapărat să mă fac doctor veterinar, căci acolo
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Sacrul, ed. cit., pp. 96-97.</ref> Numai că spusele povestitorului ne fac atenți, în cele din urmă, la cu totul altceva: Când am ajuns la capătul podului, vântul aproape că încetase. Deasupra noastră cerul era albastru verzui și de o neliniștitoare luminozitate. În spatele nostru, asemeni unui mormânt deschis, se întindea golful Enno. Domnul vieții și al morții plutea peste ape în tăcuta lui măreție. l-am simțit așa cum îți simți propria mână. Bătrânul și cu mine am îngenuncheat în fața mormântului deschis
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Sacrul, ed. cit., pp. 96-97.</ref> Numai că spusele povestitorului ne fac atenți, în cele din urmă, la cu totul altceva: Când am ajuns la capătul podului, vântul aproape că încetase. Deasupra noastră cerul era albastru verzui și de o neliniștitoare luminozitate. În spatele nostru, asemeni unui mormânt deschis, se întindea golful Enno. Domnul vieții și al morții plutea peste ape în tăcuta lui măreție. Lam simțit așa cum îți simți propria mână. Bătrânul și cu mine am îngenuncheat în fața mormântului deschis și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
izbea, însă, faptul că era incredibil de slabă, iar tunica lungă din lână cenușie, singura îmbrăcăminte pe care o avea, o arăta din plin. Chipul femeii, înconjurat de o chică sură, deasă și răvășită, era alungit și viguros; mari și neliniștitori îi erau ochii, cu privirea pătrunzătoare, accentuată de albastrul foarte deschis, în nuanța cerului. Avea nasul lung, ascuțit și obraznic, iar gura, cu buze subțiri, și-o ținea închisă strâns și întinsă într-un început de zâmbet. Tovarășii lui Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i hotărască soarta. Era o zi posomorâtă, cu nori ca de cerneală, grei de ploaie, ce traversau cerul cu încetineală. Adieri slabe de vânt umed veneau din când în când, făcând să tremure frunzișul arbuștilor. Pretutindeni se lăsase o tăcere neliniștitoare, spartă doar de croncănitul îndepărtat al vreunei ciori. Burgunzii se ascunseseră în pădurile ce îmbrăcau versanții văii, iar după număr și poziție era limpede că puneau la cale o ambuscadă - și nu pentru singură persoană. Erau circa douăzeci, cei mai mulți înarmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe fundul ei, pe lângă care șerpuia un drumeag bătătorit. Un loc izolat, așadar, înconjurat amenințător de munții Jura, ale căror coaste, îmbrăcate în desișuri de conifere și mesteceni, coborau în vale aici în pante line, mai încolo povârnite, abrupte și neliniștitoare. în cerul cutreierat de vânturi al Sapaudiei, nori mari se vălătuceau continuu, încet și maiestuos, deasupra acelei văi uitate de lume. Aerul era curat, adesea rece, chiar și în lunile de vară. întinderea domoală acoperită de iarbă oferea pășune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl făcuseră pentru multă vreme pe Canzianus să-l îndrăgească; acesta dăduse la o parte ciudățeniile sale și în special pulsiunile sexuale virulente care îl determinau să-și impună deseori penitențe dureroase și posturi extenuante. Prezența sa, totuși, devenise curând neliniștitoare pentru confrați, iar atunci când Simplicius, exasperat de o lungă și umilitoare persecuție, îi denunțase deschis avansurile pe care i le făcea, îndepărtarea sa din sihăstrie fu inevitabilă. A fost o hotărâre grea pentru Canzianus, căci până în momentul acela toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de forțe foarte însemnate, era capabil de fapte grandioase, mai ales dacă era încă sprijinit din urmă de gepizi care, controlând singurul drum ce ducea de la Vesontio la Lungdum, amenințau la rândul lor Genava, dinspre miazănoapte. Ciudate erau apoi, și neliniștitoare, aluziile sale insistente la Frediana; ce se întâmplase între ei? După câte se părea, fiica lui Waldomar aprinsese în acel războinic a o adevărată pasiune, iar el cunoștea destul de bine virulența