910 matches
-
de nici un muritor, Să beau din cupe, viața adeverită-n fapte Deși, sunt o nălucă pe culmea norilor. Mă vei ascunde poate sub frunza ruginită Strivindu-mi versul care iubire-ți picura Dar, n-ai sa poți uita o șoaptă nerostită De stropul plin de suflet care te înconjura. Te voi păstra, în suflet, cum este scris destinul Sorbindu-ți clipa surdă din ghearele uitării, Te voi iubi și-n lipsă înmiresmând suspinul Cu dorul de lumină născut în pragul serii
VIS ADEVĂRAT de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357029_a_358358]
-
este necesară, nici nu trebuie să pomenim de ea, nu este ceva absolut indispensabilă! Oare? Întâlnirea cu dragostea este subtilă, imperceptibilă la început, joc de mozaic care se îmbină doar în timp, timp care trece părtaș în cuvintele rostite și nerostite, dar totdeauna cu dublu sens, spațiu cu priviri îmbujorate, zâmbete născute din frumos, dar pline de semnificații univoce, mișcări ondulate și ondulatorii. Iubirea ochilor, iubirea cuvintelor care se completează, păreri care se ciocnesc dar ajung în natură să se cuprindă
ÎNTÂLNIREA CU IUBIREA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357411_a_358740]
-
Tale privesc dincolo de fereastra deschisă teii și norii și cerul în care cuvintele devin simple făpturi ale luminii și întunericului din noi scenografia grației vieții se întinde deasupră-mi în și prin mine tac rotunjesc buzele într-o esență de cuvânt nerostit îi las hamul undeva la călcâiul dorului de a fi el este liber eu rămân în cușca necunoașterii până când... până când de pe ramul necunoașterii rodul gândului cade devine bila din centrul privirii noastre de ce Doamne mărul se împarte în patru când
RAMUL NECUNOAŞTERII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357470_a_358799]
-
arome nemirosite încă. Străduțe înguste pe sub arcade ca acoladele unesc ziduri înroșite de sângele cărămizilor și inimi înroșite de patimi, porunci nedefinite sălășluiesc cu o sfințenie de lut în drumurile noastre nesfârșite și platonice. Din interiorul vechilor clădiri se aud nerostitele cuvinte ascultate și înțelese numai de nobilii și târgoveții tăcerii. Ei știu cum să pășească pe treptele deziluziilor și împlinirilor cu sufletul deschis. Se aud trubadurii și menestrelii de altă dată fredonând sub ferestrele domnițelor iar pe podul miciunilor se
UN ORAŞ TRANSILVAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357864_a_359193]
-
fără zbor, doar un mers chinuit, Îngrădit doar cu spini, fără urmă de flori, Dimineți fără nopți... dimineți fără zori, Doar cu pasu’-mi mărunt l-am urmat neclintit. Și de-acolo de sus, ca un grai demiurg, Un îndemn nerostit peste gânduri căzut, Călăuză și zbor peste mine-au trecut, Cum iertări de păcat, peste suflete curg... Referință Bibliografică: Drumuri ... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 509, Anul II, 23 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marin
DRUMURI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358395_a_359724]
-
lui Adam, întâi Creat. * Din mute file-ngălbenite, Cu autori de testamente, Rostesc cuvinte scrijelite Făcând prezența unei lumi absente * Și-o voce de departe-mi dă fior Șoptindu-mi vorbe auzite-n viață - Cum că părinții care mor Își lasă nerostită vreo povață. * De-aceea azi mă aflu-n țintirim, Ca să-ți aduc, tăicuță, dezlegare - Anume-n taină să-mplinim O nerostire-a ființării tale. Referință Bibliografică: ÎN ȚINTIRIM / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 468, Anul II, 12 aprilie
ÎN ŢINTIRIM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358476_a_359805]
-
întrebare, Deasupra cuvintelor ce mușcă Din setea lor feroce de răspuns. Tu - ești linia de dialog, Ce timid și subtil, Încearcă să răspundă. Noi, îmbrățișați, devenim Niște... inefabile puncte de suspensie, Ce completează cu puțin suspans Neliniștea frazelor și-a nerostitelor cuvinte. Eu sunt... semnul de mirare, Ce se străduie să-și nască punctul, În sisificul chin al gândurilor. Iar tu ești... contrapunctul tuturor semnelor, Întruparea unei perfecte topici. Leagănă fraza în acordurile-ți harpice, Pe unda cratimei, pe firul virgulei
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
scădea simțitor. O furase somnul ... Soneria de la ușă țipa strident. Musafirul nerăbdător uitase degetul apăsat pe buton. -Imediat..imediat! soneria se încăpățâna, să sune ca o sirenă.. -La naiba, mi-ai spart timpanul, deschise grăbită. În sfârș ... Vorbele au rămas nerostite..arătarea proțăpită la ușa ei, era o statuie albă ori omul de zăpadă din curtea casei a prins viață ... -FFF..rank??? -Fantoma lui! șopti tremurat, arătarea. Dezmeticită, îl invită înăuntru. Omul înfofolit, cu căciula trasă bine pe cap, cu gulerul
