973 matches
-
așez În fața lui, iar el Începe să-mi frămînte mușchii Încordați. — Apropo, Luke, zic, cu ochii la Malcolm. Așa-ți vorbește Iain mereu? Degetele lui Luke se opresc cîteva clipe. — Cum? — Așa cum ți-a vorbit ieri În mașină. E foarte nesuferit! — Ăsta e stilul lui de a vorbi cînd discută afaceri. Arcodas are o cultură de companie puțin diferită de a altora. — Dar e groaznic! — Asta e, n-avem ce face, decît să ne obișnuim cu asta, rosti Luke ușor defensiv
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Pitești, în stagiunea 1852-1853, se ocupă de regia unor spectacole. Institutor la Ploiești timp de mai mulți ani, din 1869 dă și aici un impuls teatrului de amatori. Piesele lui, originale și prelucrări, sunt compuneri limbute, cu un verbiaj adesea nesuferit, păcătuind prin afectare. Sunt evidente totuși încercările de diferențiere prin limbaj a personajelor, împărțite neapărat în bune și rele. Temele care îl urmăresc pe H. sunt două. Cumplitul amăgit sau Izvorul demoralizațiii (1847) e o farsă în care zgârcenia își
HALEPLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
cât și a lor, dă vreme ce caii ajunsese dă-și mânca coadele și coamele și rodea polocoșurile după la cară, și într-o parte le murea caii, într-altă parte slujitorimea, unde să făcuse și putoare foarte groaznică și nesuferită de mortăciuni, care aceste nevoi toate moscalii văzând și pierzarea lor înaintea ochilor având-o, o minune! dân netemerea ceia ce mai înainte dă turci avea, la groaznică înfricoșare ticăloșii au venit.” G. nu pare înclinat să ia în considerare
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
lasă ochii, se lasă pe multe săpături, unde locuitorii țării și călătorii streini au săpat, ca să afle lucruri interesante. Când vedem șacalul scobind mormintele cele proaspete (...) un simțiment de dezgust și de groază ne Încongioară. Cu toate acestea, mult mai nesuferită trebuie să ni să apară lăcomia omului ce turbură pacea mormintelor, ce Înfruntă majestatea lor, ca să tragă din sânul lor cadavre omenești și să le vânză pe bani! Aceasta se face neîncetat de locuitori și de călători!...” (Opere, vol. VI
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Mizeria trăită iarna în bordeiul cu ferestrele acoperite cu jurnale și-a luat acum dreptul să iasă la lumină, la soare, să se bucure de căldura pe care a dorit-o atât de mult în nopțile lungi și geroase, căldură nesuferită nouă, plimbăreților plictisiți și fără țintă. Cu uimire descoperi că Cișmigiul anilor ’30 nu diferă prea mult de parcul actual, ornat cu puzderie de flori și terase la care tinerii se dedulcesc la o bere rece sau la o Cola
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în brațe și o mângâie. Piki, în două picioare, face câteva piruete ,,artistice’’, aplaudat de Gigel. Coco se așează pe umărul lui Gigel. Coco: Cu-cu! Cu-cu! Gigel: Și cucu; trebuie întors arcul. Coco: Hoațele! Hoațele! Miki: Ce papagal nesuferit, numai el vorbește! Ce vrea să mai pârască... Gigel: Așa-i, și hoațele, veverițele Codița și Uța... Coco: Hoațele! Hoațele! Gigel: Veverițele au casa în parcul de lângă noi, dar ne mai vizitează pe furiș și caută alune, prăjituri, și mai
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Da, voi sunteți?Vă sucesc eu cozile...(se repede către veverițe, care fug pe unde au venit) Ați văzut? Cum m-am repezit la ele, au fugit... Miki: Au fuhit că le-ai speriat, flocosule, nu de frica ta... Piki: Nesuferit-o! (pune căștile, ia un os în gură) Coco: Fericit!Fericit! Miki: Pentru el fericirea-i un os și muzică...Ce înseamnă să nu cunoști viața; plimbări nocturne, cotoi eleganți!...(intră Gigel cu sacoșele pline cu mâncare) Gigel: Ei, dar
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
aleasă miss la școala ei. Miki: Da, da, e bună ca tine. Dar, acum doi ani, când a fost ultima dată aici, m-a tras zdravăn de coadă, iar Grivei, eroul, se tăvălea de râs. (pentru ea) Raluca e o nesuferită. Precis o să se ducă cu flori la mormântul lui Grivei. Ce calvar! Raluca îl învață pe Grivei să cânte. Iar el, jigodia, lătra la stele de te asurzea. Iar pe mine mă punea să păzesc dacă vine Lupul și Vulpea
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
