1,788 matches
-
se înșiră-n suflet scump, ce nu-i cunosc eu costul. Fără de vrere am jignit, cu sloboda mea gură Iscând mărgăritare-n ochi și ofuri nestemate, Dar oare omul nu-i și el greșeala lumii pură Și n-are strânse nevoit boccele de păcate? Suntem ființe ce greșim, suntem doar praf de rouă E omenesc a fi căiți și-a-ngenunchea-n iertare, Să nu urâm natura rea când vorbele își plouă Căci ploaia vorbelor e rost și-i chip de împăcare. Te rog
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
doar tumultCe se înșiră-n suflet scump, ce nu-i cunosc eu costul.Fără de vrere am jignit, cu sloboda mea gurăIscând mărgăritare-n ochi și ofuri nestemate,Dar oare omul nu-i și el greșeala lumii purăși n-are strânse nevoit boccele de păcate? Suntem ființe ce greșim, suntem doar praf de rouăE omenesc a fi căiți și-a-ngenunchea-n iertare,Să nu urâm natura rea când vorbele își plouăCăci ploaia vorbelor e rost și-i chip de împăcare. Te rog mă iartă
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
în reminiscențe de formule magice, ca exemplu,,foaie verde”, ascunsă în cântecul popular. Romanii, dar și alte popoare ce tânjeau la bogățiile dacilor, învăluite la rândul lor în aceeași taină a misterului, cunoșteau această pădure de departe, când se vedeau nevoiți să o ocolească - sau mai de aproape când, în întunecimea ei, pierea vreo legiune sau un general faimos. Atunci, umbra pădurii dacice ajungea până la Roma, și de ea vorbeau poeți și cronicari, care notau dezastrele petrecute acolo. Ca exemple, în
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
în România, îmi povestea următoarea situație: avea doi colaboratori români de care era foarte mulțumit, personal nu avea ce să le reproșeze; cu toate acestea, cei doi s-au plâns, pe rând, unul de celălalt; patronului japonez, s-a văzut nevoit să înceteze colaborarea cu amândoi. Ca să concluzionez, lucrul în echipă este un alt lucru important pe care-l putem învăța de la prietenii japonezi. Crezi că japonezii ar avea nevoie să învețe ceva de la noi? Sigur că da. Am să răspund
Centru privat de studii româno-japonez – la 10 ani [Corola-blog/BlogPost/93375_a_94667]
-
spirală de-a lungul pereților din tuf vulcanic ale unei mari săpături În formă circulară, care tindeau să se restrângă pe măsură ce cobora, o pâlnie de Întuneric Înfiptă În pământul umed, ca și când o fiară uriașă și-ar fi săpat o vizuină, nevoită fiind să scape de lumină. Se mișca grijuliu, atent să se țină pe stânga, În timp ce ecoul propriilor pași Îi revenea amplificat de acustica stranie a acelui loc. I se părea că În jurul lui mișună o gloată, un murmur de glasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vitală. Apoi se Întoarse din nou spre poet, În timp ce venețianul Începea să Își revină, tușind. — Fie-ți milă de noi, zise ea. Tonul glasului Îi era slab, frânt de angoasă. Rostea cuvintele anevoie, trăgându-și suflarea de emoție, asemenea cuiva nevoit să se exprime Într-o limbă prea puțin cunoscută, cuprins de groaza că nu va fi Înțeles. — Lasă-ne să ne Întoarcem. Dumneata pricepi durerea surghiunului. Te-am auzit. Chipul de aramă strălucea În lumina torței, scăldat În lacrimi. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
săptămâni cele șase elicoptere închiriate de la o companie particulară din Africa de Sud la prețul scandalos de trei mii de dolari ora de zbor încercară să salveze cât mai multe vieți cu putință, și chiar și ordinul Hermanas de la Caridad se văzu nevoit să plătească douăzeci și cinci de mii de dolari pentru ca piloții să accepte să evacueze bolnavii din spitale. Șase elicoptere a trei mii de dolari ora de zbor, iar organizatorii raliului aveau același număr de aparate, însă mult mai moderne și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ne-au rănit? — Desigur. — Nenorociții dracului...! - Armeanul aproape că scrâșnea din dinți încercând să-și stăpânească furia. - Preferă să murim de sete și astfel să termine cu toți o dată decât să ne împuște unul câte unul. — Sunt deștepți! - se văzu nevoit să recunoască sud-africanul, care continua să fie la fel de flegmatic ca de obicei. Atât de împuțiți de deștepți că au reușit să ne aducă într-o situație fără ieșire. — Crezi, într-adevăr, că nu există nici o ieșire? întrebă cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
