557 matches
-
la granița de nord cu „vecina” Ucraina, unde se agață harta-n cui. Pe drum, am purtat un lung dialog, eu fiind elevul, în urma căruia profesorul Valeriu Stancu m-a convins să scriu proză, mai ales după ce am citit pe nerăsuflate cutremurătorul său roman intitulat Respirația umbrei îAmintiri fără copilărie), ce tratează ororile comunismului, acuze la care subscriu întru totul. O carte ce-o țin la loc de cinste în modesta-mi bibliotecă, aureolată de minunatul autograf: „Eugeniei și lui Sorin
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și provocatoare pentru că îți oferă complexitate, dar vor să te dedici numai lor, să-ți impui să devii exclusivist, în ciuda tentației de a strecura alte cărți în „pauze“. ĂȘi, de aceea, tocmai ele merită efortul de a fi citite pe nerăsuflate). Un roman lung e ca un om orb. Știe drumul pe care îl are de urmat - fiindcă ăsta rămâne unicul lui obiectiv -, intuiește care sunt obstacolele de care trebuie să se ferească și se ferește, dar înaintează cu toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
la afacerile lui îndrumîndu-se la alte adrese, tulburat ca în fața unei telegrame, își luă febril ochelarii și intră cu scrisoarea, al cărui plic îl tăiase atent cu un ac, în salonul din față, unde o citi de două ori pe nerăsuflate. Scrisoarea, scrisă cu caligrafie disimulată, perpendiculară, suna astfel: " Stimate domnule Giurgiuveanu, Sunt informat că intenționezi să adoptezi pe fiica dumitale vitregă, domnișoara Otilia. Dacă ai fi făcut asta când trăia soția dumitale, aș înțelege. Dar acum, când domnișoara are douăzeci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din jur, cum i s-a părut pe cînd bea bere în bufetul expres și a privit după fetele acelea tinere, abia ieșite din adolescență. În fața alimentarelor s-au descărcat deja stelajele cu sticle de lapte. Bea o sticlă pe nerăsuflate, apoi încă jumătate din a doua, pune un pumn de monezi în sticla goală și-și continuă drumul. Nodul din stomac i s-a făcut pietroi, în jurul căruia laptele a adunat tot veninul. Intră pe un gang, găsește o ladă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pentru ea însăși, adorată și cultivată ca simplă îmbinare de cuvinte, ca marcă inconfundabilă a persoanei devenite autor, care se oglindește impudic în combinațiile sale verbale și care de fapt nu are de spus nimănui nimic. Am citit totul pe nerăsuflate, captivat de ceea ce aflam. Mai rămânea să găsesc explicația incognito-ului pe care-l alesese autorul pentru a răzbate în paginile revistei. Evident, nu era prea departe de căutat. Tocmai ocolindu-mă, paginile mă întîlneau în plin. Ele mi se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cunoscătorii operei sale, care îl umanizează nespus. În plus cartea apare nu întîmplător acum, când nici Cioran, nici Simone Boue nu mai sânt în viață." 20 noiembrie Ieri noapte, până spre 4 dimineața, am citit cele 130 de pagini pe nerăsuflate. Primul paragraf al cărții pare să fie intrarea într-un bun eseu despre Cioran. Friedgard îi scrie lui Cioran în 1981, la capătul unei lecturi de aproape doi ani a operei sale. În 1979, când începe să citească aforismele strălucitoare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la noi. Într-o noapte, Întorcîndu-ne de la Cannes la Paris, i-am văzut pe călătorii de clasa a treia bînd apă de la cișmelele de pe peronul unei gări; un muncitor ți-a oferit apă Într-un bidon soldățesc; ai băut pe nerăsuflate și mi-ai aruncat imediat după aceea o privire triumfătoare, conștientă că făcuseși prima-ispravă memorabilă din viața ta... Ne-am născut pasageri de clasa Întîi; dar, spre deosebire de regulamentul marilor vapoare, acest fapt părea că ne interzice accesul la clasa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că, într-adevăr, va fi în stare să-mi tălmă cească visul. Iulius Agrippa oftează. Pe el îl frământă cum să afle vești despre Rufus. Dă să se îndepărteze, dar Germanicus îl reține repede de mână și-i șoptește pe nerăsuflate: — Atunci, cum rămâne? Mergem diseară? Sau când? Stai un pic, îl calmează Agrippa. Să vorbesc mai întâi cu Theogenes. Oamenii veniți să-l consulte sunt chemați după o rânduială cunoscută numai de el. Îi șoptește la ureche: Bănuiesc că nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-a Întîmplat? E vorba de Kay? A descoperit Kay? așa interpretă ea cuvintele Juliei, și inima i se contractă. Apoi Își dădu seama că Julia se gîndise că ea venise cu vești proaste. — Nu, Îi spuse ea repede, pe nerăsuflate. Nu, doar că... am vrut să te văd, Julia. Am vrut să te văd, atît. Julia nu răspunse. Lanterna Îi lumină fața, așa cum probabil c-o luminase pe-a lui Helen, făcînd-o să arate ca o mască. Era imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
