647 matches
-
s-a transformat într-un adevărat uragan și mai nu exploda de durere. S-au pitit toate pe veranda casei, iar tanti Aurica, vecina Mărioarei, a bătut la ușă cu gând să-i ceară o unealtă. Planul era ca atunci când netrebnicul va deschide ușa, ceata de capre să sară pe el, așa înarmate cu au venit, cu furci, coase, topoare și greble ca la o adevărată revoluție. Zis și făcut. Spurcatul i-a deschis ușa, iar caprele s-au năpustit asupra
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
geanta de voiaj ca să i-o Înapoieze. Sirena bacului răsună din nou. Minutele erau numărate. - El este cel care nu s-a purtat corect cu dumneata! Cuvintele erau de acum slobozite. Nu mai putea da Înapoi. - Tipul ăsta e un netrebnic, Marie. Ea Îi smulse geanta din mînă și o porni pe pasarelă cînd vorbele pe care el le rosti o făcură să Înlemnească. - El e cel care a furat cabin-cruiser-ul, care a pus busola la bord, care s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sună-l pe un anume Noël Legoff, la Cancale, și Întreabă-l unde era În noaptea aceea! TÎnăra femeie păru brusc cuprinsă de greață. - Îmi pare rău, Marie, dar n-am avut de ales, murmură el. Am nevoie de dumneata. - Netrebnic ești dumneata! O privi cum dispare În interiorul bacului și, de n-ar fi fost omul care trăgea pasarela, ar fi sărit poate la bord. Dacă ar fi fost mai puțin tulburat, ar fi băgat de seamă că Ryan, sprijinit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era mai coaptă... Nu mai avea cheful Runei, măi Krog, măi! Înțelege-mă! O nesătulă, Runa asta, of, of, se plânse el. Ploaia se Întețea din ce În ce, așa că i-am făcut semn să se grăbească. Îi râdeau ochii, netrebnicul. Începu să zică ceva din gât, de parcă era un fel de pasăre. - Ia zi... Îmi făcu el cu ochiul. Cum face Vinas la tăvăleală? Mi-am dat ochii peste cap și am plescăit. - O fi fost tânără Runa asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-o târâș spre culme și, abia ce-am scos capul ca să privim de partea cealaltă că i-am și văzut. Erau În vale și mergeau tare repede. - Tată din Cer! - șopti Runa. Uite-o și pe Vinas! Era cu ei, netrebnica, și mergea mai repede ca toți. Când o văzu, Enkim Își Înăbuși râsul și-mi trase un cot, dar nu-l băgai În seamă. Așteptarăm până ce Îi văzurăm Încotro o iau - grăbiți, fără să scoată un zgomot, se afundară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Philo deasupra mea? izbucni Scept, făcând bale la gură. Cu ce? Cu teama și cu lenea doar... Că uitați-vă și la porcii ăia mistreți pe care Îi ținem În țarcuri... Erau animale falnice, care puneau pe fugă un vânător netrebnic, iar acum? Nu mai sunt În stare nici să se ridice de jos, de cât seu au pe ele! Se târăsc prin țarcuri cu botul deschis, așteptând să le dăm să Îmbuce. Asta o să facă vorbele, Philo, și tu, Minos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
El e toiagul și bâta Tatălui din Cer și e os din osul lui și a plecat În lume ca să ne pună pe toți să vorbim. Krog știe multe cuvinte dar e mut, surd și orb. Cu toate astea, orice netrebnic Îi aude spusa, căci Krog știe glasul din gând mai bine ca oricine. Iar el aude orice ar spune oricine, deși e surd. Ți-e și frică să-l vorbești de rău, căci nici măcar nu trebuie să fie lângă tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de pe jos, l-am rupt și l-am făcut surcele. - Dacă n-ar fi fost el, ceilalți mi-ar fi pierdut urma. Iar lupta asta de sânge pe care am lăsat-o În spatele meu nu s-ar mai fi Întâmplat. Netrebnic de baltă ce e! L-am cărat cu mine, iar el... - De ce credeai că a venit cu tine, toiag al Tatălui? De ce? Ca să-ți stea În picioare și să spulbere În cele patru vânturi cele rămase de la Tatăl. - Da. Blestematul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pentru că lasă o grămadă de pățanii pe afară. Altfel, cel ce te juca pe tine atât de iute, trăindu-ți toată călătoria Într-un răstimp atât de scurt, ar fi trebuit să cadă lat de oboseală la sfârșitul jocului, nu? Netrebnicul! Îi cam plăcea să vorbească În doi peri, așa că i-am retezat-o: - Știi multe, măi N’jamo. Ia spune, pe unde au ajuns urmăritorii mei? - Sunt departe. Nici nu știi cât de