3,664 matches
-
case, și să închee pregătirile necesare în vederea inaugurării casei, care nu-și are asemănare în tot orașul. și acolo ce o să vadă toată lumea, ce caută el acolo, în lipsa concubinului. Cum era aproape pe înserat, și cum Afrodita îl aștepta cu nerăbdare, aceasta l-a primit cu brațele larg deschise, pe trup cu un superb capot, lăsat liber, de sus și până jos, fâlfâindu-și marginea, ca niște aripi de pasăre măiastră. După sărutările și îmbrățișările de rigoare, s-au afundat în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
avasezi? Oho, și încă cum! Dar, tot mai ții secret obiectivul asupra căruia te ai oprit și la a cărui înfăptuire zici că avansezi? Nu. Aș putea să ți-l divulg. Dacă, evident, dorești. Cum să nu doresc? Ard de nerăbdare! Iată-l: m-am hotărât să scriu un roman, pe care să ți-l dedic. În întregime? Sigur că da. Va fi vorba, în el, numai și numai de tine. O, ce binemi pare! și cât pot să te admir
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
face. Da' acuma știu, tată!", zise el încercând să arboreze o siguranță sfidătoare. "CREZI CĂ DE ACUM, ȘTIINDU-NE, VEI AVEA VREUN AVANTAJ? NOI SUNTEM PESTE TOT." Am făcut imediat semn și celorlalți erau mii și mii care fremătau de nerăbdare să participe la jocul de-a scrisul pe perete. Textul înnegri aproape întreg zidul. Domnul director Ciucurel se făcu dintr-odată palid și simți nevoia să-și lărgească nodul cravatei. "Deci, baba aia dă Fito nu era nebună", păru el
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
obosite și vâscoase, soția directorului Sima părea coborâtă din rama unui somptuos tablou, ca un personaj din lucrările lui Van Gogh, Edward Munch sau Carl Shagall. Nu. Iozefina nu poate veni de aiurea-îmi murmuram în gând adeseori așteptând-o cu nerăbdare - Sunt sigur că ea vine întotdeauna de-a dreptul din realitatea secundă a unei astfel de opere. De aceea ea nu poate fi o oarecare femeie... Dacă ar mai fi avut și un vocabular fin și dacă n-ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Mă biciuiau de-a dreptul și când ieșeam la plimbare cu Mona, prima mea achiziție oficială, de când pășisem pe acele meleaguri, sau când o invitam pe aceasta acasă la mine, la o cafea. Mi-aduc aminte cum ardea Mona de nerăbdare să ascultăm o placă cu Gypsy Queen a lui Uriah Heep-șlagărul anilor 69’-’70 (?) la pick-upul radioului Pacific împrumutat de la Casa de Cultură-singurul mod de a te distra într-un oraș mort ca acela (de televizor nici nu mai vorbesc
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
românești de doi bani, al căror happy-end nu era în stare să-ți gâdile nici măcar talpa piciorului. Nu aveau în ele acea încărcătură pe care o căutam și o găseam tot la tvr - ul nostru, lunea seara, când ardeam de nerăbdare să urmărim, cu ani în urmă, foiletonul Forsyte Saga sau Familia Palliser. Într-un cuvânt, nici scenetele de marți seara și nici întâlnirile noastre nu aveau acea încărcătură pasională, ca a filmelor englezești, trebuie să recunosc. Dacă Iozefina, cu toate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ciob cu ciob, statuetele sau figurinele astea, cum sor mai chema, cumpărate cu ani în urmă, ca suvenir de la talcioc, mai ieftin, plămădite din alabastru. Țăndările rămase alandala din Afrodita, îmi provocau o copleșitoare stare de indigestie și ardeam de nerăbdare să le văd lipite gata. Ori de câte ori, deschizând sertarele mobilei de rumeguș presat, mascat în furnir de nuc, și asistând la masacrul care îmi apărea în față, nu mai erau sertare, domnule, erau de-a dreptul cimitire (!), mă păștea o dezolare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ștrand, în Cișmigiu sau în plină stradă? Răspunsul meu, doar terestru, era unul singur: totul e invers; umerii aceia, cu siguranță, nu erau alții decât ai zeiței, concretizați în diferite ipostaze. Sau erau și nu erau ai zeiței. Ardeam de nerăbdarea, parcă puerilă, de a lipi numaidecât și celelalte două fragmente: gâtul și capul care încă zăceau răsturnate pe marginea mesei unde mi se părea că se înfiripa a enșpea oară, Creația. Masa mea din bucătărie devenise locul unde Creația putea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