idee absurdă. Încercă s-o alunge, dar ideea reveni de mai multe ori, căutând să se transforme într-o certitudine absolută. Absurd, dar adevărat... Fusese chiar el! Chiar el, Marc Milosevic, aruncase acolo cutia aceea, în ziua când se văzuseră nevoiți să se oprească pentru a completa apa pe care o pierdea radiatorul mașinii. Căută în jur. Acolo, foarte aproape, erau urmele mașinii sale. Și lângă ele, urmele mașinii lui Marcel Charrière, pe care-l urmărise cu atâta furie în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
doar din lut, iar când ploaia venea în jos pe deal, fundația se scufunda în noroiul moale. De-aceea era cenușă în curte, ca să poți merge pe-acolo după ploaie. Dacă te duceai pe deal după o ploaie, erai însă nevoit să porți cizme. Când m-am uitat prima oară la casă, mi-am dat seama că e înclinată și nu-i dreaptă, dar de-abia după prima noastră primăvară acolo și după cea dintâi ploaie adevărată am știut exact de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Laura Archer. L-am reperat totuși când doamna Archer a coborât din clădire și, uitându-se pentru un moment în jur, s-a urcat în el. înainte să mă dezmeticesc, mașina o luase în direcția opusă mie. M-am văzut nevoită să efectuez un viraj brusc care a enervat doi bicicliști și a ofensat un Ford Sierra. Din fericire șoferița a fost prea delicată să claxoneze; mi-a făcut doar semne cu farurile, profund dezgustată, ceea ce însemna că atenția Laurei Archer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și dau din cozi, chemându-l pe Ionel la joacă. Din privirea aprigă a acestuia din urmă înțelegem însă că nici nu poate fi vorba despre așa ceva. Să analizăm o clipă acest scurt moment. Tocmai pentru că este banal, ne vedem nevoiți să facem apel la serviciile deosebit de însemnate ale literaturii pentru a vă explica de ce această secvență este, dimpotrivă, semnificativă pentru situația noastră. Ceea ce Titi, Muza și Ventuza nu știu, iar Ionel numai bănuiește, este destinul ieșit din comun al acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de amar de ani. Blocat la capătul gândurilor, la finalul lor, acolo unde nici o judecată umană nu poate merge mai departe, acolo unde o luciditate stelară îngheață trăirile și sentimentele, lăsând loc luminii științei și a tuturor artelor, mă văd nevoit fie să resping tot, fie să accept ceea ce văd. Neputând face una ori alta, aș vrea să trag timpul înapoi până în clipa când am fost aruncat în această lume și să mă anulez. Eu însumi fiind o anomalie a judecății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu un căluș în gură, ori poate cine știe, îi făcuseră deja felul. Probabil că se pregăteau să năvălească peste ei când își făcuse Strugurel apariția lângă foc. Ieșirea lui din cort le cam încurcase socotelile atacatorilor și se văzuseră nevoiți să-și schimbe planurile. Puseseră la cale aceeași strategie ca să-l îndepărteze de tabără și să-l împie dice să dea alarma. Tulburat de pierderea fiului său, nu stătuse nici o clipă pe gânduri și se repezise ca un apucat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tot, căutând să prindă orice mișcare ce ar fi trădat prezența bestiei. Cristian era și el foarte atent, numai că nu reușea să distingă mare lucru. Deși se străduiau să se deplaseze cât puteau de repede, își dădea seama că, nevoiți să cerceteze atent locurile, se mișcau totuși mai încet decât le-ar fi plăcut. Locurile prin care treceau îi erau cu totul necunoscute. Știa doar că drumul rămăsese undeva în spatele lor, dar dacă ar fi trebuit să se întoarcă singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era nici măcar vânăt. Se dezbrăcă de tricou și se roti în fața oglinzii. Doar deasupra coastelor pielea mai avea o culoare ușor gălbuie, în rest, toate urmele rănilor suferite dispăruseră complet. Habar n-avea ce-i făcuse femeia dar se vedea nevoit să recunoască că rezultatul era spectaculos. De dincolo, din cameră, Ileana continua să-i vorbească: Nu numai paznicii au o datorie de dus la capăt, mai auzi el înainte de a da drumul apei de la duș, și domnițele trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi chiar atât de roz precum povesteau cei doi turci de la ceainărie însă merita să încerce. La Istanbul avea un prieten pe a cărei discreție putea conta. Într-o seară îi făcu o vizită. Încă se temea, așa încât se văzuse nevoit să își ia toate măsurile de precauție. Așteptase să se lase întunericul și schimbase trei taxi-uri înainte de a ajunge la destinație. Coborâse din mașină la distanță de casa unde locuia acesta și străbătuse pe jos restul drumului. Abia după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