departe: abia dacă au ieșit de pe apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la fel de mari ca munții mei de acasă. Marea vuia, bătută de vânturi tăioase, ghețurile scrâșneau și vâltori de spumă izbucneau ici-colo, de-ți venea să crezi că departe, spre Miazăzi, apa, pământul și văzduhul se amestecau Între ele. Moru! Ticălos netrebnic! Ți-ai bătut joc de mine, porc de frate de sânge ce-mi ești! Și tu, și Bulut, și toți cei care ați știut cum se termină pământurile! Unde era puntea de pământ, sau măcar aia de gheață și zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urma peste atâtea și atâtea tărâmuri. - Știi ceva, Logon? Așa-s de supărat, că aș bea niște vin din acela... - De ce n-ai spus mai devreme? - pufni el În râs și Îl chemă pe unul dintre mărunțeii lui N’jamo. Netrebnicul! Căra cu el o burtă dintr-un fel de vin amărui, pișcător. Am dat să sorb din el precum un bou Însetat, dar Logon mă opri: - Când am luat-o pe urmele tale, Îmi spuse el zâmbind galeș, am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
căscă ochii mari și, deodată se ridică În picioare. Scoase, de nu știu unde, o nuia plină cu țepi și-l izbi cu toată puterea pe cel ce spusese pui la umăr. - Ce-ai făcut azi-noapte, porcule? Iar te-ai gândit la netrebnica aia de Fala, iepuroaica aia care se Întinde cu tot satul, că nu vă mai satură Tatăl de carnea ei, netrebnicilor! Iar Îl plesni pe tânăr peste spate. - Unde vrei să ne duci, prostule? Unde? Între picioarele iepuroaicei de Fala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
toată puterea pe cel ce spusese pui la umăr. - Ce-ai făcut azi-noapte, porcule? Iar te-ai gândit la netrebnica aia de Fala, iepuroaica aia care se Întinde cu tot satul, că nu vă mai satură Tatăl de carnea ei, netrebnicilor! Iar Îl plesni pe tânăr peste spate. - Unde vrei să ne duci, prostule? Unde? Între picioarele iepuroaicei de Fala, ‘ai? Să murim cu toții de sete, boule! Că toți ăștia, arătă el luntrele de jur Împrejur, toți se țin după luntrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-i Încerce, să vadă care era mai așezat și mai puțin Înclinat la rău, dar totodată puternic și hotărât. Așa l-a găsit pe unul... Kron, iar acesta e semnul lui, Îmi scrijeli Gupal tocmai semnul pe care Îl lăsase netrebnicul ăla de Enkim peste tot În urma noastră - semnul prin care mereu le arătase răzvrătiților, Încotro o luasem. - Kron?! am Întrebat. Gupal a zâmbit. - Ploaia cade pe pământ. Ajunsă pe pământ, se face apă care curge mereu. Apa care curge mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În minte. 37. - Enkim! am strigat Într-un târziu. Între timp, vânătorii noștri se iveau din toate colțurile - purtau torțe și deja puseseră mâna pe câteva iscoade de-ale vrăjmașilor. - Vedeți de Kikil! le strigă Enkim. El a luat urma netrebnicului. Veni lângă mine și mă ajută să mă ridic, iar eu nu știam ce să-i zic. Era bine să-i fi spus cuvinte plăcute, din acelea pe care le știa Gupal, dar nu-mi venea nimic În minte. - Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vedem ce-om face acum. Cred că Scept a aflat deja că am pus mâna pe oamenii lui. - Bietul Gupal, cu neamul lui cu tot, of, of, se plânse Enkim. Încă de când a primit vorbă de la Logon, Scept spunea că netrebnicul de Dupna e mare Vindecător și că, dacă o fi cineva care să se tragă cu adevărat din Tatăl, atunci Dupna e. Nu că l-ar iubi din cale afară pe Tatăl, dar pentru oamenii ce-l urmează, unul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spaimă. - Păcat că trebuie să luptăm cu unul ca Scept, i-am spus lui Enkim În șoaptă. - Păi, cine ai fi vrut să se ridice la asemenea luptă? Vreunul dintre șobolanii ăia care doar stau și se uită? Eram pregătiți. Netrebnicul de Barra avusese un gând teribil când ne Întâlnisem la sfat: Îi pusese pe meșteri să Înalțe un fel de piei ca cele ce prindeau vântul pe luntre - numai că, totodată, pusese de se scrijelise pe ele semnul lui Kron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Sinistratul încuviințînd o singură dată din cap. Liceanul intuia că poezia domnului Cîrlova se va dovedi o poezie cât se poate de agreabilă. Își promise ca, în timp ce controlorul