461 matches
-
ținînd colivia deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncîndu-și brusc pijamaua, se-mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să-și cumpere mărci. Ca apoi, după-masă, sorbindu-și cafeaua În fotoliu, cu un nepoțel lîngă el, să le rînduiască cu o pensetă fină În album. Uneori, În momentele de deznădejde, Își plîngea soarta și-și căina bătrînețile; cum nu-l ajutase Dumnezeu să urmeze școli Înalte și cum o să se ducă pe lumea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
gros de vopsea, urmărind conturul lăsat de igrasie. Așa apăru În baie prima floare, un clopoțel uriaș sau un nufăr, cine mai știe. Toți i-am adus laude. Au venit și de prin vecini să-i vadă opera. PÎnă și nepoțelul lui drag și-a manifestat sincer admirația. Și uite așa a Început totul. A urmat fereastra de la baie, pe care a Împodobit-o cu floricele mărunte de cîmp, albăstrele, dar a lăsat-o baltă, șoldie, Încît acest motiv floral pictat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu bebeluși agățate de Ammaji. Copii care mâncau terci, care pozau cu păpuși și puișori pufoși de găină, care făceau tumbe. Bebeluși grăsuți și gingași și băieți care, spera Ammaji, vor reuși prin vreun misterios proces osmotic, să influențeze formarea nepoțelului ei. Kulfi desena în jurul acestor poze și uneori peste ele. Desenă un heleșteu întunecat, dar plin de pește colorat. Un câmp de ananași strălucitori și dovlecei-șarpe atârnând. Jackfruit mari în copac și câteva găini care scurmau. Dat fiind că soacra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fără grație naivitatea și gingășia. Iată, ca exemplu, poezia Bunicuța, plină de substantive și adjective diminutivate și producând repede o senzație de saturație și dezgust ca un tort prea dulce: „Minionă și drăguță, / Ar alerga și desculță / S-ajungă la nepoței / Să aibe grijă de ei. / Dar... / Nu poate veni mereu / Anii-s mulți, iar drumul greu, / Picioarele o dor / Și abia o mai duc / Și se roagă în gând: Dă, Doamne, cu bine s-ajung! / Întinde brațele tremurând / Cu ochii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aceea începută acum două seri despre neamul nostru de departe și de demult... te rugăm bunule, te rugăm!... Bătrânul bulibașă își mângâia îndelung barba încărunțită, își presa cu degetul arătător îndestul tutun în pipa sa mare, după care cerea unui nepoțel un bețigaș înflorat de un ochi de jăratic din vatra, în care focul era ațâțat mereu cu vreascuri uscate. Focul își ridica limbile flăcărilor vii, jucăușe, neastâmpărate ca și polatia de puradei ce-l înconjurau. își spunea și el, la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și statornice, mai puțin Înclinate călătoriilor și aventurilor; era de fapt acel tăinuit romantism mic‑burghez care i‑a determinat relația lui față de mare. (Fiindcă el va Înlocui deplasările și orizonturile Îndepărtate prin călătoriile tihnite ale gândului, iar interesul primului nepoțel față de lumea fluturașilor de timbre va fi doar un pretext, ca să nu pară ridicol În ochii celorlalți și chiar În fața sa.) Asta era deci extremitatea peisajului său spiritual care se afla la un pas de vărsarea râului, unde se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
orice om - chiar mai puțin Înclinat meditației decât tata - devine filosof, În măsura În care filosofia Înseamnă reflecție asupra sensului existenței umane. Nemulțumit de viață, ros de melancolia bătrâneții care nu putea fi cu nimic potolită, nici cu afecțiunea copiilor, nici cu niște nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată a vieții de fiecare zi, va Începe să bombăne, să se Îmbete tot mai des. Atunci era cuprins de furie, fapt neobișnuit pentru un om calm, mereu cu zâmbetul pe buze. Înjura de Dumnezeu, blestema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncându‑și brusc pijamaua, se‑mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să‑și cumpere mărci. Ca apoi, după‑masă, sorbindu‑și cafeaua În fotoliu, cu un nepoțel lângă el, să le rânduiască cu o pensetă fină În album. Uneori, În momentele de deznădejde, Își plângea soarta și‑și căina bătrânețile; cum nu‑l ajutase Dumnezeu să urmeze școli Înalte și cum o să se ducă pe lumea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
