766 matches
-
84%). Pentru 3,01% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,98%). Pentru 3,06% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În orașul Breaza au fost descoperite vestigii din neolitic, epoca bronzului și epoca hallstattiană. Populația acestei localități a cunoscut o importantă creștere după declararea acesteia ca vamă pentru negustori, devenind în jurul anului 1900 cea mai populată așezare subcarpatică. La primul recensământ după atestarea sa documentară, Breaza avea 11 122
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
000 de locuitori. Astăzi are peste 250.000 de locuitori. Orașul cu regiunea din jurul său are o climă temperat-oceanică, cu ierni blânde și veri umede și răcoroase. Regiunea orașului este locuită din timpuri străvechi, fapt atestat de urmele istorice din neoliticul timpuriu (3000 - 2500 î.e.n.) descoperite în Lousberg (cremene de aprins focul). În epoca bronzului și epoca timpurie a fierului, regiunea este locuită de celți, fapt atestat de mormintele descoperite în regiunea Aachen. După celți, regiunea este locuită de romani. S-
Aachen () [Corola-website/Science/296773_a_298102]
-
secolul al XIX-lea, aflată în satul Vâlcelele. Celelalte două sunt clasificate ca situri arheologice. Situl de „Pe Movilă”, a flat la ieșirea din satul Clondiru spre Movila Banului, în jurul cramei fostului CAP, cuprinde o așezare aparținând culturii Boian din neoliticul mijlociu (mileniile al V-lea-al IV-lea î.e.n.) și una din epoca migrațiilor (cultura Cerneahov, secolele al III-lea-al IV-lea e.n.). Situl de la Ulmeni cuprinde trei așezări preistorice una din eneolitic (mileniul al V-lea î.e.n.), una
Comuna Ulmeni, Buzău () [Corola-website/Science/301050_a_302379]
-
județul Buzău, ca monumente de interes local. Unul dintre ele, biserica „Sfântul Nicolae” din satul Sălcioara, construită în 1926, este clasificat ca monument de arhitectură. Restul sunt situri arheologice. Situl arheologic de la Albești cuprinde o așezare aparținând culturii Boian din neoliticul mijlociu (mileniul al V-lea î.e.n.) și una datând din epoca migrațiilor (cultura Cerneahov, secolul al IV-lea e.n.). Situl de la nord-vest de satul Moisica cuprinde două așezări similare și în plus încă una din perioada Halstatt (secolele al XII
Comuna Smeeni, Buzău () [Corola-website/Science/301043_a_302372]
-
Cerneahov (secolele al III-lea-al IV-lea) și una medievală timpurie aparținând culturii Dridu. La „Movila Boului”, tot în preajma satului Poșta Câlnău, dar spre est, la 5,5 km de gara Boboc, s-au găsit urmele unei așezări din neoliticul mijlociu (mileniile al VI-lea-al V-lea î.e.n.). Un al treilea sit, mai amplu, se află în preajma satului Potârnichești pe diverse movile din jurul satului. El cuprinde cuprinde opt necropole: una eneolitică, din mileniul al IV-lea î.e.n.; una din
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]
-
-lea î.e.n., două așezări din secolele al III-lea-al IV-lea e.n. și una din epoca migrațiilor (secolele al VIII-lea-al IX-lea). Situl de la Heliade Rădulescu conține câte o așezare și o necropolă din mai multe epoci: neolitic (mileniile al VI-lea-al V-lea î.e.n.), Epoca Bronzului (cultura Monteoru, mileniile al III-lea-al II-lea î.e.n.), perioada Halstatt (secolele al XII-lea-al V-lea î.e.n.) și epoca migrațiilor (cultura Cerneahov, secolele al III-lea-al
Comuna Ziduri, Buzău () [Corola-website/Science/301056_a_302385]
-