terminase. Constatase că este o problemă să facă rost de o votcă de calitate. Băutură cu numele de votcă se găsea din belșug, dar nici pe departe nu era ceea ce-și dorea el. Încercase pălinca autohtonă și se văzuse nevoit să recunoască că nu era rea deloc. Începea să înțeleagă de ce românii nu se prea omorau cu votca din moment ce aveau la dispo ziție așa ceva, însă din când în când, tot îl mai încerca dorul după o petrecere între bărbați stropită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care au intenții bune, dar nu se pricep să apuce - transformându‑se într‑o plantă carnivoră primejdioasă, care ucide insecte cu lipiciul ei. Declară că nu admite să mai fie deranjată în vreun fel. O să plece ca să nu mai fie nevoită să‑i vadă pe ăștia doi. Sunt micii dumitale admiratori, Sophie, zâmbește mama partenerului de dans. Ei, atunci distracție plăcută, dragă Sophie. Anna se întoarce cu sandvișul, Hans culege nervos salamul, smulge și castraveciorul, iar acum Anna n‑are decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
alte cuvinte, băiat de serviciu Înseamnă servitor. Unui băiat de serviciu i se cere să aibă o personalitate cât mai ștearsă, dar asta nu Înseamnă că trebuie să se transforme Într-un robot. Însă, cum să spun, o ființă umană nevoită să-și anihileze personalitatea emană, mi se pare că emană, un erotism straniu. Cred că are legătură cu starea de supunere totală față de cineva. Era o temă de discuție profundă. Încercam să mi-l imaginez pe Monkey Îmbrăcat În uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
atrase spre pământ, membrele se scurtează, creierul se atrofiază și se apropie și el de sol, botul se lungește, râtul obligă la o abordare esențialmente olfactivă, deci animalică, a lumii. -3- O filosofie porcească? Epicur ascetul, trădat de trupul său, nevoit să facă din necesitate virtute, poate fi oare monstrul descris mai sus? Căci variațiunile pe tema bestialității nu s-au lăsat așteptate. Legenda unui filosof monstruos s-a născut încă din timpul vieții lui. Evident, stoicii pregătesc terenul, ei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nevoie decât de un teritoriu destul de redus de mișcare) supus, ulterior, sterilizării. Padocurile astfel construite ar servi nu numai drept adăpost pe viață al câinilor stradali sau abandonați, ci și stăpânilor de patrupede care, din anumite considerente individuale, se văd nevoiți să își aducă animalele definitv în aceste incinte. Resursele bănești necesare pentru hrana zilnică a câinilor din adăposturi nu sunt nici ele atât de greu de găsit. La fel și perimetrele destinate construirii padocurilor. Cu bani puțini, se pot face
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
ce este de făcut. Situația s-a dovedit însă mult mai puțin roză decât bănuiam. O reducere cu 30 % a cantității de hârtie acordate sditurilor în anul precedent, a răsturnat toate planurile entuziaștilor noștri editori, care s-au văzut astfel nevoiți să taie în carne vie.Victimelesunt, firește, în primul rând ... morții. Așa stând lucrurile, a trebuit să abandonăm deocamdată bunele noastre intenții, urmând să așteptăm un anmai generos cu vitrergita noastră cultură. În ce privește dorința Dv.de a publica în revistele
CORESPONDENŢĂ DE LA LEON BACONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361477_a_362806]
-
Acasa > Poeme > Antologie > NEVOIT Autor: Marius Robu Publicat în: Ediția nr. 1068 din 03 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Sufletul meu e ca un labirint, Sunt rătăcit în el de când mă știu, Din prima zi te caut și mă mint Că te-am găsit
NEVOIT de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363022_a_364351]
-
labirint, Sunt rătăcit în el de când mă știu, Din prima zi te caut și mă mint Că te-am găsit. Ce singur pot să fiu! De spaimă-ncep secundele să sune, Presimt că nu va fi un ceas ușor Când, nevoit, mințindu-mă voi spune Că te-am pierdut, ce singur pot să mor! 30 aprilie 2004, seara Volumul " Visul stejarului " http://mariusrobu.wordpress.com/ https://www.facebook.com/pages/Marius-Robu-Arhive-sentimentale/219171961569455 Referință Bibliografică: NEVOIT / Marius Robu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NEVOIT de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363022_a_364351]