649 matches
-
din Bârlad. Eram extrem de necăjit pentru că meditatorul meu - Dl. Stelică B. - m-a lăsat baltă, deși primise integral prețul pentru meditație. Plecase și el să-și dea corigențele la un liceu din Iași - și dus a fost! Eu îmi plângeam nenorocul - mă rugam la Dumnezeu să mă ajute pe drumul pe care pornisem învățând, învățând și repetând ceea ce învățasem în cei 6 ani cât am învățat la școala din Priponești. Stăruința, dârzenia, tenacitatea dobândită în viața aspră țărănească mi-au fost
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Da cu noi prin clasă de-a dura.” Celebrul Domnul Vucea, ca portret pălește pe lângă această creatură care... nimerise întâmplător la școala satului cu oameni cuminți și demni și copii dornici să descopere lumina cărții, dar și lumina sufletului. Ce nenoroc să ai o asemenea scorpie de învățătoare care nu putea trezi decât lehamitea și dezgustul față de carte... Ce noroc nemaipomenit am avut eu cu învățătoarea mea, care ne era prietenă, soră și mamă învățătoare - al cărui chip nu mă pot
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și să ne lăsăm copleșiți de năpastă... O asemenea atitudine nu e bună, pentru că scade pofta de viață. Nu trebuie să disperăm. Problema care-ți dă bătaie de cap momentan poate fi rezolvată. Nu-i nimic, te-a păscut păcatul, nenorocul, neșansa. Țineți minte ce vă spun din propria experiență de viață: Tot răul ce se întâmplă unui om poate fi spre binele lui, o înfrângere pregătește o victorie - dar e nevoie să te mobilizezi, să te lupți cu viața și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
prin ele. „Feriți bijuteriile Coroanei”, râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În general era lăsat în pace și nimeni nu prea vroia să aibă de-a face cu el deoarece se răspândise părerea că prea multă intimitate cu Victor aducea nenoroc. Poate că era, însă, singurul înțelept dintre noi, cine știe? Domnul Andrei mi-a șoptit că nu trebuia să-l judec după halatul mâncat de molii; fusese un om cult, un filosof, devenise ciudat din prea multă învățătură. Și, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
săptămânii“. Belbo alergase la gară, Însă linia era deja pustie. Ca Într-un western. Belbo dormise la Piacenza. Căutase un roman polițist, dar până și chioșcul gării era Închis. La hotel găsise numai o revistă a Touring Club-ului. Spre nenorocul lui, revista conținea un articol informativ despre trecătorile Apeninilor pe care tocmai le parcursese. În amintirea lui - fanată, ca și cum Întâmplarea s-ar fi petrecut cu mult timp În urmă - ele erau un pământ arid, pârjolit de soare, prăfos, presărat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lirică, refuzul „anecdoticului” tradițional, gustul decadent pentru „geniul melancolic” al modernității, sensibilitatea social(ist)ă pentru marginali și dezmoșteniți: „Vagabonzii și cerșetorii defilează, desenați cu o nemaipomenită îndrăzneală și poetizați, în decorul cel mai încîntător; cum zice Vogue: realism liric. Nenorocul, mizeria, lenea, vițiul, alcoolul, totul contribuie la sporirea mulțimei mizerabile și anonime, din care scriitorul își alege pe studentul sărac, pe negustorul falit, pe funcționarul bețiv, pe militarul izgonit sau dezertor și pe femeile de stradă. N-are niciodată intrigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inspirația din vieața modernă și, în ce privește forma, principiul versificației libere, amîndouă luate de la simboliști și continuatorii lor, deși Marinetti și tovarășii săi nu vreau parcă să o recunoască, nu o mărturisesc fățiș. Sub eticheta futuristă aceste idei au avut însă nenorocul să sufere denaturări. De altă parte, alături de ele am văzut furișîndu-se extravaganțe, aberații și în propagarea lor futuriștii au arătat o impulsivitate nesocotită, brutală, barbară, de casseurs de vitres, ceva antipatic, ca de prusianism trecut în literatură, uitînd că temperamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cultivarea lui Istrati de către revista constructivistă. Relatînd experiența prieteniei cu Romain Rolland, autorul Haiducilor face - la cerere - cîteva aprecieri privind dificultățile scriitorului român de a depăși barierele lingvistice în vederea „internaționalizării” artei sale naționale: „Dacă avem o inferioritate, apoi aceasta e nenorocul nostru de a scri românește. Atît. Încolo, aceeași lume, aceiași artiști, aceeași artă, dar cu avantajul unor limbi mai răspîndite (...) și cu un sistem de reclamă care n’are nimic de-a face cu arta. (...) Doresc din tot