2,387 matches
-
carcinogen. Reactivitatea organismului la carcinogeni este determinată ereditar. Caracterul ereditar al reactivității la carcinogeni este dovedit de constatarea că efectul carcinogenilor este diferit de la o specie la alta, dar și de la un individ la altul. Astfel, ciclamatul de sodiu determină neoplazie de vezică urinară la șobolan, pe când la om, aceeași substanță, utilizată ca înlocuitor al zahărului, este aparent inofensivă. Tot astfel, în cazul omului, unii fumători fac cancer de plămâni, pe când alții nu fac. Aminele și amidele pot fi convertite, sub
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
microsomale ale ficatului. Experiențe de laborator au dovedit că marea majoritate a substanțelor chimice cu efect mutagen pot fi și carcinogene, fapt dovedit numai prin aplicarea testului Ames. Carcinogeneza indusă experimental sub acțiunea virusurilor oncogene (oncovirusuri) atestă faptul că multe neoplazii au ca agent etiologic primar infecția cu virusuri oncogene. Există dovezi certe că atât unele ribovirusuri (retrovirusurile), cât și unele deoxiribovirusuri, pot fi agenți etiologici ai transformării maligne. Primul care a dovedit implicarea unui virus în etiologia neoplaziilor a fost
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
că multe neoplazii au ca agent etiologic primar infecția cu virusuri oncogene. Există dovezi certe că atât unele ribovirusuri (retrovirusurile), cât și unele deoxiribovirusuri, pot fi agenți etiologici ai transformării maligne. Primul care a dovedit implicarea unui virus în etiologia neoplaziilor a fost celebrul virusolog american F.P. Rous, în anul 1911. El a dovedit experimental că sarcomul de găină are etiologie virală. Neoplazia aceasta a primit denumirea de sarcomul Rous, iar virusul care îl produce s-a numit Virusul Sarcomului Rous
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
unele deoxiribovirusuri, pot fi agenți etiologici ai transformării maligne. Primul care a dovedit implicarea unui virus în etiologia neoplaziilor a fost celebrul virusolog american F.P. Rous, în anul 1911. El a dovedit experimental că sarcomul de găină are etiologie virală. Neoplazia aceasta a primit denumirea de sarcomul Rous, iar virusul care îl produce s-a numit Virusul Sarcomului Rous (VSR). Transformarea malignă sub acțiunea VSR a fost foarte mult investigată după anul 1968, când Hubert și Toddaro au introdus noțiunea de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ele și spermatozoizi, care ar fi putut contracara factorul anormal al malignizării. Ulterior, experiențele de hibridare somatică efectuate în Anglia și SUA au dovedit că un asemenea punct de vedere era realist. Deoxiribovirusurile oncogene au genom ADN și induc diferite neoplazii umane. Virusurile ADN acut transformante conțin gene inductoare de tumori (oncogene), care nu au corespondenți în genomul celulei gazdă. Din categoria deoxiribovirusurilor oncogene acut transformante fac parte papovavirusurile, adenovirusurile și virusurile herpetice. Proteinele specificate de gene virale, așa cum sunt proteinele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mecanismului diviziunii celulare deturnează celula de la evoluția sa normală, angajând-o pe calea transformării maligne. Virusul PAPILOMA este asociat cu carcinomul de col uterin, virusul HEPATITEI B - cu carcinomul hepatocelular, virusul EPSTEIN-BARR - cu carcinomul nazo-faringian, precum și cu un tip de neoplazie a limfocitelor B (limfomul Burkitt), virusul HERPES 2 - cu carcinom de col uterin etc. Virusul simian SV40 are ca genom o moleculă dublu-catenară circulară de ADN, cu o secvență de 5243 perechi de nucleotide. Virusul a fost identificat la maimuțe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
HERPES 2 - cu carcinom de col uterin etc. Virusul simian SV40 are ca genom o moleculă dublu-catenară circulară de ADN, cu o secvență de 5243 perechi de nucleotide. Virusul a fost identificat la maimuțe, la care provoacă diferite tipuri de neoplazii, dar nu induce transformarea malignă a celulelor umane în cultură, deși genomul ADN SV40 se integrează ca provirus în diferite situsuri, dintre care cert este cel din cromozomul uman 7. SV40 induce însă tumori la hamster. Înrudit cu SV40 este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
malignă a celulelor umane în cultură, deși genomul ADN SV40 se integrează ca provirus în diferite situsuri, dintre care cert este cel din cromozomul uman 7. SV40 induce însă tumori la hamster. Înrudit cu SV40 este deoxiribovirusul POLYOMA, care determină neoplazii la șoareci, șobolani și hamsteri. Deoxiribovirusurile induc transformarea malignă prin integrarea directă a genomului lor ADN în cromozomii celulelor gazdă. Dimensiunea genomului virusurilor oncogene ADN (în kilobaze), este următoarea: virusul hepatitei B (3), SV40 (5), polyoma (5), papilomavirus (8), adenovirus
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