alte cuvinte, discuția noastră părea condusă numai de el. Părea și ea un aranjament meticulos ticluit. Părea un fel de monitorizare. Sau doar eram eu obsedat de așa ceva. Mai mult ca sigur. Mă privea cu înfrigurarea celui care așteaptă cu nerăbdare finalizarea unei discuții greu de abordat. Repede toarnă ceva în pahare. Ciocnim. Gustăm. Apoi Valy începe să-mi explice pe îndelete, în ce parte a imobilului Casei de Cultură se află acest „țimăr”, cam la ce distanță față de sala de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mă... și bla-bla - bla. Discuția părea că se altera cu fiecare pas. Replici forțate, schizofrenie chiar, parcă epuizate înainte de vreme, fără rost pe alocuri, mă făceau să-mi cer scuze și să inventez un motiv pentru a pleca. Ardeam de nerăbdare și să ies din mirosul acela infect de mucegai, care îmi ustura nările. Doream să plec undeva departe, cu primul tren, să nu mai știe nimeni nimic de mine. Și nu era pentru prima dată când îmi doream așa ceva...” 4
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-l, domnule, în pace. Și încă ceva: știe că noi, familia Paloș, nu ducem niciodată vorba. Ceea ce vorbim, aici rămâne. Și aceasta e o garanție de bază. Poveștile cu domnul Bogdan, acolo în atelierul de pictură, deveniseră memorabile. Ardeam de nerăbdare, de fiecare dată când îi treceam pragurile casei, să mă tolănesc într-un fotoliu, acolo în atelierul lui, mai degrabă în cel aflat cu spatele la fereastra dinspre curte, și să admir tabloul cu o pădure aflată sub povara zăpezilor, intitulat Poiana
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
textului dramatic, fie în alte împrejurări ceva mai intime. Trebuie să-ți mărturisesc, dragul meu Gerard, că am trăit clipe unice lângă tine și că în acea zi când te-ai trezit cu mine acasă la gazda ta, ardeam de nerăbdarea de a te vedea. Este și acesta un nemaipomenit medicament: să revezi o persoană dragă. Ți se pare că renaști. Altfel simți că cerul nu se va degaja de nori grei, niciodată... Ceea ce nu-mi dă liniște este înstrăinarea ta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Sunt sigur că în scăfârlia ta cea afumată se învârt destule gânduri. Sloboade le și n-o mai fă pe niznaiul. Pâcu și-a pipăit punga cu tutun, în timp ce în cealaltă mână învârtea luleaua goală. Moș Dumitru îl urmărea cu nerăbdarea zugrăvită pe chip. „Uite așa îmi face de fiecare dată când îl rog să spună ceva. Mă fierbe ca pe fasole. N-a ieși din pasul lui ferita Sfântului. Până nu și-a umple luleau cu iarba dracului, până n-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu ceaiul acela. Te pomenești că de atâta tremur l-o fi vărsat pe jos - a răspuns Mitruță pentru toți. Așa-i că o început să vă înghesuie fiorii? Cei întrebați nu au dat nici un răspuns, semn că așteptau cu nerăbdare ca Pâcu să povestească mai departe. El însă s-a apucat să mângâie ulcica cu gesturi delicate, de parcă ar fi mângâiat sânul unei femei... Apoi a dus-o la gură și abia și-a înmuiat buzele și mustața, pentru că ochii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vreme să mă auzi pe viu, cum s-ar spune. Acum hai s-o luăm din loc, că ne stă norocul. Pe drumul din pădure au mers întocmai cum au hotărât. La o vreme, Mitruță a ajuns lângă Cotman. Cu nerăbdarea pe care o purta în el de vineri seară, l-a întrebat: De când am pornit la drum stau cu inima la gură ca să aflu cum te-o primit Dochița. Păi nu-i dracul atât de negru după cum îi zugrăvit... La
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a strigat Mitruță. Cotman l-a și luat pe sus: Hai și om vedea ce face Hliboceanu! Hai, Ioane! Tocmai atunci a ieșit și Costache din crâșmă. Ce face Hliboceanu, Costache? Apoi l-am făcut flăcău și vă așteaptă cu nerăbdare. Atunci hai să-l vedem cum mai arată - a pus mâna pe clanța ușii Cotman. La vederea celor doi, Hliboceanu a vrut să se ridice de pe pernă cu repeziciune, dar s-a oprit la jumătate de drum, ducând mâna la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sănătoși, feciori? Intrați, aranjați dobitoacele și, ce mai? Când îți fi gata vă poftim la masă - i-a întâmpinat el deschizând poarta. Ce face Hliboceanu? a întrebat grăbit Cotman. Hehei! S-o dat jos din pat și vă așteaptă cu nerăbdare. Numai să punem toate cele la locul lor și am și venit. Când toate treburile au fost făcute gospodărește, cărăușii au intrat în crâșmă, trăgând după ei tot gerul de afară...Cotman n-a mai așteptat nici o clipă. A intrat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zona intersecției În care ne aflăm, orașul nostru a fost confruntat cu o situație fără precedent... (strigăte de „Așa e!