și lupii nu vin ca să vă omoare oile". Epoca străveche este atestaă prin ciocanul de piatră șlefuită găsit la Bozovici (Loneștea) în 1966 de prof. Marin Jurchescu și predat la Muzeul de Istorie al Banatului din Timișoara. Datarea este din neolitic. Perioada daco-romană a coincis cu o dezvoltare în primul rând de natură economică din moment ce avem mărturii precum cetatea romană de lângă cimitirul catolic, (obiectiv arheologic necercetat încaă), o piatră cu inscripție romană aflată la "cetate" și predată la Muzeul de Istorie
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași. Șapte obiective din comuna Grădiștea sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Călărași ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice așezarea din neoliticul mijlociu (cultura Boian) de la Movila Berzei, lângă satul Bogata ( sud de podul peste lacul Gălățui; așezarea eneolitică aparținând culturii Gumelnița de la „Măgura Cuneștilor”, punct aflat în extremitatea sudică a satului Cunești, lângă cimitir; și situl de la Grădiștea Ceacu, la 5
Comuna Grădiștea, Călărași () [Corola-website/Science/301114_a_302443]
-
ele fiind situri arheologice: (o insulă de pe lacul Mostiștea) de lângă satul Făurei, datând din secolele al IV-lea-I î.e.n.; , aflat pe malul lacului la 200 m de căminul de copii din Ulmu, sit ce cuprinde urmele unor așezări din neolitic (cultura Boian) și epoca bronzului târziu (cultura Coslogeni); , datând din perioada Latène; și , din aceeași perioadă. Un al cincilea obiectiv este clasificat ca monument funeral sau memorial și este constituit de din secolul al XIX-lea, aflată pe locul vechii
Comuna Ulmu, Călărași () [Corola-website/Science/301130_a_302459]
-
neolitică aparținând culturii Boian (faza Bolintineanu) și o necropolă de incinerație din Halstattul timpuriu, cultura aspectul Mediaș; (secolul al XVIII-lea) aflate pe insula Dealul Beci în dreptul satului Siliștea; de la sud-vest de satul Vlădiceasca cuprinzând așezări de tip tell din neolitic (cultura Boian), eneolitic (cultura Gumelnița) și din perioada Latène; și din punctul „Gherghelăul Mare”, ce cuprinde trei așezări similare. Un obiectiv este clasificat ca monument de arhitectură din secolul al XVIII-lea, aflată în dreptul satului Siliștea, între satele Dănești și
Comuna Valea Argovei, Călărași () [Corola-website/Science/301131_a_302460]
-
Satul Dealu Frumos se află la vest de satul Pietroșița, reședință comunei, el fiind legat și de satul Runcu (dintr-o comună vecină) printr-un drum rutier comunal asfaltat. Satul este o dovadă că această regiune era locuită încă din neolitic, dovadă fiind tezaurul dacic din piese de aur, din epoca târzie a bronzului, descoperit în anul 1964, pe islazul satului și care se află la Muzeul de Istorie din București, în sala "Tezaur". În cartierul Valea Tatei s-au găsit
Dealu Frumos, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301166_a_302495]
-
din secolele al II-lea-I î.e.n. (perioada Latène) și o așezare și o necropolă din perioada daco-romană (secolele al III-lea-al IV-lea); situl de la Crăsani (la ieșirea din satul Crăsanii de Jos către Sudiți) cuprinde așezări din neolitic și din perioada Latène, la fel ca al treilea sit, cel de la „Piscu Crăsani” din zona aceluiași sat. Celelalte două obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură casa Petre Niculescu din satul Copuzu (construită în 1910); și situl Balaciu Pitișteanu
Comuna Balaciu, Ialomița () [Corola-website/Science/301230_a_302559]
-
a stepei, mult modificată în prezent datorită agriculturii și pajiștilor antropice. Lacul este proprietate de stat fiind în administrarea RA Apele Romane -SGA Ialomița. Descoperiri arheologice atestă existența așezărilor omenești pe teritoriul ocupat astazi de orașul Amara, înca din perioada neoliticului târziu (obicte de ceramică specifice culturii Boian - faza Giulești); Arealul a fost atestat documentar încă din timpul domnitorului Matei Basarab, care a înzestrat mănăstirea ridicată de el în Slobozia cu numeroase terenuri pe marginea lacului Amara. Documente scrise se pastrază
