9,222 matches
-
Nicolae Manolescu La 20 aprilie, la Uniunea Scriitorilor, vor fi alegeri. Consiliul de Conducere, Comitetul Director și toate organismele vor fi înnoite. Bătălia cea mare se dă pentru președinție. Cu un tam-tam absolut neobișnuit. E o noutate, aceasta, în viața Uniunii de după 1989. Și chiar dinainte, cînd președintele era mai degrabă numit decît ales, deși formalitatea votului (și încă secret) exista. În ciuda acestui fapt, președinții succesivi nici n-au fost foarte răi (iar unii
Alegere de stareț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16221_a_17546]
-
fenomen de masă. Te-ai aștepta, doar la auzul tirajelor ei miraculoase, ca editorialele lui Toma Roman să fie scrise cu penița înmuiată în sângele unor lupte de gladiatori care să bucure mulțimea. La o receptare poate mai subtilă, acest neobișnuit succes de casă datorează însă mult unei curtoazii și unui stil prevenitor cu care un popor divers de cititori nu fusese, în genere, obișnuit. Acest public a avut probabil senzația terapeutică a unui câștig real, concret - ca și cum printr-un simplu
Cronica unui deceniu by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16273_a_17598]
-
de atunci intrase la idei. Brummer ăsta glumea, ci-că; dar să nu fi ajuns în gura lui, cum începuse de la un timp să intre, - și strungarul constată cu teamă prefăcută - însuși partidul! După ce-și petrecu musafirul acela atît de neobișnuit, Praxiteea se întoarse în salon în care se mai aflau doi-trei oaspeți, în frunte cu Brummer. Zîmbea întinerită, luminoasă, cu părul alb proaspăt înălbit cu o substanță albăstruie cu care se spăla pe cap și care atunci cînd vopseaua era
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
a făcut doar pe jumătate/ ea nu ne-a spus niciodată că suntem doi./ mi-a spus mie tu ești pîntecele și picioarele/ i-a spus lui mircea tu ești capul și pieptul...". Mircea ține un jurnal fabulatoriu, un jurnal neobișnuit: "am simțit că pot descifra o sumedenie de lucruri, dar și că jurnalul avea o neliniștitoare mișcare în sine, ca și cum ar fi fost viu: de la o zi la alta, îmi părea că se mărește și-n același timp, cu o
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
culturale extrem de complexe și de ambițioase, cu o ținută profesională demnă de statutul academic al instituției, Accademia di Romania din Roma, condusă, în caliatatea sa de director adjunct, de prof. dr. Gheorghe Mândrescu, a organizat recent o expoziție cu totul neobișnuită. Un grup de șapte pictori și sculptori italieni, majoritatea profesori universitari și personalități active în viața publică și artistică italiană, și-au propus să se supună pe sine și, în consecință, arta contemporană însăși, unei probe de vitalitate, unui adevărat
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
imitînd pasul militarilor care l-ar fi însoțit pe răposat a doua zi... un pas de paradă, care, acum, la unu noaptea, în tăcerea nopții și în aerul ei... pare caraghios, o înscenare de teatru de după miezul nopții; oricum ceva neobișnuit, ceea ce îl face pe unul din spectatori să le spună celorlalți, - haideți după el, beat nu e, circ nu e, trebuie să fie ceva... abia a doua zi aveau să afle explicația... Ofițerul pășește singur, neturburat, prin mijlocul pieții din
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
Mioarei Cremene, recent apărute sub forma unor dialoguri cu Mariana Sipoș (La ce e bun Parisul, Ed. Universal Dalsi), mi-a atras atenția și cred că nu numai mie, pentru că e vorba acolo de un personaj pitoresc și extrem de simpatic, neobișnuit în peisajul Bucureștilor atît de pragmatici de acum două sau trei decenii: un Paganel sau un Don Quijote, pasionat al unei iubiri intelectuale absolut gratuite, cineva mistuit de o benefică monomanie, inofensivă pentru alții, plină de suferință dar și de delicii
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
la San Francisco, într-un peisaj identic, cu inși așezați direct pe podea, imediat în fața vorbitorului, înghesuiți în pragul ușii, chiar dacă sala gazdă era o uriașă ballroom dintr-un mare hotel. Greenblatt e un orator fascinant, deși charisma lui e neobișnuită pentru un vorbitor iar elocința lui pare nelalocul ei în contextul comunicării orale: o voce blîndă, aproape slabă, figura calmă dar de o expresivitate atît de accentuată încît pe chip i se citesc limpede fiecare contur al gîndurilor. Greenblatt vorbește
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
peste picior. Pînă și mișcarea trenului îi sporea intensitatea gratiei legănîndu-i-o cu o lîncezeala austera și am descoperit cum anume această grație îi alcătuia un acoperămînt perfect pentru furia deznădăjduita care zăcea în el." Spațiul trăirii comune acutizate de situația neobișnuită în care sînt puși cei doi, îi apropie pînă la intimitate, pînă la reverberarea unuia în sufletul celuilalt. Așa este posibil schimbul și împlinirea finală a unuia prin celălalt. Ciccio ajunge la înțelegerea valorilor lui Fausto: "...trebuie deci să dau
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
Bartolomeu. Nume precum Gheorgheta, Iona, Lilian sugerează că o altă utilitate a bazei de date poate fi tocmai cea de a descoperi exemple pentru cunoscutul fenomen (pe care l-am mai amintit și altă dată) de formare a unor feminine neobișnuite de la prenume specific masculine și, reciproc, a unor masculine de la prenume specific feminine.
