9,277 matches
-
Spre Nordul ca sălbăticie", am spus, ,spre Nordul friguros, luptând cu străvechiul instinct de conservare, care ar fi purtat-o spre Sud, spre mare". Și ea a încuviințat. , Și iat-o ajunsă în sălbăticia rece a Scoției", am continuat, ,în nesfârșitele păduri de fag, printre păsări, și flori, și lacuri, dând târcoale fermelor rare, vânând uneori, cu eleganță și cruzime tropicală, bietele oi de Shetland. Prima iarnă trebuie să fi fost cea mai grea. Ca o frumoasă aristocrată, scăpătată sau zvârlită
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
face sărmanul mascul de panteră decât să uite și de frig, și de Scoția, cucerit, fascinat, topit în raza verde a ochilor-pereche? Ar mai exista alegere, ar mai exista fugă? Altă fugă decât aceea, umăr la umăr, într-un ritual nesfârșit, prin halucinanta realitate? Altă fugă?"
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
un om. Pe urmă, iar nu mai auzi nimic. Doar un vuiet monoton și extrem de liniștitor. (Acum era deja conștient că toți cei din jur se înșeală: își aminti că Dumnezeu l-a pedepsit pe Adam, izgonindu-l din timpul nesfârșit. Că doar vremea limitată reprezintă pedeapsa capitală.) Întunericul era colorat, doar că n-avea contururi. Își mișcă mâna stângă și simți o materie ușor lichidă, extrem de fină. Dormea, visa, dormea din nou și se visa dormind. Se visa mereu doar
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
adorm se trezesc iar adorm Tu le pari o fîntînă despicată de-un crin enorm De-aici începe poezia scrisă anume ca s-o citești Pentru-a putea să străbați c-o vergea de cleștar În mînă printre ciuperci otrăvite nesfîrșite povești...
De-aici începe... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11114_a_12439]
-
în care-așteaptă-n toamne lungi visarea Flecărilor cu cârdul de cocori, Te-am înșelat în nopți la rând cu luna, Cu depărtarea strânsă-n chipul ei, în care-adastă, tainic și întruna Iubirea mare-a veșnicei femei, Te-am înșelat cu vara nesfârșită, Scăldată în vibrările subțiri, Când fiicele luminii se mărită Cu mirii nesfârșitei dăruiri; Din marginea de dincolo de bine, în marginea de dincolo de rău, Un veac întreg te-am înșelat cu tine, Cea cuibărită în adâncul tău Din lucruri Nu pot
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
înșelat în nopți la rând cu luna, Cu depărtarea strânsă-n chipul ei, în care-adastă, tainic și întruna Iubirea mare-a veșnicei femei, Te-am înșelat cu vara nesfârșită, Scăldată în vibrările subțiri, Când fiicele luminii se mărită Cu mirii nesfârșitei dăruiri; Din marginea de dincolo de bine, în marginea de dincolo de rău, Un veac întreg te-am înșelat cu tine, Cea cuibărită în adâncul tău Din lucruri Nu pot gândi fără cuvinte, Fără pământ, fără pădure, Oricât mă chinui înainte Nu
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
mai târziu, se va termina cu o implozie a bietului meu creier, cum de altfel, nu mă îndoiesc, va sfârși și universul: ca o peltea galactică obosită de coagulări succesive și de un take off reluat, inutil și prostește, la nesfârșit. Creierul meu matinal are de fiecare dată ceva din consistența pastei ăsteia cosmice aflate în derivă, navigând bezmetic - farg you, univers, farg you, creier al meu - printre fractali, feromoni, fisuri, fibule, vistule, Vistula. (Apropo, se pare că polonezii vor să
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
o mașinărie, ca succesiune de fapte paradoxale, ca mecanism secret în care granița dintre hazard și destin - sau fatalitate - este mai mult decît fragilă. E ca și cum totul s-ar desfășura după un plan, pentru a fi, în același timp, o nesfîrșită improvizație. Ciudat cum el transferă asupra realului o observație făcută explicit asupra artei. Ce este arta? O spune Caragiale în O conferență: ,încercarea spiritului omenesc de a satisface o mare nevoie a spiritului omenesc". Or, în lume, Caragiale vede aceeași
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
procedee de sofisticată inginerie textuală, uneori prea la vedere, este chiar teritoriul scrisului caragialean unde totul e posibil ca și cum nimic nu ar fi real. Și asta, nu-i așa?, într-un spațiu al explorării realului! Ipoteticul, ca manifestare a unor nesfîrșite posibilități de a fi ale ființei și ca permanentă sursă de interpretare a lumii.
