3,370 matches
-
sus și de jos, dar care nu se păleau. Adică, fiecare se oprea pe un pic de gingie rămasă pe osul maxilarelor, dar nici vorbă să se nimerească măcar doi dinți bot în bot, ca să turtească vreun grăunte. Oamenii, puțin nerăbdători, i se adresau cu mare respect: Dar cînd aduce, dom' Guran? Acuși, asigura domnul pe cei care îi puneau aceeași întrebare din 5 în 5 minute. Dar sigur trimite? Sigur. Și zici că trimite și mîncare? Și. Trăiască dom' Parpanghel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
4 kg. Îl vom arăta imediat. Sufletul bărbatului este copleșit de fericire. Așteaptă cam de mult și nu știe ce se moșmonește pe acolo. Surorile se uită la el interesate și șușotesc. O fi avînd vreun defect, se înspăimîntă Codrin. Nerăbdător, dă buzna în salon. Nevastă-sa plînge. Băiatul are ochii oblici bine și este cam... galben. Cine ar fi crezut? suspină Adriana. Ăștia sînt mai ceva ca iepurii. Numai ce te ating și gata plodul. Adică, nevastă, cum vine asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
către Diognet (secolul al II-lea). Dihotomia Biserică/lume se vede înlocuită prin formula, consacrată de Vatican II, „Biserica în lume” și ferment al istoriei. 10 decembrie 1942. „Mă bucur enorm pentru apariția primului volum din «Sources chrétiennes» și sunt nerăbdător să-l văd”, îi scrie Jean Daniélou editorului său. Întemeierea la Lyon, în timpul ocupației germane a acestei colecții de scrieri din Sfinții Părinți marchează o dată în istoria teologiei catolice a secolului XX240. Coordonatorii sunt doi iezuiți, Henri de Lubac și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bine. ― Mâine, să-mi amintești că am a-ți spune anumite lucruri care te privesc... ― Nu-mi puteți spune acum? N-aș vrea ca până mâine să port În minte un semn de Întrebare cât o lume... ― Așa-i tinerețea... Nerăbdătoare. Dacă ții atât de mult să afli despre ce este vorba, atunci... Atunci gândește-te la viitorul tău profesional - i-a răspuns profesorul, cu un crâmpei de zâmbet pe buze. Acest răspuns al profesorului Încurca parcă și mai mult lucrurile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fi!... Ce zici, n-ar fi bine?... Ar avea cine să-ți țină casa și gospodăria, că e păcat să se dărăpăneze... Nu e bine cum spun eu, cuscre?... sfârși omul și rămase nemișcat pe laviță, roșu la față și nerăbdător să audă răspunsul. Stelian se ridică încet de la masă și ieși afară din chioșc, privindu-și ceasul de buzunar cu un aer preocupat. Țăranul se văzu silit să se ridice și el de la masa din chioșc și împreună o apucară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spinările lucioase și ude doar atât cât se cuvenea. Într-un târziu, drumul începu să coboare și din dosul unor răchite și sălcii, peste o apă mare, se ivi un sat. Am ajuns la Argeș, unchiule?... vru să știe Culae, nerăbdător să se vadă ajuns. Drept răspuns, căruțașul mormăi nu se știe ce și dădu bice cailor. Culae se ținu bine, ca să nu se răstoarne sau să nu cadă. Și așa, mă flăcăule, grăi căruțașul, greu la deal cu boii mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
albă și lungă aplecată deasupră-i. Fără să-și ia seama, copilul dormise toată ziua și acum prin fereastra întunecată a odăii cu multe scripci se zărea iarăși luna, iar de undeva de afară, prin ușa întredeschisă, răzbătea nechezatul unor cai nerăbdători s-o pornească la drum. Culae se dădu jos din pat și își căută din ochi găidulca, dar n-o văzu. Moșneagul hâcâi din gâtlej în felu-i de-acum bine cunoscut și, luând din perete găidulca cea mai frumoasă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înălțați înspre cerul plin de stele. Copilul șovăi, cu părere de rău că trebuia să se despartă de bunicul său, dar deadul Vasile, punându-i o mână pe umăr, îl împinse ușor înainte. Unul din cai fornăi înăbușit și lovi nerăbdător pământul cu copita. Hai, nepoate, hai! îl zori căruțașul, săltând în căruță și punând mâna pe hățuri. Că, dacă mai întârziai puțin, o lua căruța la vale fără tine!... Omul părea să fie cu chef și vorbea cam în doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o maimuță, cu o cicatrice mare cât toate zilele brăzdându-i obrazul stâng. Ia hai să facem o mică plimbare cu