609 matches
-
îndeajuns să strecori sub text premisa obligatorie a prezenței divine ca literele să capete plinătate. Concluzia e una singură: au sens doar cărțile al căror fundal îl intuim mai înainte de a le deschide. Și nu înțelegem decît ceea ce presimțim pe nemărturisite, și din acest motiv a pricepe o frază înseamnă a-i subînțelege icoana aflată în subsidiar. Altminteri, volumul lui Mathaeus cere un temperament de filolog obtuz suficient de inert ca să poată savura netezimea fără asperități estetice a unui text eminamente
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
unei impecabile logici a absurdului de tip ionescian și suprarealist, sau în logica fantasticului, specifică lui Daniil Harms, atît de îndrăgit de autoare, - obiectele și simbolurile unei lumi inconfundabile, în care ființele se dezmembrează, se dezarticulează sub tăișul unor traume nemărturisite, sub presiunea unei violențe invizibile, pentru a se recompune aleatoriu și totuși semnificativ în spațiul imponderabil dintre poezie și vis, sub impulsul unor "întîmplări" care se lasă "povestite". În Camera cu oglinzi, primul dintre cele aproape 90 de texte incluse
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
trecînd prin împrejurări deosebite, a trăit alături de oameni deosebiți. De aceea, cel mai important lucru în cazul lui Mihai Șora este că există și că poate depune mărturie despre vremurile prin care a trecut. Cred că una din tristețile lui nemărturisite este că, dintre tinerii care vin la el, majoritatea nu-l întreabă despre filozofia lui, ci despre cutare eveniment trăit sau despre cutare personalitate întîlnită. În ochii noștri, Șora este martorul viu al secolului XX, dar un martor pe care
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
negativ al acestui paradox, faptul că vom tânji etern spre ceva ce nu putem poseda deplin nu ar constitui un paradox. Ar mai putea exista o posibilă întrebare referitor la acest subiect: această dorință etern nesatisfăcută nu ascunde sub forma nemărturisită a unei nostalgii crescânde, disperarea unei conștiințe care refuză de a mărturisi eșecul ei? Se știe că, în unirea cu Dumnezeu, sufletul este tot mai nesătul și mai nesatisfăcut în dorința sa, pentru că Dumnezeu e infinit și îi rămâne totdeauna
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
Leni și o iubesc atît de incurabil?"). De vreme ce acea "o femeie" nu apare, se aliniază în schimb "episoadele", un lung șir de nume: Margot, Lilly, Dorina, Jeni, Thea etc. Nu lipsesc intențiile de sinucidere, nu întîrzie să apară secretul de nemărturisit: "oroare, dezgust, ceva murdar, obscen, trist pînă dincolo de orice limită...", iar ceva mai încolo "Comica, absurda și, în fond, teribila situație pe care o suport de 8 luni cu Zoe, va trebui s-o joc din nou pentru Leni. A
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
suferise strângând din dinți, amarnic, căci fusese o fetiță doar cu mamă, nu-și cunoscuse tatăl, fără tată, tatăl fusese totdeauna marele absent, mama ei refuzase cu încăpățânare să-i dezvăluie cine e. Poate întreaga sa existență fusese o cursă nemărturisită ca să-și afle într-un târziu tatăl, ca să suplinească într-un fel absența lui ...). În casă era un aer încărcat cu miros de lucruri vechi: cărți vechi, draperii vechi, mobile vechi, totul era vechi în casă. Ana-Cristina l-a îmbrațișat
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
mecanice cu reflexele care vă scot ca și înecați din apa adâncă și tulbure când sexul își tulbură cocoșeii de aur îi zornăie în auz cu clichet de vis întors asuprăși adormit cu fața în jos sub preaplinul de răni nemărturisite, capturați în timpul sinelui, în apusul ce se clatină ca un talger de balanță sub greutatea fântânilor: scot clocot și scâncet. Dincolo de pielea cu bube nu mai există nimic doar o fanfară îmbuibată cu hălci din creierul care se uită la
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
nu riscă nimic. Am avut momente când mi-a fost rușine că sunt român. Dar daca regret ceva, sunt aceste momente. De nu as fi român decât prin defecte și tot aș iubi această țară, împotriva căreia sunt înverșunat dintro nemărturisita iubire. Nu este mare lucru a iubi România din instinct. Nu este nici un merit. Dar să o iubești după ce ai disperat total de destinul ei, îmi pare totul. Că oameni, avem dacă nu dreptul, în tot cazul libertatea la multe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