putea pierde echilibrul și putea să cadă, foarte posibil cu ea dedesubt. Toate accidentările de care auzise că se petreceau în astfel de situații nu se datorau căderii propriu-zise, ci strivirii între pământ și greutatea animalului. - Donny! spuse ea pe nerăsuflate. Dar calul se mai cabră o dată, rămânând pe picioarele de dinapoi mai mult timp și agitându-le frenetic pe celelalte două. - Doamne! strigă ea. Nu, nu... Își dădu seama că pierduse controlul, căci picioarele calului se clătinau pe pietrele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îndrăznit s-o citească. " Iată, mi-e frică și de slova mamei, se gândi cu amărăciune. Atâta m-a făcut de laș execuția unui trădător!" Apoi se așeză mânios pe laviță, trase lampa mai aproape, rupse plicul și citi pe nerăsuflate: " Dragul mamei mult dorit. Tare-mi tremură inima de grija ta, că de o săptămână n-am primit nici o știre și pe aici geme pământul de oaste și cătane, de trăim mereu cu frica în sân. Totuși sunt puțin mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
reușesc să o spun. Nu știu cum s-o fac. Degetele îmi tremură. Stomacul mi se strânge. Ochii mă înțeapă. Am peste cincizeci de ani și totuși mă simt ca un puști îngrozit. Beau un pahar de vin. Apoi încă unul, pe nerăsuflate. Și un al treilea. Cuvintele poate că totuși vor ieși din sticlă. Beau direct din ea. Clămence vine lângă mine. Mi se apleacă peste umăr. Îi simt răsuflarea încă tânără pe țeasta mea acoperită de păr grizonat. — Să bei atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
toate astea, dacă i s-ar fi părut în ordine sau nu. Mă simțeam rușinat. Carnetul din buzunarul meu avea o greutate considerabilă. Am alergat, am alergat, m-am simțit captiv în casa cea mare, a trebuit să beau, pe nerăsuflate, o jumătate de sticlă de vin, pentru a-mi recăpăta suflul și calmul. Și am așteptat seara, cu micul carnet pe genunchi, fără a îndrăzni să-l deschid, privindu-l ore întregi, ca pe ceva viu, ceva secret și viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Cei doi infanteriști dădură din cap. Hudson se ridică de la consolă, își luă pușca și se luă după Vasquez care pornise deja spre culoarul principal. Ripley remarcă o ceașcă de cafea pe jumătate plină, o luă și o bău pe nerăsuflate. Licoarea era călduță și infectă, dar îi umezi gâtul. Caporalul o privea, așteptând să termine. ― De când n-ai mai dormit? Douăzeci și patru de ore? Ea ridică din umeri, nesurprinsă de întrebare. Tensiunea constantă o epuizase. Numai dacă jumătate din oboseală răzbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nouă, cu un Master Class. Apoi, de la ora 17.00, în aceeași Sală Studio de la TVR Iași s-au găsit pe scenă grupul Boxer din Germania și Daniel Givone Trio din Franța. Și după cele trei zile de jazz pe nerăsuflate, dedicate marelui iubitor de muzică Richard Oschanitzky, s-a trasat o linie a însumărilor de ritmuri, acorduri și sentiment. S-a ajuns la același lucru de la care s-a plecat: „Nu trebuie să facem nici o diferență între muzica clasică, muzica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
păru că se gândește o clipă, apoi zise: — Ia spune-mi mătăluță, dacă zici că ești moldovean, ceva din „Testament”. — Parte-ntâi sau partea a doua? - întrebă Metodiu. — Partea-ntâi! - hotărî huiduma. — Oiță bârsană, de ești năzdrăvană... începu Metodiu pe nerăsuflate. Și de-a fi să mor în câmp de mohor, să-i spui lui vrâncean și lui ungurean ca să mă îngroape aice pe-aproape... — E bine! Așa e! zise cu glas blând uriașul. Lăsați mâinile jos și iertați, da’ altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
