7,995 matches
-
primul vers, apoi/ pe rînd,/ dispar.../ Capătul de sus al scrisului meu/ e înghițit/ de nefiinat pergamentului ei -/ mai repede decît privirea,/ mai repede decît respirația,/ mai repede decît bătăile inimii...// Gîndul e obscur/ aprinde un felinar/ la lumină căruia neputința/ își ascute fierăstrăul" (Ars poetica). Cu simțurile exacerbate de însingurare, Olimpiu Nusfelean aude nu doar sunetele reale, ci și inaudibilul, se retrage în misterele celor ce n-au fost să fie: "Făclia arde năruindu-si ceară./ Noaptea se-ntoarce singură
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
sau Vattimo din anii '80 și '90. Aceasta poate fi o problemă a teoreticienilor fenomenului: ei, cei dinții, nu par dispuși a se conforma setului de reguli pe care-l atribuie gîndirii și expresiei postmoderne. Ar fi, de altfel, cu neputința. Li se poate spune teoreticienilor postmoderni ceea ce raționaliștii le spun relativiștilor contemporani: critică adusă de aceștia din urmă logicii (absolut și universal umană!) nu are alt mijloc de a se organiza și exprima decît tot acela al argumentării logice. O
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
Remeș: un gest semnificativ pentru direcția în care se îndreaptă România: jucându-se de-a tupamarosii, sindicaliștii de sub Tâmpa au devenit echivalenții băștinași ai guerilelor sud-americane!) au parafat finalul unui regim politic. Cedarea inexplicabilă a lui Radu Vasile definește perfect neputința echipei Constantinescu. Pierduți în mărunte aranjamente de culise, guvernanții sunt de-a dreptul paralizați când împrejurările pretind o oarecare bărbăție. Dl Radu Vasile și-a adus aminte că e poet în cel mai nepotrivit moment al existenței sale: în loc să pună
Pisoii tupamaros by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17841_a_19166]
-
ai neamului românesc, pentru a rămîne în funcții de miniștri, vînd rușilor toate resursele prin care România și-ar fi putut reclădi edificiul sau politico-economic dinainte de război". A notat scrupulos, pe masura ce le află, toate vexațiunile puterii ocupante, constatînd, cu regret, neputința în care se complăceau, la noi, anglo-americanii. A intuit că și Conferință miniștrilor de Externe ai fostelor puteri aliate de la Moscova față de agresivitatea comportării sovieticilor în România, cu decizia introducerii în guvernul Groza a doi miniștri din P.N.T. și P.N.L.
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
strimte. Dar pe mine, personal, confesiunile pline de cinism "mălasărece". Adică, rămîn cu ochii închiși. Sub pleoape, am lumea mea. Cinism, adică lovitură sub centură aplicată celuilalt. Ce poetese sau prozatoare și-au pierdut mințile, dînd în celălalt? Tocmai această neputința ce caracterizează feminitatea da forță persoanei de sex feminin să-și rupă propriile lanțuri (și limite). Și, ca să mă apropiu, totuși, de subiectul propriu-zis al articolului, trebuie să mai spun că există varianta poetesa, prozatoare, care își construiește dintr-o dată
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
voia să conducă treburile țării) a plătit cu oprobriul efectiv al opiniei publice, indignata de procedeele sale (unei delegații a învățătorilor neplătiți cu lunile, care, vizitîndu-l la mare pe profesor și întrebîndu-l, neliniștita acut, ce să facă, cărturarul, exasperat de neputința economică, i-a răspuns scurt "aruncati-vă în mare"). Trezit la realitate după demisie, N. Iorga a pornit, înfrigurat, o efectivă campanie pentru recucerirea prestigiului. A scris, repede, două broșuri explicative. Nu i s-a părut deajuns. A pornit, tot
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
centru, de la București, au abandonat instituțiile de cultură la cheremul deciziilor locale. Se arătă a fi mai puțin culturale. Mai ales în perioada de tranziție. Puțini sunt cei ce căuta soluții de întremare. Destui sunt aceia care se resemnează în neputința, în inactivitate. Cum se descurcă - iată sintagma! - în aceste condiții instituțiile de cultură, de concert? Evident la limita precarității. Căci condiționarea financiară nu poate fi mult diferită de situația economică generală. Diferită poate fi, în schimb, acțiunea managerială. La nivelul
...mimând normalitatea vietii de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17868_a_19193]
-
fi închiriate sau cumpărate de la edituri situate în afara granițelor. Totul reprezintă angrenajul, reprezintă circuitul unei existente normale a instituțiilor de concert, normalitate pe care unele instituții ajung a o mimă destul de bine. Și dacă de la nivelul zis "de sus" pogoară neputința, la nivelele "de jos" se apelează la bunăvoință, la înțelegere în relația cu partenerii din țară și din străinătate. Sunt situații în care se poate ajunge la limita riscului unor compromisuri lezante ce grevează asupra calității actului muzical. Sunt situații