portocalie! Prin pupila îngustă a celuilalt, cel normal, verzui, sufletul mi-a intrat pe veci într-un tunel alunecos, lubrefiat de lacrimi intime, însmîntînite îndelung - spațiu ocular premergător zonelor molcome și fierbinți din dulcele-i creier clocind idei deocamdată de nemărturisit... (final de-a pururi întredeschis)
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16254_a_17579]
-
de lucru, așa cum just a observat Eugen Simion. Ambii istoriografi privilegiau proza clasică, a secolului XIX, inaugurată de alții, înainte de Balzac și caracterizată prin ductul narativ uniliniar, bine precizat, prin caractere dezvăluite de situații clare de viață, în fond urmând nemărturisit tehnica dramaturgiei clasice (greco-latine și cea a Marelui Secol francez). Se putea reproșa lui Ionel Teodoreanu lirismul abundent, dar nu prisoselnic din La Medeleni sau acela, mai justificat, din evocările trecutului ieșite de sub pana lui M. Sadoveanu, dar ceea ce iscăliseră
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
a lui ’63, singurătatea și disperarea. Nu știu de ce-mi vine mereu în minte imaginea asta, din ce fel de frică adâncă de clacare e născută, din ce spaimă că nu voi reuși să fac față, din ce convingere nemărturisită că rolurile nu sunt compatibile până la capăt... Dormi, puiul mamei, nu te mai foi în așternuturi și lasă-i pe Simba și pe Tigrilă-n pace, chiar și jucăriile din pluș trebuie să doarmă, pe mama o așteaptă o chiuvetă plină
Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
capăt zilelor deci, alți bătrâni (de fapt primii în ordinea sumarului cărții), pe care îi scoate autorul din cutia sa neobișnuită. Mizantrop și ipohondru, refuzând din start orice comunicare cu gardianul său, Carol își va susține ulterior pofta de viață (nemărturisită desigur) din chiar dorința (ambiția, obstinația) de a-l convinge pe Filip de justețea principiului pentru care pledează: sinuciderea ca manifestare supremă a libertății individului. Tema nu e nouă de altfel motto-ul din Camus (Mitul lui Sisif) indică asumarea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
că, în ziua în care nu vor mai exista secrete în negociere, nu va mai exista negociere (s.tr.). În politică, la fel ca în mecanica aplicată, calculul forțelor nu se poate aplica fără calculul rezistențelor. Mii de motive, deseori nemărturisite, cum ar fi amorul-propriu, interesele particulare, prejudecățile tradiționale, "pasiunile" părților, influențează spiritul negocierilor, iar aceste obstacole nu pot fi surmontate decât cu calm, în liniște, departe de privirile unui public pasionat și "flecar". Prințul Bismarck, care avea experiență în materie
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ticăloșie și la nesimțire? Un mini-securist care în 1985, avea, să spunem, cincisprezece ani, astăzi abia a trecut de treizeci. Și sunt din ce în ce mai mulți. Îi recunoști dintr-o ochire: sunt dominați de-o imperceptibilă, crispată neliniște (reflex permanent al vinei nemărturisite), sentiment ce virează fie spre cea mai scârboasă slugărnicie în fața "superiorului", fie într-o aroganță inflexibil-disprețuitoare pentru cei aflați sub treapta lor socială. De vreun an și ceva au inundat canalele de televiziune, paginile ziarelor și radiourile. Roboței de subsol
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
întruniră, și-l dezaprobară; că noi avem tristul curaj de-a combate astăzi ceea ce am susținut ieri; că acuzând pe ministrul ce-a propus reforma, a cărei necesitate nici noi n-o putem nega, facem act de politică cu scopuri nemărturisite și de răi patrioți. Deie-ne voie d. C. A. Rosetti a contesta cu desăvârșire ceea ce zice. Nimeni n-a dezaprobat pe d. Maiorescu pentru că a susținut necesitatea reformei; nimeni din noi n-a tăgăduit această necesitate; nimeni n-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
s-au folosit de faptul trădării. Da, de trădare, nu de trădători. O armată în campanie se folosește de spioni, dar nu-i decorează, nu face din ei demnitari publici. I-o fi plătind poate, dar îi plătește din fonduri nemărturisite, căci conștiința niciunui popor nu suportă remunerarea publică a trădării și a feloniei. Acestea le știe " Romînul" tot așa de bine ca și noi, știe prea bine că o crimă politică comisă de un om privat încetează a fi o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de loviturile lui Rutger, care îi forța cu brutalitate fecioria, iar acum își reproșa că intervenise prea târziu; însă avea impresia, în același timp, că în acele momente dramatice se instaurase între ei, independent de voința fiecăruia, un fel de nemărturisită, secretă complicitate. Era ca