1,512 matches
-
face înfricoșat un pas înapoi. Cu capul între palme, cezarul lasă să-i scape un vaiet pre lung: — De ce n-am și eu parte de oameni competenți în jurul meu? Secretarul imperial ascultă înlemnit. — Care să găsească singuri soluții! vociferează cu nervozitate Augustus. Ianuarius tace. Știe din experiență că asemenea momente de mânie trec la fel de ușor cum vin, fără să lase urme. Inspiră și expiră profund. Odată cu aerul, lasă să-i scape și un suspin adânc. Amândoi sunt conștienți că doar îngemănate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de lege. În cel mai bun caz, se preface doar de ochii lumii că-și dă silința să o respecte. Și asta va face cu el... Augustus îl întreabă încruntat: — Ce dovezi ai? Fulcinius reușește cu greu să-și stăpânească nervozitatea. Bâi guie speriat: — Corupe femei... — Ce fel de femei? îl presează îmbufnat bătrânul. Dacă Libo își bate și el joc de legislația cu care de atâta amar de ani încearcă să asaneze viața înaltei societăți ro mane, situația e gravă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Piso. Se îmbrățișează cu toții furtunos, se pupă pe obraji, pe nas, pe unde apucă. Pupius Piso e lac de sudoare. — Văd că dai dovadă de tot atâta devotament pe cât a dat el de elocvență, glumește Vipsania ca să-și ascundă nervozitatea. De câteva minute trage cu ochiul la estradă să vadă cine ur mează. Nu cunoaște ordinea în care se vor desfășura mai departe spectacolele. Quintius e cel care organizează și recitările, însă - ocupată cu invitațiile - n a apucat să discute
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
opera în sine, mă critică pe mine... Face o plecăciune. — ... Pentru că scriu și declam în public astfel de versuri. Surprinsă că vorbele lui fac ecou gândurilor ei, Vipsania simte cum roșește prostește. — Ce infatuat! mârâie printre dinți ca să-și ascundă nervozitatea. — Acestora..., continuă Maternus. Se întrerupe și privește parcă înadins spre ea. — ...Ca să-mi agravez vina... Surâde nepăsător în fața unei adunări brusc înveselite: — Vreau să le spun următoarele... A reușit imposibilul! Toată lumea e ochi și urechi. Fac câteodată versuri mai puțin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o asemenea discuție? Îi vine să-și dea singur palme. Cată mânios către călăreț. „Tu m-ai scos din minți“, ar vrea să țipe la el, „și m-ai întârziat cu vorbăria ta fără sfârșit. Ce-oi vrea de la mine?“ Nervozitatea din interior crește sub un calm aparent. Ce dorește principele? L-a ales întâmplător pentru cine știe ce misiune, sau...? Încearcă zadarnic să se liniștească. Se gândește din nou la gladiatori. Băieții lui. Suspină înăbu șit. Mai bine i-ar fi destins
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
barbă. O speranță de moș tenire nu este nici ea plauzibilă, că nu are de la cine. Dorința de avansare sau influența politică, asta trebuie să l roadă. Este mâhnit că nu primește triumful. Clipește brusc, de mai multe ori, cu nervozitate. Nu cumva să i se fi aprins călcâiele după cine știe ce fâșneață! Scorpia de Agrippina o să-i ceară capul - mai rău, ar fi în stare să-l castreze - dacă prinde cumva de veste că-i înlesnește soțului ei vreo aventură. Mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înclinat, după atâtea dovezi de dragoste, să nu creadă într-o așa de mare transformare sufletească. Acum, când îmi închipui de tot ce a fost ea în stare, dau invers o interpretare rea tuturor gesturilor ei. Sunt întotdeauna de o nervozitate extremă. Asta mă face ca să nu pot fi niciodată potolit. Fizicește nu-mi găsesc locul. Am ticuri. Îmi mișc mâinile și picioarele până când adorm. Ideea acestei nervozități mi-o accentuează încă. Intelectual, sar tot așa de la un gând la altul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stare, dau invers o interpretare rea tuturor gesturilor ei. Sunt întotdeauna de o nervozitate extremă. Asta mă face ca să nu pot fi niciodată potolit. Fizicește nu-mi găsesc locul. Am ticuri. Îmi mișc mâinile și picioarele până când adorm. Ideea acestei nervozități mi-o accentuează încă. Intelectual, sar tot așa de la un gând la altul. Când vorbesc, sunt deseori incoherent, fiindcă mintea mea, fugind prea repede, nu are timpul să întîrzie și să se explice față de ceilalți. Astfel, nu mă pot niciodată