...mimând normalitatea vietii de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17868_a_19193]
-
aproape de inima noastră, Institutul) îi va decerna, pe 14 mai, titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA. Cînd se întîmplă să ai de depășit obstacole, energia care te transforma într-un învingător vine de la prieteni. Fără ei înoți într-o mare a neputinței. De la Crăciun încoace, m-am gîndit din ce in ce mai des la Radu Penciulescu, pe care nu l-am putut gasi deloc, la nici un apel telefonic. Sînt multi oameni de teatru pe care îi respect și îi prețuiesc. Sînt cîțiva pe care îi
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
Oricît de simplu ar părea, oricît de naivă realizarea, lumea lui Thomas Mann este bulversant complexă pentru că în ea orice e posibil, miraculosul și sordidul, suavul și grotescul. E, cu siguranță, mai curînd o lume a dezamăgirilor, a înșelăciunii, a neputinței, dar tocmai prin faptul că acestea sînt asumate întotdeauna de o instanță superioară, care le pricepe un rost adînc, uneori explicat cu poate insistent moralism, alteori rămas suspendat, ele par suportabile. Apariția celor două masive volume conținînd nuvelistica lui Thomas
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
neapărat necesar ca să se înțeleagă cu semenul său: scrisori, formulare, referate etc.), este un factor de perpetuă neliniște, fără de care poate că nici n-ar exista operă literară majoră". Aspirația autorului e o operă a imposibilului, a luptei cu Îngerul neputinței. E afirmarea unui drept cu aparență de impostură, o accepție globalizantă a existenței ca scris fără contenire, ca textualizare absolută a ființei: "Orice operă majoră este făcută oarecum à contre soi, printr-un efort ambiguu, contrapunctic. A fura ceva din
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
pericole ce-l înconjură și de care cel vizat nu avea, vai, cea mai vagă cunoștință. Prafuri, săruri, alifii, gaze, lichide, gloanțe, bombe, ca în refrenul de operă: "Pumnal, otravă și satâr!" Așadar, în pantaloni praf de scărpinat, făcând cu neputință senina ședere pe scaun în prezidii; praf de strănutat, la depunerea de jurăminte; furnici în mâneci, la strângerea de mâini cu șefii de state; greieri schiopi în nodul cravatei, la intonarea de imnuri; gușteri gușați în batistă, la ștersul pe
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
Evenimentul s-a petrecut la începutul toamnei 1982 după ce, din 1976, tot corespondau prietenește. Uimitoare situație și uimitor devotament pentru un necunoscut fizic. Corespondența se oprește, brusc, prin 1986, trei ani mai tîrziu prozatorul dispărînd în exitul tuturor durerilor și neputințelor sale. Dl Simuț n-a uitat gestul extraordinar al lui Paul Georgescu. I-a publicat, sobru adnotat, într-o succintă ediție, toate scrisorile primite, adăugînd o mișcător recunoscătoare prefață. Fapta îl onorează, reamintindu-ne tuturor celor ce i-am fost
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
pe de-o parte, dar pe de altă parte fundamentat pe intuițiile conceptuale puse deja în aplicare de autor în Nașterea clinicii, de exemplu, care apăruse încă din 1963. Criza metodologiei istorice, așa cum o percepea Foucault în 1969, constă în neputința istoricului de a descoperi o structură de adîncime a evenimentelor, de a percepe acele "ritmuri lente", cum le numește autorul cu o superbă sintagmă, aflate dincolo de istoria zbuciumată a cotidianului, a războaielor și perioadelor de foamete. Ce legătură va fi
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
la Ea. (Mă asculți?)/ Unii mor cînd vor ei./ Ceilalți, nu. - Cei mai mulți" (Postludiu: Tretievo Dekabria 1926). Să fie o aluzie la pieirea (sinuciderea) poeziei însăși, ajunsă la o situație-limită? La o voluptuoasă sleire a sa prin alexandrinism? Nu e cu neputință, ba chiar e probabil, indiferent de intenționalitatea autorului. Căci tentativa d-sale de regenerare savantă a textului ce-și asumă suprasaturația e una deznădăjduită, în minuțiozitatea-i elegiacă exhibînd o incredulitate crepusculară care simulează zorii. Recursul la text ca la
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
întîmpla în SUA, democrația reală de acolo precum și calitatea omenească a majorității cetățenilor - în care un rol de seamă îl joacă religia - cele trăite în spațiul nord-atlantic, văzute cu ochii mei și auzite cu urechile mele, îmi sunt martori cu neputință de contrazis. De rugat, de obicei nu mă rog... Dar, în momentele grele prin care omenirea a trecut de atunci, m-am pomenit murmurînd, în clipele mondiale de restriște: Dumnezeu să apere America! Și nu sînt singurul.. O asemenea sumă
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