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
mă mai atinge lumescul. Cerul răsturnat și îndurerat de prea multe păcate. Cu un deget iau stropul de mir De pe fruntea ta Și-l sorb ca pe-o mare Ce-mi alină setea. Peștele din Sud Iată Peștele însetat la nesfârșit Cu botul căscat veșnic primind șuvoiul ce curge Din vasul de pe umărul Omului apelor Așa cum noi nu încetăm să fim însetați De puterea Duhului Sfânt al Domnului Iisus Și să pășim întru slava Lui: "Cela ce crede în mine, râuri
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
absența mea. Cum de atunci a trecut mai mult de un sfert de veac, nici nu mă mai interesează. Poveștile sale de amor chiar m-au înduioșat. Cu atît mai mult cu cît episodul cu Marin Preda se întinde la nesfîrșit, iar ea ține cu tot dinadinsul să ne convingă că nimic din ce i se poate întîmpla unei femei ieșite din comun nu-i este străin. Faptul că memoria (privită ca zestre) a trădat-o ades este explicabil. Mai puțin
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
opt picioare, ca să ajungă în ținuturile îndepărtate, unde trupul tău zace, ciopârțit în tot atâtea bucăți, câte litere numele tău are. - Alții spun că și-a lăsat-o întinsă pe țărâna de jos a mormântului tău până în clipa când șirul nesfârșit de numere te va scoate la lumină, spânzurat de o stea. Rugul de pe apă Trei bărbați au ridicat de subțiori de trei ori aleasa, ca să privească dincolo. întâia oară, peste pragul de sus al ușii: - Iată, mama și tatăl, spunea
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
dă o pasăre. îi taie capul și-l aruncă în corabia ce o așteaptă la mal. Vâslași o trec, dar, cu o clipă înainte de mal, corabia se-aprinde cu femeie cu tot. Cartea de aur Deasupra a nouă morminte din nesfârșitul șir, la miezul nopții, joacă nouă flăcări cu nouă cuvinte scrise pe fiecare. Frazele nouă ai vrea să le citești ca să treci din încăpere în încăpere, dar pânza de întuneric nu poți s-o sfâșii decât cu ochiul vulturului însoțitor
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
coapsa femeii piatra și crupa calului sunt diamante forme șlefuite de uneltele vântului născut în violoncelul cu corzi de infinit acolo simbolurile își arată învelișul trans parent acolo nu există bâte steaguri himene sfâșiate acolo moartea este arhitectură muzicală o nesfârșită trenă de miresme rare mesagerul bibliofililor mă îndeamnă: omule schimbă-ți veșmintele și ia-ți adio de la realitatea de la concretețea zilei ce însumează pansamente uzate drojdie ideologie fezandată repetă: ia-ți adio și pleacă în ciuda faptului că nu vei ajunge
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
tentat irepresibil să interogheze și să contemple (pasiv) un proiect inutil și sortit de la început eșecului", totul mi-a apărut într-o altă lumină și am sfîrșit prin a încerca să percep cît mai mult din nuanțele care trec la nesfîrșit din una în alta pentru a face posibilă reconstituirea imaginii Kakaniei dinainte de a fi destrămată. Participarea acestui personaj înzestrat cu tot ce se putea la întrunirile ridicole desfășurate în salonul verișoarei sale Diotima ridică totuși anumite semne de întrebare. Pentru că
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
Yoknopatawpfa pînă în Jefferson, pentru a se respecta dorința femeii de a fi îngropată în orașul în care s-a născut. Din cauza ploilor care au rupt podurile și a nenorocirilor care-i pîndesc la tot pasul, drumul se prelungește la nesfîrșit. Cînd totul părea că s-a terminat, tatăl ticăloșit și mîndru în ticăloșia sa va merge să înapoieze cele două cazmale împrumutate pentru a săpa groapa și va întîrzia mai mult decît era de așteptat. Apoi va mai pleca încă
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
Nici valea și nici dealul nu mă dor, Cărarea lină seamănă a moarte Cu alte nopți închide ochii, noaptea e în tine Și poate învia într-o clipită, Când vrei să vină, ea îndată vine Cu marea ei de neguri nesfârșită; Abia atunci poți să privești departe, Fără câmpii de soare sau de lună, Până-n înaltul care se împarte, Până-n adâncul care se adună, Abia atunci tăcerea se destramă în glasuri neștiute și barbare Și fiecare sunet cere vamă Și rost
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