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tresări pentru Crivelli. Gândul e tot așa de puternic, emoția e mare și de calitate bună, dar ești ca în fața unei fotografii care ți-ar arăta că aparatul este bun, dar că n-a fost bine pus la punct. Această nervozitate place la femei la început. A fi nervos e pentru ele un atribut nobil. Denotă inteligență și mai ales vioiciune, iar o femeie poate suporta uneori oameni proști, dar îi sunt insuportabili cei blegi. Place numai la început. De la o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vor fi proporțiile greșelilor noastre, după cum a murit dintr-un accident, s-a omorât, s-a măritat sacrificîndu-se, sau numai ca să se aranjeze. Se va măsura și cât de mare a fost suferința mea față de fiecare din aceste gesturi. În caz că nervozitatea mea, de care a suferit Irina, îndeosebi, va produce ceva autentic în pictură sau literatură, va fi scuzată. De va produce ceva bun de tot, Irina va fi învinovățită că ființa ei mică a putut avea pretenții și m-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
socotiseră că îi vor câștiga. Sosirea lui Sebastianus, cu soldații săi splendid înarmați și echipați, nu putea să nu provoace curiozitatea mulțimii; dar pe chipurile burgunzilor, care, avertizați fiind de herald, făceau loc, șovăitori, la trecerea cortegiului, romanul putea citi nervozitate, curiozitate și o așteptare plină de neliniște. Punând capăt unui scurt moment de liniște, Sebastianus întrebă: — Funeraliile lui Waldomar?... Vor avea loc în seara asta, imediat după adunare. Gundovek, însă, a vrut ca sicriul să fie prezent la adunare ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
picioare, reproșându-și că pierduse prostește ocazia. Se găseau acum iarăși unul în fața celuilalt, hotărâți amândoi să termine treaba cât mai repede. Gualfard gâfâia din nou, iar în ochii săi plini de cruzime apăruse o lucire de alarmă. Intuindu-i nervozitatea, Sebastianus se retrase puțin, sperând că celălalt va mușca momeala și, atacând, se va descoperi încă o dată. într-adevăr, Gualfard, hotărât să termine cu el și poate împins de îndemnurile mulțimii, îl asaltă vijelios, pentru a nu știu câta oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de aici cât de repede poți. Alege un punct de unde să observi cum se desfășoară lucrurile și, dacă o să vezi că suntem înfrânți... — Să dea Domnul nostru să nu fie așa, Prefectule! — Dacă o să vezi că suntem înfrânți, reluă cu nervozitate Sebastianus, va trebui să o apuci pe drumul acela, să mergi în galop cum nu ai mai făcut-o niciodată, să treci pasul și să duci tăblița asta la Magister militum, la Mediolanum sau în oricare alt loc s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bărbat care să-l mângâie. Asta și făcu Sebastianus, mânat de o pornire neașteptată, în vreme ce încă vorbea, cu spatele rezemat de palisadă. Ea se întrerupse și se încordă. Totuși, nu se sustrase mângâierii. — Mâine plec, Lidania. Femeia își încrucișă cu nervozitate degetele. — Pleci? Ce înseamnă că pleci? Și azi ai fost plecat, și ieri și... Sebastianus scutură din cap — Nu. Frediana mi-a spus că la Genava a sosit un curier cu un mesaj pentru mine: trebuie să părăsesc Sapaudia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
calului, apărându-se astfel de lovitura în diagonală pe care ea i-o pregătise. Femeia trecu pe lângă el și, oprindu-și iarăși armăsarul asudat și spumegând, se pregăti pentru un nou asalt. Pe chipul său se citeau semne vizibile de nervozitate. Plimbându-și, fără grabă, în stânga și în dreapta calul, Balamber ținea privirea ațintită asupra ei, contemplând-o cu admirație. Nu se mai îngrijea de bătălie, al cărui tumult îi părea acum îndepărtat și surd. Sfârșitul bătăliei, de altfel, fusese hotărât încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
două ori mai groase decât de obicei, și nu aveau în mod real ferestre, ci doar câteva ambrazuri strâmte, inatacabile din exterior. Recunoscând-o pe Hippolita, servitorii îi făcură imediat loc; dincolo de intrare îl află pe Clemantius, cuprins de o nervozitate ușor de înțeles. — Domina! exclamă ușurat, imediat ce o văzu. în sfârșit! eram cu toții tare îngrijorați pentru tine. Nu știam unde ești și... Gâfâind, Hippolita își trecu o mână prin părul răvășit: — Flavia e moartă! anunță. Au ucis-o. Sunt deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unei furtuni apropiate, Sebastianus și tovarășii săi, demoralizați de eșecul cercetărilor, își luară rația de hrană împreună cu milițienii lui Rutilius, care îi informă că de la bastionul său fusese observată o mișcare intensă, către miazăzi, a patrulelor hune. Sebastianus, a cărui nervozitate creștea de la un ceas la altul, fu foarte mulțumit, căci