inspector, Încă făcea parte din echipa lui Maigret de la Poliția Judiciară. — Ei da, șefule, așa Îmbătrînește omul, face burtă și Înaintează În grad! Am ajuns comisar divizionar la Clermont-Ferrand, și așa mi-a fost să mă ocup de cazul ăsta nesuferit. Intrați! Îl invitase Într-un salonaș de un albastru fumuriu și se așeză la masa plină de hîrtii care Îi servea drept birou provizoriu. Maigret luă loc, cu grijă, Într-un fotoliu fragil, care imita stilul Louis XVI, și probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
sau a fost doar închipuirea mea? Lauren ridică din umeri. ― Mie mi-a părut în regulă. De ce? De obicei nu-i așa? ― Poate sunt eu de vină, dar dățile trecute când ne-am mai întâlnit a fost a naibii de nesuferită. ― Probabil e doar geloasă pe tine, spune Lauren, în timp ce ne îndreptăm spre vestiar. Nu e tocmai o zeiță, nu? ― Nu, dar nici eu nu eram înainte, și știu cum e. ― I-ai zis că odată ai arătat ca ea? ― Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pace, dar din cauza ceții care pătrunde înăuntru pe scară, și cabina cea mare, și cabina solilor, și hainele, ca să nu mai vorbim de așternuturi, chiar și hârtia din jurnalul meu de călătorie în care scriu în fiecare zi, toate sunt nesuferit de jilave din cauza ceții ce se prelinge în josul scării. De câteva zile s-a micșorat rația zilnică de apă. Cei patru soli cărora li se dădeau înainte două căușe dintr-un ciubăr, acum primesc numai unul. Din fericire, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Uite ce-i: trebuie să dormim, altfel, o să vină broscuța de la lift. Și, când spune asta, duse mâna până la tablia patului și, cu degetul arătător, bătu de trei ori. Sorin nu mai spune nimic. Îl cuprinse teama și mânia că nesuferita aia de broască n-a stat naibii acolo, la lift. Doar el n-o deranjează, nu folosește ascensorul. Ea ce caută aici, în camera lui?! Acuma, el unde să se ducă? Vru să plângă, dar e băiat mare și lacrimile
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
simt mai bine acum. Apoi Sorin rămâne singur în cameră. „Da’ știi că-i bine să fii bolnav?! gândește el. Toată lumea stă în jurul tău, ți se dă tot ce-ți dorești, nimeni nu te supără... Mai sunt, e drept, și nesuferitele alea de medicamente. Închizi ochii însă, numeri până la trei și gata! parcă nici n-au fost”. Sorin, vrei puțină supă caldă? întreabă mama. Mmm... nu! face băiatul. Dă-mi, mai bine o... sau..., un..., un kranț, de la cofetărie. -Asta-i bună
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
abate acest blestem asupra celor care nu-i erau pe plac. Indiferent de originea lor, erau foarte ușor de supărat, fiind cunoscuți pentru faptul că se enervau dacă nu erau tratați cu respect. Prietenii mei făcură glume despre diferite persoane nesuferite pe care le cunoșteau și care ar fi putut fi niște Nați foarte buni. Aproape fiecare sat avea Natul lui, la fel cum aproape fiecare gospodărie avea Natul ei care locuia Într-un altar special amenajat. Oamenii le dădeau daruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în mijoclul atacului cu gaz sarin. Am discutat timp de o oră într-o cămăruță din depozitul magazinului de șuruburi, care se află pe un pod. La sfârșit mi-a zis oftând: „În ultima vreme, multe lucruri îmi devin brusc nesuferite. Nu înțeleg de ce...“ A murmurat de parcă nu vorbea cu nimeni. În fiecare zi se urcă în metrouri supraaglomerate și stă în picioare două ore și jumătate până ajunge la muncă, deja este extenuat. „Avem nu știu câte zeci de mii de șuruburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
redai libertatea, moare în câteva zile. Asta mi se pare mai oribil decât chiar lipsa de libertate, îl întrerupse Carol... Cam la fel se întâmplă și cu pensionarii. Clachează psihic când sunt eliberați de obligațiile lor cotidiene cu care, chiar nesuferite fiind, s-au obișnuit peste măsură. După ce o viață au visat la această clipă, brusc înțeleg că nimeni nu mai are nevoie de ei, că trăiesc din mila societății, că nu mai știu să facă nimic altceva decât ceea ce au
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
înlănțuirea pretextelor de chin, și reîncepeam același reproș. Ioana este extrem de influențabilă și, dacă în gusturi asta nu are o prea mare importanță, în părerea ei despre oameni rezultatul e dezastruos. Fiecare om devine pe rând, pentru ea, admirabil sau nesuferit, totdeauna excesiv, și nu-ți permite să o contrazici. Cu toate că se înșelase, tot nu are îndoieli. Câteodată același om suferă mai multe transformări. Așa a fost extraordinar celălalt și acum nu-l mai poate suferi, în timp ce cu mine s-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