partener de activitate sexuală al salvatei din ghearele mitocanului. I se substituie aceluia, cu alte cuvinte, prins și el în mrejele magneticei femei. Paralel, dar nu și în contrast, fiindcă sînt planuri de viață care nu comunică, Ioana emite la nesfîrșit reflecții și cogitații pe teme etice. Are cultul principiilor, al marilor, frumoaselor principii, pe care le evocă și le invocă frenetic și sfîșietor. În gînd sau cu voce tare, cu un devotament de tînără călugăriță mistuită de caste ardori, ea
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
bine piciorușul de la cinci ani de feșe tencuite cu ghips de când ai băgat ghetuța în roata din spate a bicicletei poate e o surpriză. țipai și nu reușeam să-ți extrag piciorul din spițe mă uitam în câmpul cu miriști nesfârșite dar te-ai eliberat singură cum ai făcut iar sângele mi-a revenit dintr-o dată în inimă. ai tropăit trei săptămâni prin apartament cu piciorul de ghips ca un pirat. istoria asta va trebui gândită de purtătorul de măturică. emoția
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
revelator în aceste patru pagini? Un anume pasaj. Acela în care recunoaștem imediat un leit-motiv specific atît lui Petru Dumitriu, cît și eroilor săi: fascinația cerului gol, substitut al transcendentului absent: "... se uita la cer. Se uita în adîncimea lui nesfîrșită și se întreba în chip nedeslușit: oare o fi o boltă tare cu smalț strălucitor, sau o apă, sau mai degrabă un gol, în care poți pătrunde fără oprire și fără margine, înaintînd în acea nețărmurire, înaintînd mereu, în vecii
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
d. Ultimele două capitole aduc o deschidere perspectivică remarcabilă, cu final tipic pentru Dumitriu. Un anume sentiment spațial și o anume viziune spațială, ieșite din peisajul său originar, natal, devenit suportul metafizicii lui specifice: transcendentul absent, revelat de un cer nesfîrșit și gol, căruia îi corespunde cîmpia nesfîrșită și goală. Într-o singurătate absolută, omul stă "în fața unei cîmpii albe: Dunărea", iar "de jur împrejur pînă hăt departe nu era nimic și nimeni", "după cum curat și pustiu era cerul" deasupra. De
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
perspectivică remarcabilă, cu final tipic pentru Dumitriu. Un anume sentiment spațial și o anume viziune spațială, ieșite din peisajul său originar, natal, devenit suportul metafizicii lui specifice: transcendentul absent, revelat de un cer nesfîrșit și gol, căruia îi corespunde cîmpia nesfîrșită și goală. Într-o singurătate absolută, omul stă "în fața unei cîmpii albe: Dunărea", iar "de jur împrejur pînă hăt departe nu era nimic și nimeni", "după cum curat și pustiu era cerul" deasupra. De asemenea, un anume tip de comparații: "Vîntul
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
edificator îl constituie "teatralizarea obsesiei"(cf. unuia din subtitlurile excelent alese de eseist), conversația reală avută cu Stalin împletită cu proiecția dorinței reabilitării dând naștere unei scenete tragi-comice, desprinsă parcă din viitorul roman, scenetă pe care Bulgakov o joacă la nesfârșit, în diverse variante, în fața prietenilor(cf. Paustovski, citat de Ion Vartic la pp. 27-28). Așadar, scrisul, pentru Bulgakov, nu are numai o funcție (est)etică, ci și - poate, în primul rând - una cathartică, terapeutică, transformând, după o expresie a lui
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
Codreanu Tiron vrea să facă din noi ființe capabile de a ne trăi propria singurătate fără să ne refugiem în spatele unor bariere ocrotitoare, tot atâtea autoamăgiri susceptibile de a ne face și mai slabi și mai singuri decât suntem: „Numai nesfârșitul dans al luminii/ n-am reușit să-l văd/ pentru că lumina,/ lumina nu doarme niciodată!/ Și-atunci/ ...m-am întors în somnul pietrei/ și-n mine,/ în uitare și-n aduceri aminte,/ ascunzându-mă în miezul muntelui/ unde ochii ce
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
2017. Te-ai întors timp ce am fost să-mi tulburi împăcarea cu cea care sunt atâția “dacă” nasc clipele trecute n-ai puterea să mă lași să nu-mi adun risipa pe frântă ramură la cap de pod spre nesfârșit mi-e drumul deschis dincolo de violet oglinda reflectă timp ce am fost am să-i întorc spatele cu inima prinsă pe margine de vaiet să mă hrănesc din tot ce mai am apusul neastâmpăr să-mi fie până la ultimul respir
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]