sufletul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pedepsiți. Ea ne-a blestemat pe toți. Unii dintre frați s-au îmbolnăvit, alții și-au văzut copiii murind. Tata a pierdut orice speranță, iar eu am fost vândut sclav. Iosif a mai zis: - O învinovățeam pe sora mea pentru nenorocul meu, dar acum n-o mai fac. Dacă aș ști unde e înmormântată, m-aș duce și aș face libații și aș ridica o stelă în amintirea ei. Cel puțin eu am supraviețuit ticăloșiei fraților mei și o dată cu nașterea acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care niciodată nu le cultivaseră, cu achizitori care nu preluau nici măcar o căpățână din valoroasa materie primă și până la la șefii de gară care făceau acte pentru garnituri de tren care niciodată nu plecaseră din gările lor. Căzuse pe Timotei nenorocul să descopere toată tăreșenia. Cum nu se puteau găsi alți vinovați, indicațiile de la partid fiind clare, nicio urmă de fraudă, doar neglijența în serviciu a magazionerului, Dominic a fost ridicat și condamnat la ani grei de pușcărie. Timotei primise mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îl studia pe Țongu. Aproba îngândurat spusele aceluia. - E reacționar poporul de la noi până la Dumnezeu, părinte, continuă Țongu. Poporul nostru, așa cum ești și matale și eu câteodată... Știi cât de reacționar este dacă nu-i convine ceva? Să te ferească nenorocul să-l prinzi la reacțiune! De-asta trebuie apărat. Că el, săracul, ce să facă. Tot popor rămâne, oricum ar fi să-l iei. Slăbănogul, veselindu-se, se aplecă iarăși și, ușor, de parcă ar fi mângâiat un prunc adormit, atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
miliție -, goliseră toate buzunarele pasagerilor din mașină. Pe D.M.M. îl lăsaseră fără bani, fără cheile agenției CEC și fără prospectul biroului de voiaj care organiza excursiile în Portugalia. Șocat de întâmplare, făcuse infarct în trenul care îl aducea dezorientat de nenoroc acasă. Omul de la ghișeu o văzu pe doamna aceea cum se chinuia să redacteze un anunț, cum nu reușea și tot arunca formularele mototolite. Stricase mai bine de o duzină. - Pot să vă ajut cu ceva doamnă?, o întrebă, plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
născut viitorul general. L-au botezat Lavrentie, în amintirea bunicului. Tecla a trebuit să părăsească mănăstirea. Cum Osirică n-a vrut să recunoască copilul, i-au dat numele de familie al mamei. Din acel moment se spune că a intrat nenorocul în neamul lui Anatol Osirică. Toți bărbații au făcut pușcărie, iar Anatol chiar a murit la canal, în 1952. Partea femeiască nu mai apuca să-și găsească soț. Toate au plodit din sămânță împrăștiată. Ultima, Afiona, se povesea că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ani de încercări, revăzu totul... - Vasilica... Vasilica!... se pomeni el murmurând. Ce ciudat sună... își zise el, parcă ar fi nume de clopot!... Întreaga ei viață a fost ca rătăcirea unei frunze în bătaia vântului, o pribegie de copil al nenorocului, o poveste tristă... un apus de viață... Si ne iartă nouă greșelile noastre... Era în ziua de Sf. Apostoli Petru și Pavel... A doua zi dupa înmormântarea Vasilicăi Copacii din cimitir se clătinau în răstimpuri, la câte o bătaie slabă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ocolea în vis gândurile, în somnul care se lungește în beznă. își simțea sufletul plutind printre nori, cătând lumina... Tace și ascultă. Inima îi bate să se spargă, parcă jeluindu-se, ca trântită de-o piatră... își blestămă întunericul și nenorocul. -Trăiesc și mor, vreau să mă trezesc... dar, nu mă pot trezit...! Tot asa muncindu-se, s-a trezit nădușit de sudoare, morfolind între buze: ”Iartă-mă, Fată... Iartă-mă...!” Erau orele trei si douăzeci de minute dimineața. N-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
adâncă străbate înconjurul. Și gândurile tac... doar, copacii suspină... -Tot mai greu, prin somn mi-aduc aminte... Ocolesc în vis gândurile, în somnul care se lungește în beznă!.. Trăiesc și mor dar nu mă pot trezi... Imi blestem întunericul și nenorocul!.. Privind printr-o spărtură, prin mine, îmi simt sufletul plutind printre nori cătând lumină. Tac și ascult. Inima-mi bate să se spargă, parcă jăluindu-se ca trântită de o piatră. Dragoste, milă, iertare te rog, dă-mi Doamne!.. O, Doamne
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