spiritual va călca porunca a treia și el va bâțâi, ca un netrebnic, din cap, să se gândească, de fapt, la cu totul altceva decât la numita poruncă. - Spirite răzvrătit! Necurat. Și clocotind de putere și ură! Primește, ca ofrandă, luarea în batjocură a Numelui Preasfânt... Și gazda trânti, fierbinte, o belitură de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rochii, trebuia să le aducă înapoi nevestei! A tocmit vinul, 1-a plătit. Voia să plece mai curând. Rămăsese singur lângă căruță, mânios. Cărăușii petreceau alături. Veniseră și lăutarii. Și-a adus aminte de carnea femeii. Se simțea bătrân și netrebnic. Auzi cobzele și glasurile lăutarilor. Îl apucă un dor de băutură. Căruțașii făcuseră foc în fața cramei, ședeau pe vine și ciocneau ulcelele. A cerut și el o stacană și-a băut cu sete. Pe urmă iar a golit cana de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de vrajbă și jigniri. Îl sileau să muncească cât un catâr la câmp, iar seara în bibliotecă, la lumina pală a unei lumânări, trebuia să copieze hagiografiile sfinților. Asta nu mai era viață. Tommaso era gata să îndure cele mai netrebnice samavolnicii și cele mai violente ofense, cu condiția ca în timpul zilei să-i rămână un interval pentru lectură sau scris. Astfel încât conspirația în contra lui era organizată diabolic: dacă ar fi stat mai mult timp la closet, era întotdeauna cineva care
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
alții reclamau, dar deja acel fel de reacție era un obicei ignorat și indiferent. În gândul lui Tommaso revenea adesea în ultimul timp don Luis Xarava. Se întreba cum de era posibil ca judecătorii să accepte serviciile unui necredincios și netrebnic ce dăduse întotdeauna dovadă că nu este un om cinstit; născocea fapte care nu s-au întâmplat, își dăduseră seama de lucrul acesta și totuși continuau spaniolii ăia să-i dea crezare. Asta înseamnă că era de-ajuns doar să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lor. După această operație săruta mâna lui maman și tâmpla lui Mamy și trecea în biroul lui, unde scotea de prin sertare hârtii și însemnări, le citea atent, le clasa, le lega cu șnur subțire, aruncând la coș, mărunțite, hârtiile netrebnice. Dacă auzea vreun zgomot în anticameră, mergea uneori până la ușă, să vadă de n-a venit cineva. După masă trecea în salonul doamnei Pomponescu pentru cafea, prilej de a simula viața socială, intrând într-o conversație în care evita problemele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mereu ceva și are mereu ce face. Până seara târziu lucrează în vederea editării Jurnalului pe care îl ține de 20 de ani: taie, corectează, își amintește. Frumos este că învrednicindu-se să țină acest Jurnal ne salvează și nouă, celorlalți, netrebnicilor care n-am făcut-o, viețile. Citindu-i paginile din '81-'82, aflu despre mine lucruri care dispăruseră pur și simplu din viața mea: când am ajuns la Paris, ce făceam și ce gândeam în vremea aceea... O regăsesc, așadar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de clasa cultă a unui popor, ele sunt rele și de nimic dacă nu ecuivalează sacrificiile aduse pentru realizarea lor, și constatăm că mulțimea semidocților și cârciocarilor pe cari i-a produs sacrificiile stoarse populațiilor rurale, nenumărata plebe a scribilor netrebnici, {EminescuOpIX 147} nu compensază defel sărăcirea și mortalitatea poporului nostru. Dar la ce să mai vorbim noi, când cifrele vorbesc clar, când ele ni arată deosebirea între noi, cum suntem (mai fără deosebire), și cum erau ei. [4 iulie 1876
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
potrivea cu acest rol, încît austriacul cel mai bun era pe atunci și catolicul cel mai bun. Astăzi însă nu se mai potrivește. Libertatea religioasă, răspândită preste toată Europa, au stabilit foarte mult biserica, iar acești beamteri fiind cu totul netrebnici pentru o sarcină atât de grea, Austria au trebuit să-și caute un alt aliat pentru politica sa, tot fără patrie, fără limbă, fără naționalitate, un element cosmopolit și egoistic, ceea ce drept vorbind este unul și același lucru, căci cosmopolitismul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]