Curiozități onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16471_a_17796]
-
transfugi. Vestita pușcărie Stara Gradiska, închisă în 1991 din cauza "condițiilor inumane", constituie microcosmosul ideal pentru punerea sub lupă a celor mai diferite relații de camaraderie. Am fost clar, prietene? de Dejan Acimovic e un film atroce care degajă totuși un neobișnuit sentiment de speranță. Dintre producțiile Noului cinema rusesc de "După perestroika", Punctul de control al lui Aleksandr Rogozhkin amintește de Terrence Malick. Atît datorită reflecțiilor unuia dintre soldații ruși aflați sub arme, undeva în nordul Caucazului, într-o zonă de
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
dintr-o vie curiozitate într-o expresie de teroare, părăsindu-ne precipitat. Nu-mi dau seama dacă pe vremea aceea eu eram urmărit de agenți ai poliției secrete, dar nu exista nici o îndoială că Randolph Churchill era. După această întîmplare neobișnuită au început să circule zvonuri prin Leningrad despre o delegație străină sosită să o convingă pe Ahmatova să părăsească Rusia; despre Winston Churchill, un vechi admirator al poetei, care trimisese un avion special să o aducă pe Ahmatova în Anglia
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
Caragiu" a mai introdus un nou spațiu de proiecte: Teatrul "Hanul cu tei" - aflat într-o zonă istorică a Bucureștiului: Lipscaniul. De două ori pe săptămînă se joacă, într-un studio, spectacole ce țin de genul Kammerspiel. Pînă aici nimic neobișnuit. Cum ajunge spectatorul în micuțul studio? Străbătînd o clădire din secolul al XVIII-lea, astăzi o Galerie de artă. Așadar, imaginația este excitată imediat: un covor manual turcesc, un ceas elegant de buzunar, icoane vechi, tăvi de argint, candelabre, mobilier
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
capăt măcar una, două din cărțile pe care le tot port în mine. Dar Timotei, sigur, nu la acest fel de grabă se gîndea. Stăm în jurul mesei de bucătărie și mîncăm tăcuți clătite cu urdă și mărar. Tăcerea noastră e neobișnuită dar semnificativă pentru noile condiții. Aș pune mîna în foc că și ei se gîndesc la aceleași lucruri ca și mine: cum, în asemenea ocazii, ne adunam în bucătăria de "dincolo" - un "dincolo" care nu există - cîți eram, cum sporovăiam
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
Mireasă, perfecțiune în care să poată oglindi și imagina, adică surprinde realitatea lui Dumnezeu, ea este, în fiecare punct al demersului, la fel de departe de a înțelege această realitate ca și înainte de a demara demersul. S-ar părea că Infinitul este neobișnuit de evaziv. Înseamnă aceasta oare că progresul pe care Mireasa dă toate semnele că l-ar face este doar o iluzie - că în realitate, ea nu face decât să alerge pe loc? Sfântul Grigorie crede că nu. Autorului îi place
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
intrarea Institutului. L-am rugat să aștepte jos, că mă duc la profesorul Mihai Ciucă, unul din directorii Institutului, să-i dau explicațiile și rugămințile necesare pentru a-l convinge de a publica lucrarea. Și pentru Institutul nostru care era neobișnuit să publice dintr-o dată un text de peste 150 de pagini. Era ce se numește un memoriu, nu o lucrare obișnuită.Era să plec sus la direcția institutului . M-a oprit spunând : "Dă-mi puțin pachetul." L-a luat, l-a
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
vorba, cum pare să creadă d-l C. Stănescu în comentariul său, de ceva ce în mod obișnuit se întâmplă în lumea artistică, "veșnic sfâșiată de obsesii ierarhice, de conflicte și de neînțelegeri". Aici este vorba de altceva, de ceva neobișnuit, de ceva ce întrece orice închipuire. Este vorba de acțiunea concertată a unor scriitori care urmăresc nimic mai puțin decât punerea la zid a altora și lichidarea lor. Ca și a unor instituții care le stăteau în cale, acestea fiind
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
niciodată contactul cu lumea în care trăiește. A fost și este la curent cu marile evenimente politice și culturale, nimic din ceea ce frămîntă, la un moment dat, conștiința umanității nu o lasă indiferentă. Post-scriptum. Însemnări 1997-2002 este o carte destul de neobișnuită. Scriere autobiografică, nici jurnal, nici memorii, sau cîte puțin din ambele, volumul publicat de Editura Institutului Cultural Român readuce în atenție numele unei scriitoare despre care s-a vorbit nemeritat de puțin în ultimii ani. Pînă la un punct, destinul