ea, să vedem dacă merită banii!... Hai, sus în șa, Popescule, și piciorul pe accelerație!... îl îndemnă el foarte nerăbdător, dându-i discret un brânci înainte. Nando mai încercă o dată să se elibereze din strânsoare , dar securiștii îl ținură cu mâini de fier la mijloc și îl siliră să descuie mașina și să se așeze la volan, urcându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i-se că nu vede bine, apoi le strigă celor din casă să se trezească și să vină să vadă cum ninge. Ușa celeilalte odăi se deschise repede și dinăuntru se ivi, în pijama și fără ciorapi în picioare, Ștefănel, nerăbdător să vadă și el minunea. În urma lui apăru și Mariana, cu Severel-Angheluș în brațe. Nou-născutul era gras ca un pepene, agitat și vioi, și se uita în jur, dintre scutecele lui, cu niște ochi mari și bulbucați, ca de broscoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
într-o plutire ușoară. Este împins de o bătrână puțintică, adusă de spate, cu o coroană de păr argintiu în jurul creștetului. Mamă, ce bine că ai venit ! Ai o coroană albă ca și a mea ! Dar unde e Jules ? întreabă nerăbdătoare tânăra. Jules n-a putut veni, draga mea. Nu te supăra, o să-l vezi poate deseară... Are mult de lucru la slujbă... Știi, patronul veșnic nemulțumit, concedierile... Nu te supăra pentru atâta lucru, o să-l vezi deseară, repetă bătrâna ajutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu mine " îi dă Dorei un frison, întrebându-se în vis. "Oare cu cine dialoghează Jus-tin ?" Nu are însă timp de gândire căci pe ecran apar deja opțiuni sugerate : Simion, Isidora, Dumitru, Măriuca ... Numele defilează pe ecran și Dora este nerăbdătoare ca Justin să facă alegerea printre prenumele părinților și bunicilor ei în care ar putea să găsească un protector. Dar el nu alege. Numele tuturor plecaților cunoscuți se înscriu pe boltă, dar Justin nu se oprește la nici unul din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dacă te-ai odihnit bine pot să încep să răspund la multele întrebări care cu bună seamă te frământă și te-au adus atâta amar de drum până în acest loc uitat de lumea de azi. Ce crezi, ești pregătită ? Sunt nerăbdătoare să aflu cât mai multe, răspunde fără ezitare Dora. Bine... Cred că e bine să încercăm să urmăm întrucâtva firul timpului pentru ca istorisirile mele să fie cât mai pe înțelesul tău, care trăiești într-o lume modernă, departe de ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Tot ce am putut recupera sunt cărțile din iatac. Familiile care aveau bărbați pe front, înrolați în Armata Română, și averi mari, cum era a noastră, erau cele mai năpăstuite. Și tu, cu tine ce s-a întâmplat ?, se grăbește, nerăbdătoare, Dora. Universitatea din Cernăuți, unde eram studentă în anul trei la farmacie, s-a închis. Frământările prin care a trecut de-a lungul timpului acest pământ a făcut ca aici să trăiască în bună pace un amalgam de români, nemți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu mai resimt în mine ecouri și vibrații, ci mai curând am senzația că sunt pătrunsă încet, încet de o benefică liniște interioară. Nu știu pentru ce mă pregătesc dar simt că lectura asta îmi face bine. Sunt pregătită și nerăbdătoare să ascult continuarea tragediei voastre, a ta și a Minodorei. Nu îmi este ușor să comprim șapte ani, șapte ani de supraviețuire într-o colonie de muncă din Siberia, din regiunea Sverdlovskului. Când am plecat cu trenul, înghesuite în vagoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
omolât-o oamenii lăi... Da' si tu, mami, ai bultica cam male... Spune dlept, îmi aduți sulioala pe cale tlebuia să mi-o aducă balza? Da, fetița mamei, așa-i cum spui tu... Mama îți va aduce surioara pe care o aștepți nerăbdătoare de atâta vreme. Ca să nu fii singurică printre copii străini la joacă. Și să vă împăcați bine, și să aveți grijă una de cealaltă toată viața. Sigul, mama! Asa va fi cum spui tu... Mulțumesc! Si se va chema Simina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