“, „Corect!“, „Le zice bine!“)... Din cauze rămase Încă neelucidate, toate mașinile s-au oprit În același timp... (câteva tropote de nerăbdare)... Așteptăm instrucțiuni de la factorii de decizie, pe care vi le vom comunica În cel mai scurt timp... (tăcere deplină)... Până atunci, să lăsăm organele abilitate să-și facă datoria... (un zgomot de natură incertă venit din public, care putea fi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
amenința În fiecare secundă să se ridice, sfărâmând acele lanțuri grele ale nedreptății pe care, e drept, nimeni nu le simțea, dar despre care toți știau că există. Pe măsură ce clipa aceasta Întârzia, forța ei creștea. Toți așteptau momentul revoluției cu nerăbdarea cu care pândeau deschiderea porților la mall, În prima zi de reduceri masive. Dacă stăm să ne gândim, ceva sens avea și credința lor, pentru că dacă despre Gustav se putea afirma cu certitudine ceva, acest lucru era: „Gustav este“. Nimic
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de altminteri Blaga ori Sadoveanu) e încă departe - se vede cu ochiul liber - de momentul unui "preaplin" al criticii. Vastitatea producției sale ca și prodigioasa complexitate a acestuia reclamă însă investigații, opinii, discuții (fie și în contradictoriu), dă semne de nerăbdare. O interesantă contribuție în acest sens a adus-o de curînd Lazăr Popescu, care a găsit de cuviință a purcede la o lectură a lui Arghezi prin grila lui René Girard. Admirator al ambilor termeni de bază ai scrierii d-
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
o dată atît de multe lucruri uimitoare producea În Naggie Însăși un sentiment nou, de superioritate expertă În raport cu celelalte femei, care nu știau despre sex decît cel mult ce Învățaseră din experiența lor de fiecare zi, sau mai rar. Ardea de nerăbdare să-i vorbească Christinei despre descoperirea sa. De Îndată ce ajunse la studioul de radio, o căută și o chemă la dînsa În birou, sub pretextul unui masaj la tîmple. În calitate de soție a patronului, Naggie avea o funcție oarecum echivalentă aceleia de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lui, căsătoria nu mai constituia chiar prima urgență - dar uitînd că În definitiv urgența nu era a lui Como, ci a lui Kiki, care-l voia pe Como. Ce-i drept, nici Kiki nu mai dăduse prea multe semne de nerăbdare În ultima vreme. Ca orice copil, uita repede; de fapt, dorințele copiilor au, În general, un termen de valabilitate foarte redus. Totuși, În toiul pregătirilor pentru Marea Spirală, se ivi ocazia să stea de vorbă cu Marychka și despre problemele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că sunt jalnic. Ești jalnic, bătrîne, zău! Ești de-a dreptul penibil. Nu ți-am cerut decît un milion. Mi-e rușine că te cunosc și că-ți sunt prieten, nenorocitule! În fine, modul lui obișnuit de a-și exprima nerăbdarea. A vrut sau s-a prefăcut că vrea să plece chiar În acel moment, dar l-am oprit. Banii erau Într-o geantă pe care o lăsasem În mașină. Trebuia să-i dau, era Într-adevăr prietenul meu, singurul meu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
strigă și Sena ca să se facă auzit, trezit parcă la realitate de zgomotul motorului, făcînd vînt cu palma norilor înțepători de monoxid de carbon care îi invadează nările împiedicîndu-l să respire normal. Să știți că și eu ard acum de nerăbdare să-i dăm bice, nu putea să ne lase baltă tocmai acum. Și încă ceva, fii sigur că în viață nimic nu este întîmplător, zice domnul Președinte. — Aveți dreptate, spune Sena încrezător, dacă motorul n-ar fi pornit, să știți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o să fac, o să mă șterg la cur cu ele, după care o să vi le înfund pe gît la amîndoi, prea v-ați făcut de cap, încearcă să-i sperie, fluturîndu-le cele două coli de hîrtie pe la nas. Delfina moare de nerăbdare să treacă ziua, nu mai are stare, se fîțîie pe taburet, lustruiește de cîteva ori bancul de lucru cu coatele pînă se hotărăște să apuce una din fîșiile de stofă care așteaptă alături gata croite, să o vîre sub brațul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]