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
de consum care a pervertit arta, a făcut din galeriile și muzeele de artă niște "buticuri culturale" și i-a redus capacitatea de revoltă social-politică la un sistem de logo-uri și simboluri vandabile în Mall. Teoria lui nu este neobișnuită, mai ales pentru un critic "fost" vest-german, trăitor la Berlin. Dar să nu anticipez. Căderea Zidului Berlinului a însemnat începutul globalizării și preluarea puterii politice de către FMI și Banca Mondială, organizații suverane pentru care minoritarul este o necesitate de piață
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
căror glas pătrunde prin pânza nemărginirii și străpunge ecourile sfinte care vin să-i aline sufletul. Adăpostit la streașina melancoliei, își sutură aleanul cu versuri încântătoare, cultivate din dorinți arzătoare. Biruința sa este învingerea timpului și spatiului cu o îndrăzneală neobișnuită. Temerile sale s-au scuturat în anotimpurile tăcerii și doar curajul îl poartă spre împlinire, motivându-l și înălțându-l într-o manieră de admirat spre firmamentul desăvârșirii. Fiecare sonet al poetului strălucește într-un anume fel, asta fiindcă este
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
ședință de radiații, pentru a scăpa de cancer orice doritor. Anunțul dădea însă oricui fiori reci pe șira spinării. Și parcă asociat cu figura surâzătoare a medicului... încântătoare... dar parcă nu potrivită, ca doctor și pentru un astfel de anunț neobișnuit... Faptul că își afișa ostentativ figura încântată de o astfel de propunere, parcă înfricoșa. Iar ultima curbă, printre picioarele glaciale de beton, sinistre, pe care flutura anunțul pictat ciudat, cu “Dragonul Albastru”, te înspăimânta complet. Sonia reuși să se trezească
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
Chiștoroaia toate acestea nu reprezentau absolut nimic. Nu dădea doi bani pe profesionalism. Se comporta cu ei de parcă ar fi fost ultimii sclavi de pe plantații. Ce imensă plăcere avea să se răzbune pe ei! Femeia avea cele mai crude și neobișnuite metode de chinuire. Ar fi invidiat-o chiar și criminalii de la Auschwitz dacă ar fi văzut ce făcea. Agresa, amenința cu moartea, mințea fără limite, șicana, înscena fără niciun pic de moralitate, folosindu-se de foștii săi colegi de suferință
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
el. A avut 9 versiuni complete. Putea să fie mult mai lung. Dar nu am vrut să depășească 150 de pagini. E ca o culegere de poeme. Altfel, eu nu am scris niciodată poezie. Dar am vrut un roman comprimat, neobișnuit, despre dragoste. Este o poveste despre un monstru cu două capete: un cap de femeie și unul de bărbat. Descriu o căsnicie pe de o parte normală, pe de altă parte absurdă. Istoriile sunt țesute una în alta. Este cel
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
clasa profesor Cornel Todea. Spectacolul se numește , textul este scris de Ludmila Razumovskaia (cea care a scris și Șantaj, montat cu succes de Claudiu Goga la Teatrul "Sică Alexandrescu" din Brașov), iar traducerea îi aparține Mirelei Răduță. Pînă aici, nimic neobișnuit. Scenografii, și ei tineri, sînt Alina Herescu și Gabriela Albu. Teatrul care a găzduit proiectul este Teatrul "Creangă" din București, al cărui director este Cornel Todea. De ce este unică pînă acum, în România, această montare? "Actorii" sînt copiii străzii. "Pentru
Acasă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16070_a_17395]
-
slovă ebraică biblică. Trecând la o altă chestiune, aș vrea să vă întreb despre un lucru care mi se pare uimitor. Ați fost ales de foarte tânăr rabin șef al României, la numai douăzeci și nouă de ani. O vârstă neobișnuită pentru astfel de funcții... Cu ce sentiment ați primit această alegere? Am fost ales în această înaltă și grea funcție în împrejurări cu totul deosebite... În 1939, predecesorul meu, Iacob Niemirower a murit, și au început pregătirile în vederea găsirii urmașului
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]