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
nord de satul Erbiceni s-au găsit așezări din Epoca Bronzului Timpuriu și din eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni); situl de „la Curtea Veche” de pe promontoriul bisericii din Erbiceni (partea nord-vestică a vetrei satului), are în alcătuire urme de așezări din neolitic (cultura Starčevo-Criș), eneolitic (cultura Cucuteni), perioada Halstatt, secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolul al VII-lea-al VIII-lea (Evul Mediu Timpuriu), secolul al XV-lea și secolele al XVII-lea-al XVIII-lea (Evul Mediu); în sfârșit
Comuna Erbiceni, Iași () [Corola-website/Science/301276_a_302605]
-
de mobilă. Satul numără 1208 locuitori, toți de religie ortodoxă. În septembrie 2012 au fost făcute descoperiri arheologice pe teritoriul satului Hândrești de către Mihai Vasilencu. După primele evaluări zona unde s-au găsit artefactele evidențiază existența unei foste așezări din neolitic pe al cărei perimetru sunt vizibile urmele locuințelor ce se întind pe circa 6 km. Cele mai interesante piese alături de instrumentele din piatră și bronz sunt două inscripții asemănătorare celor găsite la Tăblițele de la Tărtăria. "Hândrești e sat la est
Hândrești, Iași () [Corola-website/Science/301282_a_302611]
-
ele sunt situri arheologice: movilele din Halstattul târziu pe culmea dealului de la nord-nord-vest de biserica din Movileni; și situl de „la Grădină”, aflat pe un grind de la 500 m est de satul Larga-Jijia, sit ce cuprinde urme de așezări din neoliticul târziu (cultura ceramicii liniare), eneolitic (cultura precucuteni, faza II) și perioada Halstatt. Un al treile obiectiv este clasificat ca monument de arhitectură (1861) din satul Larga-Jijia.
Comuna Movileni, Iași () [Corola-website/Science/301296_a_302625]
-
cu o minoritate de romano-catolici (1,71%). Pentru 7,23% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Cu ocazia săpăturilor efectuate la turnarea fundației unui pod în punctul “Costică Baran”, în anul 1971, s-au descoperit urme materiale datate din Neolitic. Ele au fost recoltate și analizate de arheologul C. Chirica, de la Institutul de Arheologie, și specificate în “Repertoarul arheologic al județului Iași” - volumul al II-lea. Acestea demonstrează faptul că teritoriul comunei a fost locuit din timpuri străvechi. Din punct
Comuna Tomești, Iași () [Corola-website/Science/301313_a_302642]
-
că satul este o apariție relativ recentă în istoria de peste un million de ani a omenirii. Cercetările arheologice contemporane demonstreză prin fapte că primele sate, expresie a capacității omului de a-și procura resurse permanente de hrană, au apărut în Neolitic, acum 8 - 9 mii de ani, pe Valea Nilului și Eufratului. Atât literatura sociologică occidentală cât și cea românească ne oferă un număr mare de definiții și abordări. În sociologia rurală americană, apărută la orizontul anilor ‘20, satul este caracterizat
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
situl de la „Bădărău” (așezări din perioada Halstatt și din secolul al IV-lea e.n., precum și vatra medievală a satului Munteni); și de situl de la „Valea Mută” unde se află alte vestigii ale vetrei medievale a satului Munteni, precum și așezări din neoliticul târziu (cultura ceramicii liniare), Epoca Bronzului târziu (cultura Noua), perioada Halstatt și secolele al III-lea-al IV-lea e.n. (perioada daco-romană).
