834 matches
-
poată semnele vieții, fiind lipsită de indicii vitalității chiar și înainte de stingere. Reluarea obsesivă a secvenței "numai în trap" are un efect contrar celui obținut în mod obișnuit, pentru că nu reușește să sugereze galopul, ci, dimpotrivă, subliniază aceeași idee a nemișcării, e un fel de poticnire, de împiedicare, de pierdere a elanului necesar tocmai porniri în trap. Ultima strofă (remarcăm și aici grija unei simetrii în construcția textului, două strofe între care legătura se face printr-un vers izolat, "Trecură ani
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
evidentă: "Vai, ce baltă, cu sepia era noaptea, și Luna veșnică plută!", exclamațiile retorice nu mai au darul de a impune textului registrul sublim. Înlocuirea peisajului lacustru romantic cu imaginea bălții reprezintă o schimbare de perspectivă. E o sugestie a nemișcării, dar reprezintă și o ideea de nesemnificativ, o imagine capabilă doar să stârnească uimirea nicidecum admirația. Balta presupune nu doar nemișcare, ci și mucezire, prindere în mrejele morții. Lipsește de aici prezentarea lunii ca divinitate nocturnă atotstâpânitoare, totul este supus
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
textului registrul sublim. Înlocuirea peisajului lacustru romantic cu imaginea bălții reprezintă o schimbare de perspectivă. E o sugestie a nemișcării, dar reprezintă și o ideea de nesemnificativ, o imagine capabilă doar să stârnească uimirea nicidecum admirația. Balta presupune nu doar nemișcare, ci și mucezire, prindere în mrejele morții. Lipsește de aici prezentarea lunii ca divinitate nocturnă atotstâpânitoare, totul este supus trecerii, degradării, și luna nu face excepție. Semnele maleficului proliferează ("logodnica delirului", "răsărind demonic") și devin semne ale nebuniei, ale nevrozei
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
propriului statut literar. Marca incertitudinii, întărită de data aceasta de prezentul verbului deschide, de altminteri, textul "nu știu dacă sunt îndeajuns poet mare". Există totuși aici un orgoliu personal pentru că adverbul "îndeajuns" nu înlătură total posibilitatea rămânerii în panteonul cultural. Nemișcarea, trecerea umanului în rândul obiectelor este și ea prezentă. Păpușile de ceară sunt lipsite de inimă, deci de viață și de sentimente. Punerea lor în opoziție cu "orice lumânare" sugerează tocmai oprirea timpului, lumânarea se consumă, arde, sugestie a forței
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ar putea realiza din redarea gesturilor absurde în căutarea inspirației: " Dacă aș agita - inexplicabil - foaia,/ fâșâitul hârtiei ar indica o prezență,/ întunericul ar putea să devie alb și sonor.../ (Dar numai gândul ăsta e un semn de demență!)". Ieșirea din nemișcare nu se realizează decât ca prezumție, ca ipoteză. Finalul indică o ușoară zeflemea la adresa marilor texte care tratează neliniștea creatoare, " -Prietenă muscă, bine-ai venit!..." E surprinzătoare la un poet ca Geo Dumitrescu apariția speciei clasice a odei, textul Odă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
afirmare a unor mari obsesii într-un limbaj nou, "melcul tăcerii", "o muscă (plictiseala?) se plimbă pe tavan", plictisul este astfel reafirmat. Nota ironică e dată de sublinierea, de îngroșarea contururilor imaginilor, "Uite, melcul tăcerii înaintează...". Impresia de încremenire, de nemișcare, în timp și spațiu se realizează prin comentarii. De altfel, textul se constituie pe o anumită schemă dramatică - replicile (uneori patetice sau doar banale, standardizate) de spus pe scenă (ca într-o melodramă ieftină) și indicațiile regizorale: "Te-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nimic nu intervine, personajele sunt pierdute. Analiza momentului Laokoon pune în evidență faptul că, în unele situații, informația vizuală despre un singur eveniment este suficientă în edificarea unui parcurs narativ, că este uneori destulă narațiune în condiția de libertate în nemișcare a imaginii uniepisodice și că audiența poate narativiza o scenă vizuală liber, prin plasarea ei în una sau mai multe secvențe unidirecționale sau într-una singură, bidirecțională. Emma Kafalenos dezvoltă și nuanțează aceste idei, și în alte abordări cum ar
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
în inventarele (testele sau scalele) de dezvoltare. IMOBILIZARE (de la imobiliza < fr. immobiliser) - Reprezintă o tehnică anakinetică ce se caracterizează prin menținerea, mai mult sau mai puțin prelungită, a corpului - în totalitate sau a unei părți a acestuia - în stare de nemișcare, cu sau fără ajutorul unor aparate sau instalații. Scopul pentru care se recurge la imobilizare vizează: a) punerea în stare de repaus în unele afecțiuni grave, cum ar fi unele boli sau procese inflamatorii localizate; b) imobilizări de contenție, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