cu care se exprima sufletul unui hun pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vedea tronând un birou masiv de abanos, a cărui tăblie era acoperită de hârtii de tot felul. Busturile unor personaje austere, între care, firește, se distingea, în apropierea biroului, cel care-l reprezenta pe împărat, îl priveau cu o fixitate neliniștitoare, iar de-a lungul pereților, fresce în culori vii alternau cu dulapuri de bibliotecă, pe ale căror rafturi se puteau întrezări, prin crăpătura vreunei uși întredeschise, codice și cărți din pergament aliniate perfect de secretari scrupuloși. Perdele lungi, de fabricație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acțiunile dificile desfășurate chiar de curând în război, iar pantalonii militari, mulați, îmbrăcau două picioare puternice, cu pas elastic, aproape felin. în ochii săi gri-verzui strălucea lumina unei inteligențe vii, iar privirea îi era hotărâtă, ba chiar deseori ironică și neliniștitoare, într-atât încât, după câte se spunea, nici chiar Augustul Valentinian nu reușea să o susțină. în acel moment, nu reuși să facă asta nici Sebastianus, care, confuz, căută să se justifice: — Am scris acele cuvinte pe când lupta stătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
robuste, brațe viguroase ce împingeau cu putere. Pentru câteva momente, privirea sa se opri și asupra oamenilor adunați în încăpere: zeci de bărbați și femei, pe care lumina a două candelabre de perete îi lumina cu greu, cu crude și neliniștitoare efecte de clar-obscur. Cu copiii lor și legăturile cu cele câteva lucruri strânse în cea mai mare grabă, se strângeau unii într-alții dintr-un instinct animalic și fiecare bufnitură ce venea dinspre poartă părea să facă să vibreze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alta, cu pasul mic și grăbit, concubinele căpeteniei hune. Liniștea din zona aceea, în jurul căreia palpita și se vânzolea monstruoasa armată, putea fi asemănată cu liniștea dintr-un ochi de ciclon. Făcând un semn din cap către spectacolul grandios și neliniștitor pe care-l aveau în față, Sangiban spuse sumbru: — Câțiva oameni de-ai mei au încercat să-i numere, să stabilească măcar aproximativ câți sunt, dar au trebuit să renunțe. Tu ce spui de asta, Prefectule? Sebastianus, peste măsură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se izbiră de un grup de soldați și milițieni ce alergau în direcția opusă, având înaintea lor un bărbat uriaș, cu tenul bronzat și cu părul negru, lung și răvășit, care îi conferea, împreună cu barba neîngrijită, o înfățișare sălbatică și neliniștitoare. Purta cămașa de zale a soldaților auxiliari și pantaloni militari, dar singura sa armă era un soi de suliță scurtă, cu o lamă lată și puțin încovoiată, luată probabil de la un războinic hun. Omul se întorcea către ceilalți membri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
expresie incredibil de pătrunzătoare. Onegesius era îndesat, gros la trup și cu capul mare, lent în mișcări, dar acea impresie de moliciune pe care o lăsa oricui îl privea era imediat contrazisă de privirea sa pătrunzătoare și extrem de vie a neliniștitorilor săi ochi mongoli. La fel de crud sau poate chiar mai crud decât căpetenia gepidă de același rang, era total lipsit de umorul acestuia: într-adevăr, nici unul dintre războinicii hiung-nu nu putea spune că-l văzuse vreodată râzând. Cel mult, îl puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
căpetenia gepidă de același rang, era total lipsit de umorul acestuia: într-adevăr, nici unul dintre războinicii hiung-nu nu putea spune că-l văzuse vreodată râzând. Cel mult, îl puteai vedea câteodată cum își întinde buzele într-un zâmbet de gheață, neliniștitor chiar și atunci când se dorea prietenos. Nu era prea iubit, mai mult temut, iar asta și din cauza raportului său strâns cu Atila, căruia îi era din totdeauna principalul sfătuitor. Cu toate acestea, dacă nu pentru altceva, atunci pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]