plâns îi zgudui umerii și cei doi călugări trebuiră să-l sprijine și să-l ducă împleticindu-se înăuntru. îl așezară pe un scaun, iar Iovănuț merse iute după tejghea și-aduse un pahar cu apă. Hangiul îl bău pe nerăsuflate, apoi puse capul pe masă și începu să hohotească și mai sfâșietor, cutremurându-se tot. Văzând că omul nu are de gând să sfârșească, Metodiu spuse în latină: — Nu vă supărați, am vrea să servim masa... Ce ne-ați putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Se așeză și ea În fotoliul din colț, picior peste picior. Genunchii ce i se zăreau de sub fusta scurtă arătau chiar mai bine decît mi se păruse ultima dată. Prinzîndu-mi privirea Își lovi genunchii de parcă alunga niște țînțari. Spuse pe nerăsuflate, cu o voce catifelată: — Se poartă din ce În ce mai scurt. Ce bine! CÎnd prețul materialului scade, ai prilejul să scumpești manopera. Indiferent de modă, că se poartă lung sau scurt, tot trebuie să-ți faci lucruri noi. Parcă se spunea că atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu adevărat, desenând în aer gestul exprimat verbal. - Bine, bine! exclamă Emilian cât se poate de sobru, modificându-și atitudinea cu multă abilitate. Este o tipă extraordinară, frumoasă foc, înăltuță, brunetă, suplă, necăsătorită, asistent sau profesor universitar, continuă el pe nerăsuflate, subliniind unele cuvinte și mișcându-și brațele sugestiv, cu intenția vădită de a-și irita prietenul, care nu se mai abținu și se repezi amenințător la el. - Băi, asasinule! Familia trebuie să știe că... - Stop! îl întrerupse Emilian, ridicând brațele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de onestitate, nevăzând nici un motiv pentru care să se numească singur alcoolic dacă nu era. Nu i se părea onest. În schimb hotărâse să devină propriul supraveghetor. Azi, de pildă, avea să bea doar trei beri. După ce o băuse pe nerăsuflate pe prima, Îi mai rămâneau două. După aceea, avea să se oprească. Da, putea face față disciplinei ăleia și fără jalnicele Îndrumări profesionale ale altora. După ce a luat acea hotărâre, a cumpărat patru polonice de migdale și le-a Îngrămădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu am încotro, mi se face foame, simt că sunt pe punctul de a leșina și atunci mă strecor în supermarketuri și mănînc repede orice găsesc, ascuns în spatele rafturilor. mai desfac cîte o cutie de bere și o golesc pe nerăsuflate. apoi ies prefăcîndu-mă că n-am găsit ceea ce voiam să cumpăr. Prefer din ce în ce mai mult cartierele sărace, zonele insalubre, străzile din imediata vecinătate a zonelor industriale. mi se pare că acolo sunt acceptat mai ușor. nici nu știu cum am ajuns să cerșesc
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
părerea ei inițială despre Jack Allen, anume că era un fustangiu ambițios și care-și vedea doar propriul interes, era justificată. Încă în sală, Stevie își spuse ferm că nu era decât o nătângă bătrână și sentimentală, care înghițea pe nerăsuflate fiecare firimitură de apreciere la adresa dragului ei Ralph. Ironia era că, chiar dacă bătrânul Ralph, Ralph al ei, ar fi fost acolo, ar fi detestat să audă chestia asta. El spunea întotdeauna că orice realizare care merita pomenită apărea în ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lepăind cu picioarele-i desculțe, sufla pripit și ochii mari îi luceau pe fața brună. Coborî cele două trepte ale bordeiului, căută pe prichiciul hornului ulcica de lut, o umplu cu apă și o întinse drumețului.- Niță Lepădatu bău pe nerăsuflate și mai ceru o ulcică. O bău și pe a doua, apoi își șterse buzele și mustățile cu mânica cămășii. Înapoie vasul de lut și zise, înviorat, fetei: —Bună apă! Dumnezeu să-ți deie sănătate... și să-ți fie toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mi-am adus aminte că un dictator al Mexicului și-a organizat funeralii naționale pentru a-și îngropa piciorul drept, pierdut în război. Dar, bineînțeles, n-am făcut nici o aluzie la această amintire. Dimpotrivă, m-am grăbit să rostesc pe nerăsuflate un discurs, la care mă gândisem adesea, prin care urmăream să-i fac de la prima întîlnire o bună impresie Bătrînului: Credeam că nu mai există oameni care să aibă gustul măreției, că nu mai există minți îndrăznețe care să priceapă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fraților izgoniți din cătun se îmbătaseră și veniseră noaptea. Se luptase cu amândoi din răsputeri, dar izbutiseră, porcii, s-o biruie. Dinu îmi încredințase mie una din puști. I-am cerut Martei ceva de băut, am golit sticla aproape pe nerăsuflate, m-am îmbătat năpraznic și am început să strig: "Pușca! Adu-mi mai repede pușca!" Marta mi-a întins-o ștergîndu-și cu cealaltă mână lacrimile; plângea de necaz și de rușine. Beat și îndîrjit, m-am dus la cafenea. Acolo
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]