posibilitatea de a fi mișcat pasiv, starea de repaus. Aceste considerente oferă posibilitatea de a evidenția sfera noțiunii de tehnici în kinetologie. Tehnicile anakinetice sunt concretizate sub forma imobilizărilor, menținerea pentru un timp a corpului sau a unei părți în nemișcare, ce poate fi: de punere în stare de repaus; de contenție (blocarea unui segment sau a unei părți din el, într-un sistem de fixare externă); de corecție (segmentul este plasat într-o poziție corectoare și imobilizat printr-un aparat
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
este mereu una, de la mîntuire! luna pe cer n-a mai fost, nu se numără, nu se dovedește cu socoteli, ea ne face socotelile, la Scînteia lumea s-a oprit o clipă în loc, a pornit iar, își lasă vrerile pe nemișcarea ziduri cărămizii, năpădite de pictograme alb-albastre, de la faza mitică luna trece la faza epică, în nori i se ghicește lumina, străbate discul difuz și le împrăștie scama, becul în vagon ține luna bătută pe hîrtie, alta ca pe hîrtie n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
iubirea și se știe moartea! atitudinea și vorba repede, miza pe gîndul tău repede și fără temei, nici iubire de sine, lumea unei săli de așteptare, căci este o lume, de la comportamentul social al așteptării, apără starea împreună, deformați în fața nemișcării noastre și stîngăciile dovedite cu ea! INTERVENȚIE ÎN TEXT Presa electronică "Hijos de Babel", cîștigă concursul Costel Busuioc, martie 2008. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT Ora 3,15, în acceleratul Vatra Dornei București, fixat în vagon gol și fixație în grea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
inactiv repausul trăit din viață, în vremea respectivă, au arătat istoricii, se credea că vehiculele sînt mijloace de transport, nu expresii de pasivitate, timp în spațiu! Muncel pe semne că mai este cineva aproape, întinde picioarele, frămîntă-te, te reașezi în nemișcare, dar cu atitudine, vecinul incomodează, cum știi că se întîmplă, și nu ajung la capăt cu bănuiala, alt cuplu a ajuns acasă și o constată stînd în tren, el cu ultimele cuvinte sărite peste banchete, și ne-am năpustit amîndoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
babei în brațe și picotește și el, clătinat pe trupul comorii care doarme, simbolistica grăitoare, cămașă albă, anunțat agresiv trenul de Chișinău, vestă neagră, pălărie, pantaloni negri, plin cu modele abandonate în atelier, ut pictura poesis, rudimentară transcendență prin artă, nemișcarea lor așteptată, varietatea lor premeditată, veteranul de război: trenuri cu muniții, treceau înaintea lor trenuri încărcate cu piatră, ele săreau în aer, dacă era minat traseul! numărul veteranului, alte propuneri? paiața? văduva? unde a plecat la oraș de capul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de jocul în prezența voastră, vine la rînd ce scapă vederii, schimbarea regulilor într-un sistem deschis, nimic nu mai vine la rînd, suprimată vraja sălii, chipul de multiple fizionomii atestă dormind caracterul misionar al omului, intrarea noastră în Biserică, nemișcare liberînd energii! asocierea cu omul s-a ratat din absolutismul cuvîntului său, somnul dogmatic, cît să-l arate pe Dumnezeu om Feuerbach, Și dacă ochii cei senini / N-or fi de raze plini / Tu mă privește liniștit / Cu stinsele lumini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
insularizate, raportul lor cu crestele, rare clădiri anexe, pămîntul tare, fără iarbă, șoseaua pe camion de Brăila BR 02 DLK, Goioasa troița, satul la suprapunerea tot mai naturală cu mijloacele lui, omenia și-a rupt-o din munte, poem al nemișcării milenare Călinescu, turmă de multe capre între oi, cîinele ciobănesc de rasă ciobănesc mioritic, băiatul cu băț la el, case adunate, școala cu etaj, primărie, plăcuțe albastru oficial, halta Simbrea fondul imuabil al asprimii locurilor, perimetre de gard de lemn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
benzi de stuf, undița lîngă bicicleta culcată, pescuiești întors la țară sportiv, restricție de viteză depășită, orizontul Tîrgu Frumos la cititoare, la feminitate caută caz cu caz, cele maxime în deplasare, cele minime în nașterea pe loc, pruncul-călătorie odios de nemișcare, lasă morții să-și îngroape morții lor! adu-ți aminte de vechile adevăruri de dinaintea literaturii, cînd treci prin ținuturile lor: norii pe cer, iarba uscată a lui august, halta Pietrișu tufărișuri și tineret, bălani toți ca moldovenii lui Cantemir, cobor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