inducerea transformării maligne hepatice, a infecției cronice cu virusul hepatitei B, sau cu consumul de alimente contaminate cu aflatoxina B, un carcinogen puternic, cu tropism hepatic. Procesul de inducție carcinogenică este de lungă durată, acțiunea factorilor transformanți sinergici fiind lentă. Neoplaziile asociate infecțiilor cu virusul hepatitei B, cu virusul Epstein-Barr sau cu cel al leucemiei/limfomului cu celule T (HTLV), reprezintă aproximativ 15% din totalul neoplaziilor umane (Ștefănescu și Călin, 1996). Virusurile oncogene ADN se multiplică și lizează celulele permisive. În
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
hepatic. Procesul de inducție carcinogenică este de lungă durată, acțiunea factorilor transformanți sinergici fiind lentă. Neoplaziile asociate infecțiilor cu virusul hepatitei B, cu virusul Epstein-Barr sau cu cel al leucemiei/limfomului cu celule T (HTLV), reprezintă aproximativ 15% din totalul neoplaziilor umane (Ștefănescu și Călin, 1996). Virusurile oncogene ADN se multiplică și lizează celulele permisive. În celulele nepermisive, ciclul de multiplicare a virusului este stopat. Genomul viral se integrează în genomul celulei-gazdă, replicându-se odată cu acesta sau rămâne în stare fizic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
stă la originea limfomului Burkitt și a unor tumori rinofaringiene. Dar nu este exclusă implicarea indirectă a virusurilor în oncogeneză, efectul primar al infecției virale fiind doar activarea protooncogenelor și convertirea acestora în oncogene celulare active. Astfel, în limfomul Burkitt - neoplazia copiilor din regiunile bântuite de malarie ale Africii centrale și la papuașii din Noua Guinee - este implicat virusul Epstein-Barr, ca posibil agent etiopatogen, dar evenimentul central al transformării maligne îl reprezintă activarea protooncogenei myc prin restructurări cromozomale, de tipul translocațiilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
că ea este avantajoasă pentru organismul pluricelular, deoarece elimină celulele purtătoare de mutații potențial dăunătoare. Celulele deficiente în P53 eșuează în activarea apoptozei, ca răspuns la iradiere sau la tratamentul cu agenți lezionali ai ADN, incluzând medicamente utilizate în tratamentul neoplaziilor, care induc o gamă largă de rearanjamente cromozomale precum și unele efecte radiomimetice (Gavrilă și colab., 2005). În cadrul unor investigații complexe (Gavrilă și colab., 2005) a fost studiată reactivitatea genomului uman (in vitro, în culturi de sânge periferic) și a genomului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în reglarea ciclului celular, prin inhibitori ai Cdk. Supresorul tumoral P53 induce transcrierea unei gene care codifică inhibitorul specific p16 al Cdk4. Astfel, prin mutația lor două gene cu efect supresor al creșterii tumorale sunt implicate într-o varietate de neoplazii umane, pe când, în condiții normale ele acționează prin reglarea negativă a desfășurării ciclului celular. De remarcat este faptul că proteina P53 este necesară pentru blocarea ciclului celular în G1 și inducerea apoptozei celulelor ale căror leziuni din ADN produse prin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și moartea celulară se echilibrează pentru a menține o populație celulară constantă. Studiile asupra oncogenei bcl-2, detectată inițial ca situs al unei translocații cromozomale, în limfoame cu celule B foliculare, au permis descifrarea relației dintre moartea celulară programată genetic și neoplazie. Supraexpresia lui Bcl-2 în celulele hematopoietice nu stimulează proliferarea celulară, ci, mai curând, blochează apoptoza celulelor, care, în absența factorilor de creștere, în mod normal, ar alege calea suiciderii. Bcl-2 blochează apoptoza indusă de o varietate de stimuli în numeroase
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
dintre ele servind ca adaptori care cuplează tirozinkinazele receptoare la activarea proteinelor RAS. În genomul mamiferelor au fost identificate trei tipuri de protooncogene ras foarte înrudite. Activarea unei protooncogene ras generează carcinomul de vezică urinară, la om. Aproximativ 20% dintre neoplaziile umane se datorează activării protooncogenei ras. Deoarece au fost identificate în genomul unor specii îndepărtate din punct de vedere filogenetic, precum drojdia de bere S. cerevisiae, viermele nematod C. elegans și specia umană H. sapiens, înseamnă că protooncogenele au fost
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
au activitate GTP-azică și astfel GTP-RAS este rapid convertit în GDP-RAS, inactiv. Mutațiile de substituție în secvența de nucleotide a acestei gene, colineare cu substituții în secvența de aminoacizi a proteinei RAS, au fost identificate într-o varietate mare de neoplazii de colon, plămân, sân și vezică urinară. Mutațiile determină scăderea activității GTP-azice a proteinei RAS și, ca urmare, semnalul GTP-RAS este inactivat mai lent, iar această stare determină un răspuns celular excesiv, la semnalul din receptor. Proteina codificată de protooncogena