agitația aceea putea să însemne că armata romano-vizigotă era acum aproape de cetate și de aceea îi ceru lui Rutilius să-l informeze imediat pe episcop. După ce își goliră gamelele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din urmă, se împrăștiară. Unii merseră să-i schimbe pe cei care stătuseră de pază în timpul nopții pe dunele ce se înălțau peste întinderile neregulate de nisip. Doar unul sau doi păreau cu adevărat ocupați. Atmosfera era încordată, plină de nervozitate. Pe când închideau ușa celei de-a treia magazii, Anrella spuse încruntându-se: - Mă așteptasem ca ei să obiecteze când le-ai spus că te voi însoți oriunde mergi azi. Trebuie să-i fi nedumerit cu pretenția asta. Craig rămase tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și, încă, mai mult decât toate cred, gestul de a mușca din trandafir, m-au făcut, într-un moment, să fiu, să mă simt, al ei. În gestul ei de a mușca din trandafir, cred, am simțit, am văzut, inconștient, nervozitatea ei, impresionabilitatea ei, poate cruzimea ei, poate ceva de dominație, și probabil simbolul sărutării pasionate. Știu însă că n-am putut să mi-o închipui, și nici azi n-o văd altfel, decât mușcând nervos, promițător, din acel trandafir roșu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stau jos. Orice om care umblă are ascendent asupra celui care stă și care se simte pasiv, dar mersul femeii iubite e copleșitor, pentru că dă tot relieful și maximum de viață plasticii și feminității ei. La senzația ascuțită contribuia și nervozitatea ei, și aerul ei distrat, care punea distanță. Cum stam cu pălăria pe genunchi, voind să mă scap de ea, a venit să mi-o ia din mână. În clipa când politețea și greutatea de a accepta, dar și de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe unde se găsește? m-a întrebat doamna de onoare uitându-se la mine și picurându-și oțel în glas. Dacă sunteți prieteni din copilărie, poate că știiă — Eu am sosit la New York abia acum două ore, am răspuns cu nervozitate. Nu numai doamna de onoare, dar și soțul acesteia și doamna Silsburn mă străpungeau cu privirile. Până acum nu mi s-a ivit vreo ocazie de-a ajunge la un telefon, am adăugat. Îmi aduc aminte că, la acest punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în urmă, în timp ce Muriel se cutremura de plâns. Asta îți satisface curiozitatea? m-a întrebat, de astă dată fixându-mă pe mine. Brusc, a mutat buchetul de gardenii din mâna dreaptă în mâna stângă. A fost primul gest de obișnuită nervozitate pe care l-am văzut la ea. — Și, a continuat privindu-mă, pentru simpla dumitale informare, știi cine cred eu că ești? Cred că ești fratele lui Seymour. A așteptat o frântură de clipă și, văzând că nu spun nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ceea ce numiți voi piele. Pielea mea e conștiința pură. Cunoașterea absolută. Și cunoașterea dobândită prin intermediari... Prin intermediul altor conștiințe... - Nu prea vă Înțeleg, cuvintele dumneavoastră Îmi fac, nu știu de ce, părul măciucă... De fapt, ce doriți? Mașa dădea semne de nervozitate. Discuția aceasta Îi trezea multe suspiciuni. Înfățișarea vizitatorului putea să fie Înșelătoare. Oare cine se ascundea În spatele său? Extraterestrul Își trecu degetele răsfirate peste tâmpla acoperită de broboane de sudoare și adăugă: - Poate că Înfățișarea mea ți se pare cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
masă banii cuveniți. La un moment dat, Elizei vru să apuce teancul de grive pe care arătarea din fața sa Îl scosese din marsupiu, dar vedenia Îi smulse hârtiile din palmă, ba chiar bătu cu piciorul În podea, manifestându-și astfel nervozitatea. Gestul ei Îl umili pe salahor, care, având un caracter destul de parșiv, se gândi să se răzbune. Probabil, spuse Extraterestrul, șobolănița se atașase de Ippolit și nu avea Încredere În tovarășul său de afaceri. A doua zi, rămas În depozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
intelectuale. Miercuri seara a ajuns Adi, ne-am uitat la filmulețe de familie. Am revăzut atmosfera de acasă și pe mama și Andrei în polemică religioasă. Pe el tăios, inteligent, dur, cinic. Pe ea serioasă și sensibilă. Fiecare își ascundea nervozitatea în felul lui: Andrei vorbea cu mâna streașină deasupra gurii, mama curăța stereotip adesea fărâmituri imaginare de pe masă. Mama a rămas esențial un copil în veșnică mișcare și foarte instabil emoțional. Andrei suprapune încă maturizarea cu cinismul. Că este extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]