au lăsat merele neculese, pistrui la casă, tricolor pe catarg la cabana nouă, margine de Tîrgu Ocna. Ora 18,12, în personalul Ghimeș Buzău, în stația Tîrgu Ocna, umbrele crucilor din cimitir la pietre de lună, scăzînd în copaia văii nemișcare perfectă deplasarea, țarini și sat, noaptea nu rătăcește, schimbă orientarea, explicație feminină, crucea de pe deal halta Viișoara, cruci pe umeri scufundările în sate care țin pe bătrîni, singur populat vidul dintre locuiri, suprasaturat cu populațiile de cultură, elevii se întorc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
inimaginabile. Iar eu nu mai eram eu, ci ceva țintuit pe jos ca un atom, un atom dintr-un atom, un spectator în mod necesar captiv, o oglindă minusculă în care toate se aureolau nepăsător, pe măsură ce fremătau și clocoteau în nemișcare, aur după aur după aur. Mai târziu m-am deșteptat și totul se evaporase; și, timp de câteva momente, am crezut că văzusem toate stelele acelea doar în vis. Se lăsase o tăcere bruscă, sinistră, șocantă, ca după încheierea unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu gulerul ridicat, pentru a-i ascunde părul, avea ceva din efectul unei rochii de seară. Ochii ei, mari și uluiți, căpătaseră o nuanță violetă; și, cu toate că părul cărunt, ciufulit, îi dădea aerul unei bătrâne nebune, în clipa aceea de nemișcare avea prestanța unei regine. Mi-am revenit într-o secundă și m-am repezit pe scări. Când m-a văzut urcând spre ea, Hartley s-a întors și a dispărut. Am văzut străfulgerarea unei glezne goale, a unei gambe goale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ieși din bătaia gloanțelor... și gâfâind, se opri în fața unui gorun bătrân. Se lăsă ușor, să alunece pe trunchiul gros, și, liniștit, rămase în așteptare. Cu mâinile atârnându-i pe genunchi. Dimineața era răcoroasă cu... dulcele miros al pădurii. În nemișcarea lui părea o stană de piatră... doar, cu ochii stăpânea totul în jur. Era privirea aceea liniștită, de înainte de moarte, chiar cu un zâmbet în colțul gurii.. suprema mângâiere a celor care acceptă un destin neîndurător. Se gândea la singurul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai văzut. „Dragii mei, cum vă îndemnam la începutul orei.. și acum vă îndemn, învățați, învățați, că altă muțumită pentru părinții voștri, nu este..!”. Și, luându-și catalogul sub braț, ieși din clasă. Noi am rămas în bănci, într-o nemișcare încremenită... aproape că uitasem să răsuflăm. Atât a ținut prima oră de greacă-veche, pentru ziua aceea, dar, cred că în ora aceea, am învățat tot ce trebuia să știm, pentru tot restul vieții. Profesorul Condurache ne fascina cu vorbirea lui
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
simț. Deh! compensație a dobândirii rațiunii... Și pe care o plătiți adesea, uneori cu viața, alteori doar cu o toxiinfecție. Atunci când postiți, dedulcindu-vă la ciuperci. À propos: Ciupercile nu’s plante, chiar dacă Învățați despre ele la botanică. Căci aristoteliana nemișcare a plantei e valabilă și pentru animale, unele botezate ca plante, În aceeași tradiție: anemone, castraveți... - Într’un cuvânt „fructe“ - de mare. E drept, Topârceanu a ridicat mănușa, scoțând din botanică bacilul lui Koch: „Văzuta-ți vreodată o floare ori
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fapt, într-o grădină uriașă, umbrită de pomi stufoși, în mijlocul cărora țîșnește pe verticală, alb și grațios, minaretul. Alături, se află clădirea propriu-zisă a moscheii, mică și neîncăpătoare, așa că oamenii se află prosternați în fața ei, în grădină. Prosternați în desăvîrșită nemișcare. În caftane lungi, mai ales albastre, albastre ca cerul sau ca Samarkandul însuși, legănîndu-și bărbile albe, sure sau negre, sub turbane bogate sau tiubiteici sărmane, masa de trupuri pare un talaz încremenit. La intervale de timp stabilite de legi necunoscute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sărmane, masa de trupuri pare un talaz încremenit. La intervale de timp stabilite de legi necunoscute nouă, talazul începe să unduiască, brațele se înalță spre cer și capetele se ridică într-un strigăt mut, pentru a se reîntoarce apoi la nemișcarea inițială. Spectacolul este halucinant, fotografiem cu o acută senzație de culpă, în timp ce obiectivul aparatului nu reușește să evite un obiect ciudat aflat în mijlocul trupurilor albastre: un fel de cutie albă formată din cearceafuri imaculate, despre al cărui rost aveam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
o supremă îndesare. Lumea continuă să intre, tăcută și pestriță, de parcă o uriașă Arcă ar aduna toate tipurile umane, între zidurile ei seculare. De undeva, din înălțimi, primul acord se prăvălește peste sufletele noastre. Pădurea de trupuri încremenește într-o nemișcare de vrajă. Ochii îmi alunecă, drept în fața mea, spre o admirabilă coloană vie, alăturată coloanelor de piatră cenușii: doi tineri înalți, frumoși și supli ea cu părul pînă la brîu, el cu chip prerafaelit n-au mai găsit loc pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]