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Experiențele de transfer de gene au stabilit că expresia constitutivă a factorilor de creștere hematopoietici conduce la transformarea celulelor țintă corespunzătoare. Gena care codifică interleukina-3 este activată prin translocație în unele leucemii limfocitice acute umane, ceea ce sugerează că în aceste neoplazii este implicată și producerea factorului de creștere cu funcție autocrină. În concluzie, se poate constata că unele oncogene au fost identificate prin factorii de creștere pe care îi codifică. Experimental s-a dovedit că factorii de creștere pot avea potențial
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
se notează cu prefixul „v”, iar omologul său celular se notează cu „c”. Astfel, oncogena sarcomului Rous, din genomul VSR, se notează v-src, iar protooncogena celulară corespunzătoare, cu c-src. Deși retrovirusurile din această clasă nu apar a fi implicate în neoplazii umane, studiul lor a evidențiat existența unei familii de gene în genomul uman care au un rol direct în geneza neoplaziilor. Protooncogenele celulare au fost transduse de către retrovirusurile care infectează păsările, rozătoarele, felinele și maimuțele. Pe baza proteinelor pe care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
notează v-src, iar protooncogena celulară corespunzătoare, cu c-src. Deși retrovirusurile din această clasă nu apar a fi implicate în neoplazii umane, studiul lor a evidențiat existența unei familii de gene în genomul uman care au un rol direct în geneza neoplaziilor. Protooncogenele celulare au fost transduse de către retrovirusurile care infectează păsările, rozătoarele, felinele și maimuțele. Pe baza proteinelor pe care le codifică, oncogenele pot fi clasificate în patru clase: 1. oncogenele care codifică pentru constituienți ai căilor de transducție a semnalelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
reprezentată de repetiția Alu, caracteristică genomului uman. Această repetiție este întâlnită cu o frecvență foarte mare: una la aproximativ fiecare 1000 de baze. Aproape fiecare genă umană poate avea o etichetă Alu. Markerul Alu este lincat cu oncogena activă în neoplazia de vezică urinară, la om. În linia celulară umană tumorală desemnată EJ ca și în neoplazia de vezică urinară se află o oncogenă ce reprezintă omologul celular al oncogenei ras din genomul retrovirusului sarcomului Harvey. Oncogena celulară din linia EJ
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
una la aproximativ fiecare 1000 de baze. Aproape fiecare genă umană poate avea o etichetă Alu. Markerul Alu este lincat cu oncogena activă în neoplazia de vezică urinară, la om. În linia celulară umană tumorală desemnată EJ ca și în neoplazia de vezică urinară se află o oncogenă ce reprezintă omologul celular al oncogenei ras din genomul retrovirusului sarcomului Harvey. Oncogena celulară din linia EJ a fost desemnată c-ras. Diferența structurală dintre gena celulară ras activă (din celulele tumorale) și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
o amplificare de 10-20 de ori, devenind astfel oncogenă celulară care condiționează instalarea stării de transformare malignă în carcinomul pulmonar cu celule mici. Amplificarea genică a protooncogenelor de la zeci, la sute de ori are loc și în alte tipuri de neoplazii. Astfel, c-myc este amplificată de 5-10 ori în leucemia acută mieloidă și de 10 ori în carcinomul de colon, iar protooncogena c-erb B este amplificată de 30 de ori, în carcinomul epidermoid. În carcinomul mamar, protooncogena N-ras este amplificată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cromozomală a protooncogenelor s-a realizat cu ajutorul tehnicilor moderne de biologie moleculară: hibridarea moleculară in situ, hibridarea somatică și bandarea cromozomală. Astfel, în genomul uman au fost identificate protooncogene corespondente pentru oncogenele responsabile de carcinomul de vezică urinară, neuroblastom și neoplazie de colon. Ele au o organizare similară (au câte 4 exoni) și codifică pentru o proteină cu o greutate moleculară de 21 000 de Daltoni, desemnată P 21. S-a constatat că P 21 este specifică pentru fiecare tip de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de colon. Ele au o organizare similară (au câte 4 exoni) și codifică pentru o proteină cu o greutate moleculară de 21 000 de Daltoni, desemnată P 21. S-a constatat că P 21 este specifică pentru fiecare tip de neoplazie. Analiza proteinelor codificate de oncogene virale din genomul unor retrovirusuri a evidențiat unele similitudini cu proteina P 21. Oncogena carcinomului de vezică urinară prezintă asemănări cu oncogena virală v-ras din genomul virusului Harvey, iar oncogena neoplaziei pulmonare umane este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fiecare tip de neoplazie. Analiza proteinelor codificate de oncogene virale din genomul unor retrovirusuri a evidențiat unele similitudini cu proteina P 21. Oncogena carcinomului de vezică urinară prezintă asemănări cu oncogena virală v-ras din genomul virusului Harvey, iar oncogena neoplaziei pulmonare umane este strâns înrudită cu oncogena v-ras din genomul virusului sarcomului Kirsten. Protooncogenele celulare c-ras aparțin unei familii multigenice, întâlnită la diferite specii de vertebrate, ce cuprinde trei gene și două pseudogene desemnate H-ras-1, K-ras-2, N-ras
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]