turnăm chipurile un pahar cu apă, fărĂ să Îndrăznim totuși să vorbim Între noi. Bossul petrecea de minune, văzând cât de bine se Încinsese lupta pentru ciolan. Atunci am văzut pentru prima oară cu ochii mei ce Înseamnă noroc și nenoroc și cum funcționează legea compensației. Toți cei care au câști‑ gat iradiau un fel de justețe, de forță izvorâtă din meritele lor anterioare. Cu toții cereau acum, după puterile lor karmice, să li se facă dreptate. Ella, de exemplu, credea că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
turnăm chipurile un pahar cu apă, fără să îndrăznim totuși să vorbim între noi. Bossul petrecea de minune, văzând cât de bine se încinsese lupta pentru ciolan. Atunci am văzut pentru prima oară cu ochii mei ce înseamnă noroc și nenoroc și cum funcționează legea compensației. Toți cei care au câștigat iradiau un fel de justețe, de forță izvorâtă din meritele lor anterioare. Cu toții cereau acum, după puterile lor karmice, să li se facă dreptate. Ella, de exemplu, credea că merită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în priviri, când răsfrânge fiecare un alt cer? Pe oameni nu-i cunoaștem decât pentru a rămâne mai singuri cu Dumnezeu. Un arhitect despămîntenit ar putea construi din mâhnirile noastre o mânăstire în cer. Lipsa de orgoliu face cât eternitatea. Nenorocul oamenilor care s-au căutat toată viața pe ei înșiși este de a se regăsi până și în Dumnezeu. - Umilința împăcată și vastă e singurul fel de a transforma în virtute oboseala de a ființa. Cine vrea să nu mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe sfadă; gustă în amintire un pic din viața satului său Stilo: bărbații la birt jucau cărți și fiecare partidă o însoțeau cu o înjurătură, ca și cum în felul ăla, prin aroganța vorbelor, ar fi putut să-i vină de hac nenorocului. Când și când, o voce o înăbușea pe alta și rostea acuzații spurcate. Dar cărțile n-aveau nicio legătură cu vinovățiile și defectele adevărate sau născocite ale feluriților jucători. Vorbe grele ce deveneau tot mai pline de ură. Era un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
își înfipse unghiile în tejgheaua de lemn. — Eu zic să nu vă forțați norocul... sugeră. — S-ar zice că am avut noroc ? răspunse străinul. Cum vine asta ? — Când stai la o răscruce se cheamă că ești norocos. Ai de unde alege. Nenorocul e când nu ai de ales. Acum poți alege să alegi și poți alege să nu alegi. Una e să nu alegi că nu ai de ales și alta e să nu alegi că așa vrei tu. A doua variantă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
student din Mișcare, arestat pentru violențe de resortul codului penal. Dan Bogdan deveni odios tuturor, într-o epocă de mare surescitare a spiritelor, și purtarea lui fu considerată de cei mai calmi ca fiind cel puțin haotică și provocatoare. Spre nenorocul lui, Dan Bogdan era aprobat frenetic de Suflețel și de Gulimănescu, care însă ei înșiși se fereau de manifestări deschise. Aceste circumstanțe agravară ironia permanentă de indecizie de pe fața lui Dan Bogdan, a cărui fizionomie suferea de la o vreme de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plăcere. Pentru ce? Gândesc că din ambiție, din setea de glorie. Ce prostie! Gloria intelectualului - dacă gloria merită atenția noastră - e cea mai mizerabilă de pe lume și-mi pare bine că n-am nici un stil, nici o însușire literară. Sper că nenorocul nu va face ca aceste rânduri să "placă" cuiva. Ar fi culmea. Foarte rar poeții au statui, și pe străzile cele mai dosnice. Reputație au oamenii politici, oamenii de acțiune. Ea se cucerește cu spada, cu fapta, și un Cromwell
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
propria lui casă și aștepta cu teamă ora mesei. Atacul se producea cam astfel: - Tată, te rog neapărat să ne ajuți în chestia Vasilescu. . - Anume ce? rămânea Hagienuș cu gura căscată, uitîndsă mestece. . - E un băiat admirabil, care a avut nenorocul să dea pestesuperiori neînțelegători. Trebuie neapărat să se mute la București. -Să se mute! admitea și Hagienuș, făcîndu-se că nu înțelege. . - Îmi pare bine că ești și dumneata de acord! Uite, ți-ampregătit un memoriu. . - Pentru mine? Eu ce să fac
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se rostogoliră în odaie. Ioanide se ridică în picioare palid: "Tudorel nu mai există". Spre a evita în plină turburare prezența oricând posibilă a Elvirei, arhitectul își luă pardesiul și pălăria și ieși pe stradă. Mergând așa fără țel, avu nenorocul de a se izbi față în față cu bătrânul Oprescu, care uitase complet incidentul în care arhitectul îi declarase că nu este el. - Ce mai faci, măi Ioanide? Îi deschise Oprescu brațele cu naiv sentiment de protecție. Nu te-am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]