schimb părerile, și ce pa-timă pune să-ți demonstreze adevărurile descoperite de ea. Minunatele ceasuri petrecute cu ocazia unei discuții asupra literaturii, muzicii!" Dar Ioana are și cusururi: "este extrem de influențabilă". Fiecare om devine pe rând, pentru ea, admirabil sau nesuferit, totdeauna excesiv, și nu-ți permite să o contrazici." Pe această femeie pe care nu vrea s-o ia în căsătorie ("Să fiu destul de tare ca să plec, fără să mă reție fiecare din vaietele ei!") eroul o socotește "iubită de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de tradiționalism, nu s-a apropiat niciodată de societatea burgheză. "Întoarcerea lui la pămînt" s-a împlinit în cu totul altă direcție: spre Evul Mediu și spre viața rurală. Civilizația și politica prezentă a Portugaliei i-au fost tot timpul nesuferite. Și puțini scriitori au avut, ca el, curajul să-și disprețuiască și să-și biciuiască, injurios, patria - de a cărei nostalgie a suferit, totuși, toată viața. Regăsim la acești creatori - de opinie publică, de la Antero la Eça de Queiroz - lăsând
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
suspin, Audbert se ridică, cercetă pentru un moment cerul, străbătut de ghemotoace leneșe de nori albi, iar la urmă se îndreptă către pârâu. își cufundă ușurat mâinile în apa rece și își udă fața; se întoarse apoi din nou spre nesuferiții tovarăși de călătorie: Odolgan și Kayuk încă dormeau; Khaba, în schimb, își făcea de lucru pe lângă cai. Scuturându-și mâinile ude, se apropie de Balamber, rămas încremenit în poziția în care îl lăsase ceva mai devreme. Se opri la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să priceapă că tânărul se numea Odolgan și că nu aproba deloc prezența lui în acel consiliu. Oricum, după cum văzu în final, acesta se supuse ordinului, alegând însă să se așeze acolo unde se afla, foarte aproape de el - o prezență nesuferită și enervantă. Observând că aproape terminase de mâncat bucata de carne, Balamber îl îndemnă să se servească din nou; el însă preferă să nu dea curs invitației. Hunul care ședea la dreapta sa îi întinse atunci un burduf cu bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de iertare Și-ți aprind mereu lumină Colo sus să ai hodină. De te-ai dus cu vre-un păcat Eu îl rog pe Împărat Să te ierte de - ai greșit Că eu mult te am necăjit. Ca un vânt nesuferit Duc un dor nestăpânit Căci în lunga așteptare Chipul tău tot nu apare. CINE ȘTIE Știi iarna nopțile cât mă - înfioară Cu vânt urât și ploi ca-n plină vară, Cum ale lor veșminte reci și ude Un infern în
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
redai libertatea, moare în câteva zile. Asta mi se pare mai oribil decât chiar lipsa de libertate, îl întrerupse Carol... Cam la fel se întâmplă și cu pensionarii. Clachează psihic când sunt eliberați de obligațiile lor cotidiene cu care, chiar nesuferite fiind, s-au obișnuit peste măsură. După ce o viață au visat la această clipă, brusc înțeleg că nimeni nu mai are nevoie de ei, că trăiesc din mila societății, că nu mai știu să facă nimic altceva decât ceea ce au
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a izbucnit năprasnic o furtună, care i-a învălmășit rochia și i-a scos la iveală pentru o clipă ciorapii negri și o margine de dantelă, ai început să visezi la ea arzător și să ți se pară și mai nesuferit individul pe care-l bănuiai că iubește și el pe Leonora. Și de atunci imaginea ei s-a tulburat în capul tău: silueta ei s-a sfărmat. Rochia nu-i mai cădea armonios și oblu pe pantofii mici. Când te-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de colegiu -și omul e înfățișat acasă la el, cu un câine de vânătoare la picioare, un Picasso pe perete, iar el îmbrăcat într-o jachetă Norfolk, privesc cu simpatie la câine, mă arăt civilizat față de Picasso, dar devin de nesuferit când trebuie să trag concluzii despre jachetele Norfolk îmbrăcate de figurile publice americane. Adică, dacă nu mă simt atras de personaj de la bun început, jacheta pune capac. Mă determină să presupun că orizontul individului se lărgește al dracului de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]