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
topite de pecetea jarului pătrunsă în inimă prin lacrima primului Botez. Cuvinte care ne-au zămislit din Ființa Lui, înviază din mormântul patimilor pecete de mir adunată -n cerul minții. Cuvântul e taină și icoană, inimă și ruga ei. Sunet nerostit în materie. Duh, coboară prin lacrima tăcerii în spovedania din neantul firii devenind întrupare nemistuită în tulpina Rugului veșnic Aprins. Sunete devin Cuvânt Tăcut în revărsare necurmată statornicindu-mă în rugă, necovârșită îmbrățișare. Înalț rug de tămâie prin care cuvintele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
mai mult Cuvinte...zidiri înghețatetopite de pecetea jaruluipătrunsă în inimăprin lacrima primului Botez.Cuvintecare ne-au zămislit din Ființa Lui,înviază din mormântul patimilorpecete de mir adunată -n cerul minții.Cuvântul e taină și icoană,inimă și ruga ei.Sunet nerostit în materie.Duh,coboară prin lacrima tăceriiîn spovedania din neantul firiidevenind întrupare nemistuităîn tulpina Rugului veșnic Aprins.Sunete devin Cuvânt Tăcutîn revărsare necurmatăstatornicindu-mă în rugă,necovârșită îmbrățișare.Înalț rug de tămâieprin carecuvintele-mi pătrunsede fulgerul gândului de gheață,devin întrupare....... adânca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
ești tu cu Ruxandra me' ... Zic asta pintru cazul că-ți trece vreo năzdrăvănie prin gând ... La vorba asta Ion nu se repezea cu răspunsul, cum îi stătea în fire. Dar lungirea liniștei dintre cei doi nu împiedica vorbele cele nerostite în gândul lui Ghiță Pâslă. Și-și șoptea el apăsat că bine face că-și încuie fata noaptea în casă, cu lacăt de două kile. Tatăl fetei nu știa că temerea lui, în privința gândurilor ascunse ale lui Ion, era mult
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
1567 din 16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN LIPSA TA ,,A iubi înseamnă a simți că acel lucru ne lipsește’’ (Jorge Luis Borges) Nu tu-mi lipsești, numai surâsul blând Și flacăra ce arde-n ochii-ți vii Și șoapta nerostită-a unui gând, Pierdut mereu în nopțile târzii. Nu tu-mi lipsești, doar tremurul tăcut Al brațelor care așteaptă-ntinse Și buzele ce-așteaptă un sărut Și, fremătând, se lasă-apoi învinse. Nu tu-mi lipsești, ci glasul care cheamă Și
ÎN LIPSA TA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357722_a_359051]
-
nu mă uita, atunci când te credeai mai puternic. Ai încercat să opui rezistență vieții; ea a venit, fără a te preveni, miracol, înnobilându-ți existența, searbădă, cu gânguritul fraged de copil. Ai încercat să opui rezistență pierderii; transformând lacrima durerii nerostită în pomadă miraculoasă pentru obraz, trup și pentru rana ce-ți ardea sufletul. Ai încercat să opui rezistență timpului; el ți-a arătat că, vrei sau nu, trece, ningându-ți stele argintii la tâmple cănd credeai că tânăr vei rămâne
ETAPE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357729_a_359058]
-
aș revărsa. să îți mângâie fața, așa cum mâna mea te-ar alinta cu vrajă, de-aș fi stăpâna ta. De -aș fi eu vântul, m-aș furișa prin noapte, și somnul cel duce ți l-aș trezi cu șoapte. Cuvinte nerostite, ce vieții dau aromă, să le adun pe-o gamă, încet să te adoarmă. De-aș fi eu soare, căldură nu aș da, să te cuprindă frigul, să-mi ceri căldura mea. Să cauți iar scânteia ce-n mine-o
DE-AŞ FI... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358622_a_359951]
-
au fost "doi oameni curajoși", care "au cunoscut tragedii, dar care nu au fost zdrobiți de acestea", potrivit AFP. "În acești doi oameni, contemplativi ai rănilor lui Hristos și martori ai milei Sale, se află o speranță vie, o bucurie nerostita și glorioasa", a declarat actualul suveran pontif în timpul mesei celebrate imediat după ceremonia de sanctificare din piață Sf. Petru din Vatican. La începutul ceremoniei, Papa Fracisc l-a salutat și l-a îmbrățișat pe Papă Emerit Benedict al XVI-lea
DOI OAMENI SIMPLI, DOI SFINTI.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350653_a_351982]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > VORBE DE MULT NEROSTITE Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Veneam agale, de pe B-dul C.D.Loga, pe lângă Parcul Copiilor, spre stația de tramvai de la Prefectură, gândindu-mă, cu o strângere de inimă, la ultima
VORBE DE MULT NEROSTITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358795_a_360124]
-
fi rămas cu măru-n gât...ca să ai și tu o șansă. Da, am zâmbit! Asta văzuse și “amicul meu”! E ceva vreme de când, în viteza cu care zburăm unii pe lângă alții, nimeni n-a remarcat. Iată niște vorbe de mult nerostite... Și ce dacă era băut? îmi spun, cercetându-mă în oglinda mare, din hol, ajunsă acasă. „Copilul și omul beat spun adevărul!” “Dacă tot nu-mi ești...clientă, putem ieși la o cafea, după ce termini la bancă?” zice, la telefon