gros de vopsea, urmărind conturul lăsat de igrasie. Așa apăru În baie prima floare, un clopoțel uriaș sau un nufăr, cine mai știe. Toți i‑am adus laude. Au venit și de prin vecini să‑i vadă opera. Până și nepoțelul lui drag și‑a manifestat sincer admirația. Și uite așa a Început totul. A urmat fereastra de la baie, pe care a Împodobit‑o cu floricele mărunte de câmp, albăstrele, dar a lăsat‑o baltă, șoldie, Încât acest motiv floral pictat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
l-a întrebat zâmbind: — Sunteți american? — Nu... Gaston a clătinat din cap, jenat. Nu vreți o turtă de orez? Nu, mulțumesc. Am mâncat. — Unde mergeți? Și ea era în drum spre Akita, ca să-și vadă fiul, nora și cei trei nepoței. Auzind-o, Gaston a trecut iar în revistă motivele pentru care plecase la Yamagata în căutarea lui Endō. După cum remarcase și Tomoe, habar n-avea cum o să fie primit. Știa și el prea bine cât de riscantă putea fi hotărârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și acum sticla este aburită! Lipeai buzele de ea când erai mic și desenai cercuri. Busuiocul de sub grindă mai cară roua botezului pe frunze, ciupicii din lână, împletiți de bunica, pășesc copăcel prin tindă. Uite lingura din lemn: erai singurul nepoțel pentru care bunicul a cioplit o lingură, ceilalți mâncau cu linguri din aluminiu, se cocleau în laptele cald, a ta era mereu galbenă. Privește, copile, au crescut frunze de fag pe ea! Măcar de dragul decorului deschide ochii. Îmi vorbești despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a fost, Și de unde veneați când Începea să se lumineze, Nu e treaba ta, Ai dreptate, scuză-mă, Într-adevăr nu e treaba mea, dar oricum presupun că pot să te Întreb cum se simte socrul tău, La fel, Și nepoțelul tău, La fel și el, Sănătate amândurora, Mulțumesc, La revedere, La revedere. Vecinul făcu câțiva pași, se opri, se Întoarse Înapoi, Mi s-a părut că duceați ceva În căruță, mi s-a părut că am văzut-o pe sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
văduve ca și el, dar din cele tinere, și uite că vine fata moșului să-i dea de veste că va fi bunic, ca și cum i-ar zice lasă-te de jocuri, vremea ta a trecut, mulțumește-te să-ți plimbi nepoțelul și să mulțumești cerului că ai trăit atât, Oh, tată, E foarte greu să mă convingi că nu e asta explicația pentru hotărârea ta de a ține secret ceva ce-ar fi trebuit să-mi spui imediat, Cel puțin n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o încheiere. Într-o dimineață, când colectivul era acaparat de fericita temă nouă: papucii bulgărești. Tot orașul stătuse la coadă ore întregi, cu gândul la iarna viitoare. Gina apucase să ia cinci perechi, pentru soră și mamă și cumnat și nepoțel. Foarte buni, îmblăniți, călduroși, vor prinde de minune în genocidul iernii viitoare. Nicidecum, susținea Tirbușon, put de trăsnește. Anatol Dominic Vancea Voinov părea foarte atent la academica polemică, dar nu se știa dacă la asta se referea, când interveni, continuându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
crezut că lumea e un bâlci în care zadarnic vrei să te distrezi pentru că hidoșenia dezlănțuită în oameni te împiedică să fii vesel, văzând decăderea în frumusețea prăbușirii sale. Jos masca! Profesorii erau bieți supuși intemperiilor, cu trenulețele electrice ale nepoțelului pe ascuns, spun aici despre Sfântu' de Fizică. L-a mai surprins sărutând o Floarea-Soarelui. Profa de limba română, privind ca Fetița cu chibrituri prin vitrina unui magazin de jucării un ursuleț Panda de pluș, în mărime naturală. Profesorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
doamne care locuiește exact în fața intrării în biserică, într-o casă cu o grădiniță în față și un fel de foișor alături. La umbra acestuia mă așez și o aștept să se întoarcă, căci este plecată întrun sat vecin cu nepoțelul ei, Alexandru, un băiat frumos și cuminte, cu care mă voi înțelege din primele momente și chiar am avut chef să mă joc cu el, uitând de căldura acumulată peste zi. Casa în care sunt cazat, este una veche, restaurată
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
medievală a zidurilor, mobilierul, iar în partea opusă intrării are un balcon de la care ai o priveliște minunată, cât cuprinde ochii. Chiar nu mă așteptam la atâta deschidere și generozitate din partea acestor oameni. Iau cina împreună cu doamna și cu nepoțelul ei și o ascult cu plăcere, vorbindu-mi despre acest sătuc cu 450 de persoane. Aici a fost nu demult și un medic român care a stat doar un an și jumătate, și în acest timp satul a prosperat (adică