Revoluției Franceze... ce interesant ar fi fost, ce perindare de evenimente și personaje... Știu și eu? O.G.: Dar și vremurile noastre sînt departe de a fi cuminți... I.P.: Aparent, aparent... înregistrez totul de la distanță... e un tablou stupid cu neputințe și eșecuri. Dar nu mă bag în politică, am stat mereu departe de politică... meseria mea e să-mi aduc aminte... O.G.: Ce vă place să vă reamintiți atunci cînd vă este mai greu? I.P.:Tot ce-mi reamintesc
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
o situație similară (plecat tînăr din România, stabilit și lucrînd la o instituție americană, cu numeroase publicații în alte limbi decît româna), dar prezență activă și proeminentă în viața intelectuală din România. Dreaptă sau nedreaptă, dar sigur delicată și cu neputință de pus în termenii unei ecuații oferind garanția certitudinii absolute, percepția după care unii autori originari din România sînt în mod tacit și difuz resimțiți ca aflîndu-se înăuntrul iar alții în exteriorul culturii române există - și cel mai cuminte, de
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
aspră/ ca limba pisicii/ zgîrie scrinul/ secretele cad pe covor/ capricii și pofte/ răsuflă oftează/ și-apare de-odată-ntre buze/ scîncentul ca un mărgăritar" (cu unghia aspră ca limba pisicii). Somnul, amorțirea, anestezia reapar, dar nu la modul romantic-restaurator, ci în neputința lor de-a reface autenticitatea, normalul, de-a reconstitui arhetipurile vitale. Departe de a mai proba vraja regăsirii, ele certifică spaima, catastrofa, falsul. Sînt instrumente și totodată aspecte ale crizei subiectului. Au rolul de-a ilustra decăderea ființei, cîteodată pe
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
izgonit din lumea mea adevărată". Ca de pildă, în anii de închisoare, cînd zgîria nume proprii ori cuvinte pe bucăți de săpun. În domiciliul obligatoriu, a reînceput lecturile. Prima reluare de contact cu foaia albă este descrisă memorabil. Ca și neputința de a se mai despărți de cărți: plimbîndu-se pe cîmp cu Montaigne sub braț sau traversînd înot Borcea cu o Enziklopädie de filosofie ținută într-o mînă deasupra capului. (Eu însumi l-am zărit, ani buni după aceea, citind Xenofon
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
scena à la italienne. Decorul lui Puiu Antemir are deopotrivă forța esteticului și eficiența concretului: fin, cu multe detalii încărcate de semne, dezvoltat pe multe planuri - masa de machiaj a actorului; decorul shakespearean, "teatru în teatru", scaunul victoriei sau al neputinței sau, cu alte cuvinte, tronul lui Richard al III-lea; elemente ale vieții intime care sînt "însuflețite" de amintiri. Și funcționează impecabil, fiind mereu "mînuit" de tot felul de sfori, ca în teatrul de păpuși. Costumele sînt semnate Janine, coregrafia
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
dramatic care învîrte altfel mecanismul, dînd senzația că monologul s-ar transforma într-un dialog: Barrymore îl are ca partener de chin, de bucurii, de suferință, de mărire și de decădere pe sufleurul său fidel Frank. Un personaj martor la neputința actuală dar și la gloria trecută, incitator pentru Barrymore în pasivitatea sa, o enormă oglindă în carne și oase. Cu el și alături de el face o incursiune în amintirile scenei și ale vieții, pe care sufleurul le cunoaște deopotrivă. Acțiunea
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
realmente, în criptele Capuccinilor din Palermo. S-a reușit asta, pentru osemintele lui Nicolae Titulescu (care erau tot în Franța), fiindcă, după decembrie 1989, un tenace-întru-aceasta ministru de Externe și colaboratorii lui s-au străduit s-o facă. Este cu neputință să nu reușească, dacă vor, un actual ministru al Culturii - care este inimos și competent, dar și mare artist el însuși -, împreună cu Ministerul de Externe și alte ministere odată sensibilizate și, de ce nu, însăși Președinția României. Vor ști să obțină
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
atmosferă acelor oribili ani și despre umorul disperat al atît de atasantului I.D. Sîrbu: "...în disperările mele, de aici, din exilul meu barbar, între acești valahi semigloti, de fiecare dată cînd ridic mîinile spre cer și încep a urlă a neputința, a pustiu, si aia-măsii, mă tot aștept că, de după nouri, să văd apărînd zîmbetul calm și îndelung-răbdător al lui Blaga și să-i aud vocea lancrămă spunîndu-mi: pass-mal auf, Gări - jetzt kommt der ăfututză (asta se leagă de o glumă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
jind din afara din neant la cei fericiți din noul real./ (de nu cumva și/ ei se uită la noi și au aceeași impresie...)" (ibidem). Natural, aceasta incertitudine a realului, resimțit precum un mister marginalizat, amoral prin mixtura putinței absolute cu neputința absolută ("trăim aici la marginea zdrențuita a lui/ Dumnezeu unde totul e îngăduit/ și nimic nu se poate" - ibidem), duce la criza conceptului de identitate. Aceasta înseamnă că eul se simte alienat, despicat de starea dezolării, incapabil a-și asuma
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]