VORBE DE MULT NEROSTITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358795_a_360124]
-
anticearcăne, în oglinda cea mare. “Hei, vin după tine?” se aude în telefon... Îmi trag cu ochiul, ca o adolescentă răsfățată ...și închid. Azi am zâmbit! Ce știe el? Timișoara, 24.11.2011 Corina-Lucia Costea Referință Bibliografică: Vorbe de mult nerostite / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 328, Anul I, 24 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
VORBE DE MULT NEROSTITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358795_a_360124]
-
sufletul său și aici nu poate fi nimic mistificat. Este el aici, în toată splendoarea staturii sale spirituale. “Du-mă, Doamne-n chilie de timp tăinută, / Unde vei bate în mine cu toacă de lemn, / Domn al iubirii și lacrimii nerostită, / Și întru rostire, pecetea primului semn - // ( ... ) // Ție mă rog pentru fiecare mișcare a mâinii, / Pentru puterea de-a fi slab în putere, / Și-n slăbiciune, fagurul Tău de miere / Astăzi - durere, mâine-nviere - a pâinii. Și-nchide-mi ochii setoși
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > NU MĂ IUBI Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 589 din 11 august 2012 Toate Articolele Autorului Tu știi că ochii mei citesc poemele nescrise Iar buzele mele îți sorb cuvintele nerostite Tăcerea mea te-ntunecă Pașii mei îți colindă câmpiile Iar palmele mele îți reclădesc castelele dărâmate de alte iubiri Nu mă iubi dar păstrează-mi amintirea închisă într-o clepsidră albastră care a uitat să fie întoarsă Nu te juca
NU MĂ IUBI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359020_a_360349]
-
la mese ovale și ne trag la sorți mai micii își lucesc ochii avizi frecându-și palmele lucioase și moi (nu știu ce mi-ai turnat în pahar) pe masă zarurile mici și iscoditoare așteaptă să fie măsluite, învârtite și aruncate cuvinte nerostite foșnesc surd cu zgomot de cărți făcute (are un gust dulce amărui și mătăsos) ochii noștri și-au construit o rețea personală de fluiditate fierbinte și își negociază erotic așii (Martini?) tu îți sorbi enervant de liniștit coniacul zâmbești aromat
POKER de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359026_a_360355]
-
mereu pe stâncă durerii Și ale noastre gânduri prizoniere Se zbat în ceasuri tăcute și reci. Ce luna albă în ochi se scufundă Ce viforâta zăpadă în mine mai strigă. Ce albă e banchiza așteptării... Un râu de vorbe parcă nerostite Când cuvintele curg prin venele visării Ce meandrează timpul în catrene triste. Din colaps se învolburează umeri Frânturi de stele, adânc de pulberi Dintr-a eternității coasta, Descompuși,diformi și parcă moi, Umbre plutind la întâmplare Noi vom rămâne rătăciți
INSTABILITATEA PREZENTULUI (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359302_a_360631]
-
lui Șerban! Doamne, e chiar fata lui!” exclamă în sinea ei Maria, cu o urmă de deznădejde, ca și cum fizionomia micii copile ce își pierduse mama ar fi putut schimba decizia soțului ei. Asemănarea era atât de izbitoare, încât ultima speranță nerostită îi dispăru instantaneu. Șerban văzu doar cârlionții negri. Părul care cădea până la umeri era la fel de răzvrătit ca și zulufii ce nu se lăsaseră prizonierii cozii de cal ce ajungea până la brâu, ca și cei care, într-o noapte de toamnă
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
te-a durut? Sunt singura de-atunci, ce încă te jelește... Ce mult aș vrea să pot, s-o iau de la-nceput!... Deși nu ațipisem decât de cinci minute, Parcă din altă lume veneam acum, plângând. Multe cuvinte calde, rostite - nerostite, Le mai aud și astăzi, însă... numai în gând. De când tu ai plecat pe-un drum fără sfârșit... Am plâns atât de mult, că nu mai am nici glas... Mă-ntreb și azi, iubite, de ce m-ai părăsit? Din tot
CENUŞA UNUI SUFLET... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360342_a_361671]
-
silabelor veți asista. Nu și la moartea sfiirii. Tăcute fi-vor toate și juruite sub imn de nescris!” Ce urmează să însemne Evanghelia Tăcerii pentru cititor, suntem încredințați: „O imensă grădină va fi Evanghelia Tăcerii. Și slovele- închisori ale gândului nerostit! Etern deținut al Melanholiei mă așez să tac! Biserica din stele mă rabdă!” Simbolul central al poemelor este, evident, Tăcerea, metaforă a descoperirii trăirii, a sentimentelor, a particularului, a detaliului de viață și, nu în ultimul rând, a sinelui. Exeget
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]