Comuna Rediu, Iași () [Corola-website/Science/300164_a_301493]
-
actual se datorează unor alte triburi celtice ce au migrat aici din Insulele Britanice. Cele mai impresionante relicve arheologice predatează insă această perioadă, și sunt lăsate de către o populație preceltică, și consistă într-o civilizație a megaliților, datând din perioada neoliticului, acum aproximativ 5000 de ani. Se știu puține lucruri despre această civilizație, învăluită în mister. Revenind la epoca romană, din relatările lui Cezar aflăm că teritoriul actualei Bretanii, aparținea împreună cu toată coasta nord-vestică a Galiei, Confederației Armoricane, nume ce își
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
în Podișul Târnavelor, pe râul Târnava Mică. Atestata documentar pentru prima dată în anul 1309 cu numele de "Sido" (din 1854 Jidvei), localitatea a oferit arheologilor un bogat câmp de cercetare, descoperindu-se aici urme ale existenței vieții omenești din neolitic, din epoca bronzului târziu. Vechimea localității Jidvei se pierde în negura veacurilor, iar săpăturile arheologice au scos la iveală chiar în centrul comunei, o vatra de foc din neolitic și un mormânt de incinerare din acea perioadă. Localitatea Jidvei a
Jidvei, Alba () [Corola-website/Science/300246_a_301575]
-
de cercetare, descoperindu-se aici urme ale existenței vieții omenești din neolitic, din epoca bronzului târziu. Vechimea localității Jidvei se pierde în negura veacurilor, iar săpăturile arheologice au scos la iveală chiar în centrul comunei, o vatra de foc din neolitic și un mormânt de incinerare din acea perioadă. Localitatea Jidvei a făcut parte din Plasa Diciosânmartin în cadrul județului Târnava Mică. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 1.437 locuitori, dintre care 1.002 germani, 240 români, 129 țigani, 61
Jidvei, Alba () [Corola-website/Science/300246_a_301575]
-
exemplu, silexul era prelucrat pentru a fi folosită ca unealtă de tăiat sau pentru arme, iar bazaltul și gresia erau folosite, spre exemplu, pentru măcinat. Lemnul, oasele, cochiliile de animale, tendoanele și alte materiale erau, de asemenea, foarte folosite. În neolitic, sedimentele (cum ar fi argila) au fost folosite în olărit. Odată cu apariția unor inovații în tehnologia prelucrării metalelor, a luat sfârșit epoca pietrei și au început calcoliticul (epoca aramei), urmat de epoca bronzului și, ulterior, de epoca fierului. Epoca pietrei
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
importate din Estul Apropiat. Acolo, uneltele microlitice făceau posibilă vânătoarea mai eficientă, în timp ce așezări mai avansate, cum ar fi Lepenski Vir, se dezvoltau pe baza pescuitului. Domesticirea și folosirea câinilor ca ajutor la vânătoare datează, probabil, tot din această perioadă. Neoliticul (Noua Epocă de Piatră) este caracterizat prin adoptarea agriculturii (așa-numita Revoluție Neolitică), prin dezvoltarea olăritului și prin crearea unor așezări mai mari și mai complexe, cum ar fi Çatal Hüyük sau Ierihon. Primele culturi neolitice au apărut în jurul 8000
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
un nivel de cooperare ridicat, care a permis unor grupuri extinse să lucreze la aceste proiecte. În ce măsură a influențat acest lucru dezvoltarea elitelor și a ierarhiilor sociale este o problemă supusă dezbaterii. Există dovezi timpurii ale unui comerț organizat, propriu neoliticului. Oamenii din așezările nou-înființate importau bunuri exotice de la mari distanțe. Skara Brae, aflată pe insula Orkney, este unul din cel mai bune exemple de așezare neolitică din Europa. Comunitatea conține paturi de piatră, rafturi, chiar și o toaletă de interior
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]