camera mea. Pun la punct o strategie pentru a nu ne mai vedea, supărată că nu am mai auzit de el, când bate și intră. Salut. Ai fost cam rece sus, pe punte. Nu știu despre ce vorbești. Nu? Eram nerăbdător să ne vedem aici. Știam că vei veni. Știai? Mă sărută și parcă n-a trecut nici un moment de când l-am văzut ultima oară. Facem dragoste. Fuți super! spun, mai mult pentru mine. Și mă ridic de lângă el înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vină și tata. Nici n-a terminat bine vorba că a apărut și Alexandru. —Ce faceți fetelor? — Ne pregătim pentru servirea mesei. Veniți că mâncarea este gata, i-a îndemnat Cecilia. S-au așezat în jurul mesei și în timp ce mâncau, Elena nerăbdătoare a revenit cu rugămintea ei. — Acum trebuie să-mi spui visul, Ceci. Am așteptat destul. — La masă se mănâncă, nu se vorbește. —Lasă-mă cu teoriile, că mă supăr. Neavând încotro, Cecilia i-a povestit visul în timp ce Elena foarte atentă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
venit rândul, înseamnă că mama se va întoarce la sănătate, la viața ei normală. Deci se va face bine, nu? Ce zici tată? aștepta confirmarea Elena. —Să dea Dumnezeu să fie așa. Este Cecilia că se va face sănătoasă? era nerăbdătoare Elena să afle părerea sorei sale. Nici nu concep altfel. S-a mai scurs ceva timp și într-o bună zi pe când conspecta dintr-un curs de facultate, în timp ce supraveghea și fierberea bucatelor pentru prânz, Cecilia a auzit-o pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
spus atunci în ce împrejurare și de-abia zilele acestea l am reîntâlnit. —Aaa! Este aiuritul acela de care te-ai împiedicat în parc? —Exact. He!he!he! ce nostimă poveste de dragoste. — Da, văzuși dragoste. Într-o zi, Matei, nerăbdător să o reîntâlnească pe Cecilia, i-a scris, când i-a lăsat trandafirul: „Te aștept în parcare după orele de serviciu. Doresc neapărat să vorbim. Cu toată afecțiunea, Băiatul din parc”. Pe aceeași carte de vizită i-a lăsat numărul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
prostuț! Fiind aranjată, un rol având și ideile Elenei, Cecilia urma să-și ia poșeta și să plece, dar soră-sa o oprește. Mai stai puțin, să te aștepte, nu trebuie să fii chiar la zece fix. Să fie mai nerăbdător. Mă înnebunești cu ideile tale. —Învață oul pe găină, adăugă Silvia. —Baftă și multă iubire! Îi urează Elena când Cecilia pornește spre ieșire. — Ce crezi, că sunt la prima întâlnire? —Asta să fie cu totul și cu totul deosebită. Stai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
lui Matei întorcându-se la spital după ce o căutase prin oraș. Momentul acesta l-a pândit ca să poată pleca acasă. Nu și-a putut ascunde tristețea și Elena care tocmai venise de la școală a observat. —Cum a fost? aștepta răspunsul nerăbdătoare. — Nicicum. — Ce s-a întâmplat, Ceci? V-ați certat? De ce? M-a jignit. — Lua-l-ar naiba să-l ia. I-ai spus că pleci? N-am apucat că mi-a reproșat că vreau să-l sâcâi cu Georgeta, că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cecilia fără motiv și ea, pe bună dreptate, s-a supărat. — Cum așa? Hai, să intrăm la cafe-bar să bem ceva și vă povestesc. Au intrat, s-au așezat la masă, au făcut comanda. —Spune-ne cum a fost, erau nerăbdători logodnicii. — Ieșisem dintr-o operație care mi-a dat mult de lucru. Transpirat, epuizat, m-am dus în cabinet să mă relaxez puțin. Numai ce apare Georgeta să mă tocăne cu toate prostiile ei. — Of!și fata asta se ține
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu gândul de a realiza mai multe în noul an ce urma. Anotimpurile și-au arătat frumusețile rând pe rând. Trecuseră deja doi ani de când Cecilia era în Germania și de când nu mai venise în țară. În vară, Matei era nerăbdător s-o revadă și când o întâlnea pe Elena, o întreba despre ea. Într-o zi, întâlnind-o pe stradă, a oprit-o. —Bună, Lenuș, unde mergi? La o colegă. — Ce mai face Cecilia? Cu studiile ei. Pe la biblioteci, pe la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ce se apropiau. Drumul nu era aglomerat, fiind la mijloc de săptămână. Au oprit de câteva ori pentru a admira natura în splendoarea ei. La una din opriri, Matei a revenit cu întrebarea. Când îmi arăți dovezile logodnei tale? —Ești nerăbdător? Foarte mult. Și dacă nu ți le arăt, ce ai să faci? s-a îndepărtat alergând prin zăpadă. — Nu mă poți minți, a fugărit-o Matei. A ajuns-o, a prins-o în brațe și poruncitor i-a cerut dovada
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]