și cum, din momentul în care securea sa lovise craniul lui Rutger, Frediana începuse să-i aparțină. Ori poate că el era acela care, cu acel gest, lăsase cale liberă propriei supuneri? Și se întreba dacă ochii scânteietori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-l înlocuiască. De asemenea, fără ca alanul și Vitalius să știe, discutară și despre ciudatul antagonism ce părea să-i opună pe cei doi. într-adevăr, între cei doi soldați nu se manifesta multă camaraderie, în primul rând din cauza unei nemărturisite gelozii pe care cel de-al doilea părea să o nutrească față de cel dintâi. Sebastianus își dăduse seama de asta încă de pe drumul dintre Genava și Arelate și, amuzându-se în sine, își promisese din nou să găsească un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
față de oamenii de rang și față de instituții, ei erau, în realitate, carne vie pentru imperiu, reprezentau milioane de oprimați, care cereau, pe deplin îndreptățiți, respect și demnitate. îl încerca și un alt sentiment: în adâncul sufletului, ca un gând aproape de nemărturisit, începea să se strecoare o presimțire a victoriei. Privirea sa o întâlni pe cea a lui Ambarrus, înconjurat și aclamat de ai săi. Un impuls dinlăuntru îi sugeră să pecetluiască alianța printr-un gest simbolic, care, cu siguranță, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de necrezut. Rămase astfel, neclintit sub bolta cerului, uitând de mișcările sutelor de oameni din spatele său și surd la strigătele, certurile, râsetele ce se ridicau din zeci de bivuacuri improvizate; se simți, dintr-o dată, invadat de o melancolie subtilă, de nemărturisit, care îl golea cu totul. Era omul câmpiei, iubea spațiile nesfârșite, iarba înaltă și foșnitoare, străbătută până spre orizont de unduiri lungi, stârnite de vântul care, zi de zi, purta pe cer nori imenși, în continuă mișcare; și totuși, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și o întări pe aceea a lui Mandzuk. Citi în ea o sclipire de durere, dar mai văzu și altceva - ceva ce, pe chipul cioplit în piatră al acestuia, nu mai văzuse de când era copil: un soi de aspră și nemărturisită tandrețe. Cu un gest nesigur și stânjenit, o mângâie pe creștet. Sunt aici, Go-Bindan, nu te teme, n-ai de ce să te temi. încet, copila își ridică fața bronzată, pe care aluneca lent o lacrimă. îl privi cu ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fel ca ieri și alaltăieri, chiar dacă acum în câmpie fuseseră înfipți alți stâlpi și se zvonea că la toamnă va fi construită o așezare nouă, care s-ar numi „Frohdörfchen“1. Și în acel privit afară se ascundea și dorința nemărturisită de a scăpa din atmosfera apăsătoare a camerei de zi, departe de silueta aia în halat de casă care fixa pe întuneric Biblia, oricum inaccesibilă nouă, noi necunoscându-i semnificația, ceea ce trebuia să fie și o suferință atât de puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
câmp, ceea ce tomograful sugerează: o rudă mai bătrână cocoțată încă pe creierul lui, rotindu-se mereu înapoi, de-a lungul apei șerpuitoare. Se împleticește spre acest adevăr, singurul suficient de mare ca să-l aducă acasă, întorcându-se spre incomunicabil, spre nemărturisit, spre trecutul pe care l-a vătămat ireparabil, prin simpla lui existență. Distrus și refăcut cu fiecare gând. Un gând pe care trebuie să-l spună cuiva înainte să se ducă și el. O voce anunță coborârea. În îmbulzeala tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fiecare zi, În fiecare seară, de la ghioceii cruzi și violetele mirosind a pământ și a seră, până la floarea miresei și trandafirii de sfârșit de iunie. Plutind peste zăpezi, peste iarba parcurilor, peste asfaltul trotuarelor, zi de zi cu Gaetana, iubind nemărturisit, până la sfâșiere, și ochii negri ai Gaetanei, strălucind râsul ei biruitor, privirile ei triste recuperând neștiute amintiri, totul fără să știe, fără să știe o clipă că o iubești, stând așa lângă tine ca lângă un bărbat-frate, ca lângă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să-i mărturisești iubirea ta inocentă. Când Îi așezi ultimul buchet de flori la ușă, pe furiș, să nu te vadă vecinii sau oamenii intrați Întâmplător În bloc, florile nu mai sunt pentru Gaetana, florile sunt pentru moartea unei iubiri nemărturisite. E singurul fel În care te mântui și te apropii de o adolescență pe care ai pierdut-o de atâta amar de vreme, elanul aruncării mingii de handbal În liceu e acum presat În ierbarul tinereții, acum elanul tău este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]