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Bătrânului i se umeziră ochii. Mihaela se apropie de el emoționată. ― Domnule Coleșiu, ești romantic până în măduva oaselor și acest lucru te înalță foarte mult în ochii mei... El o mângâie pe păr, cu privirile pierdute în gol. ― Iubiți-vă, nepoțeilor, cât sînteți de tineri și frumoși. Uitați-vă la mine ca să vă dați seama ce o să facă timpul din voi. Mai târziu veniră și chiriașii lui Coleșiu: un tânăr înalt, mult mai înalt decât mine, și urât foc, care se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
avea un patefon enorm și câteva sute de plăci, pe care abia am reușit să-l transportăm în curte cîteștrei bărbații. (Pînă acum fusese la reparat, numai de câteva ore îl aduseseră înapoi.) ― Reîncepem concertele. Ei, ce vreți să auziți, nepoțeilor dragi? Veverița propuse Trovatore și Bărbierul, iar atașatul ei, Faust de Gounod. ―Niet! făcu moșneagul, astă-seară facem pe placul noilor mei nepoți. ― Aveți operele întregi? se interesă Mihaela. ― Întregi, firește, nepoțico, nu-mi plac lucrurile pe... jumătate. Vrei să-mi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
hârtie de împachetat. Iar doi-trei ani, cei ai casei nici n-ar fi bănuit că-și decorau pomii în onoarea nașterii micuțului Isus cu o placentă goală. Dar probabil numai doi-trei ani, până ce, în entuziasmul momentului, vreunul dintre copilași sau nepoței mi-ar sparge din nou globul și ar face pe el, îngrozit că nu se vede oglindit el însuși, ci altcineva foarte străin. Ei bine, la asta mă gândeam eu în bucătărie, în sala de mese, în camera mea, în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de pe chioșc cu foi de tablă. Mulțumit că, măcar pentru o vreme, nu mai era singur, Stelian îi aduse într-o zi norei sale, de la cooperativă, câțiva metri de finet, din care să-și facă o rochie de casă, iar nepoțelului, o mașinuță și câteva cărți cu desene frumos colorate. Copilul, care se învățase repede la țară, se arătă încântat de mașinuță, dar și mai mult îi plăcură cărțile cu poze, pe care le răsfoia toată ziua, stând în iarba din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ciudate, care o făceau să pară atât de deosebită față de ceilalți oameni știuți de el, se repezi spre ea chiuind și strigând, ca să-i atragă atenția. Maica Agripina, căreia îi plăcuseră întotdeauna copiii și care prinsese mare drag de acest nepoțel al ei, îl strânse la piept și-l sărută pe pleoapele închise ale ochilor, apoi băgă mâna într-un buzunar și-i întinse darul pe care i-l pregătise din timp: o pungă cu stafide și o cruciuliță, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi povestit cele întâmplate cu frații săi și peripețiile din care scăpase cu fața curată grație proniei divine. Supărat, regele hotărî să-i pedepsească așa cum se cuvine unora cărora nu le mai ajunge agoniseala fără sudoare Ce poveste plicticoasă! zise nepoțelul... Greu e să fii bunic! continuă bătrânul... Enachi-Saviuc-Pavăl Oana, clasa: a VII-a Școala Gimnazială „Spiru Haret” Dorohoi - Botoșani profesor îndrumător Conțevici Carmen Copilăria și adolescența Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viața omului..., este perioada lipsită de griji
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fi putut fi inventată de Robin, în timp ce acesta ieșise să-și cumpere ziarul de la un colț din Paris. "E tot ce-a mai rămas din sărmanul meu avion cu motor", se închipui Pinky c-ar fi transmis Robin nepoțeilor săi. 227 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI șanse să crească ciuperci. Prin Europa ploua foarte mult și existau dureros de multe asemenea zone. Sfântul Părinte, calculând pesemne în gând chintalele recoltei de ciuperci, nu-l iertă și îi împlîntă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin grădină „merchea” de către fetele Ochenoaiei, să facă plimbări cu „mașina” prin Hotar o ladă de campanie.... Ce mai, Va era mereu centrul atenției iar bunică-sa era plină de fericire și se mândrea peste tot cu scumpetea sa de nepoțel deși, nouri negri se adunau pe cerul sufletului ei de femeie puternică și frumoasă peste care trecuse atâtea necazuri dintre cele mai grele. Victor Olaru era cercetat de noile organe În legătură cu modul de comportare față de orânduirea ce abia se instaura
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]