1,279 matches
-
pacient; - încercarea de a întrerupe depresia pacientului prin tehnici inadecvate; - acapararea de către negativismul pacientului; - focalizarea excesivă asupra patologiei pacientului în detrimentul activului său. 5. Alte particularități ale psihoterapiei bolnavului schizofren - o dorință de a modifica un procesus care este orientat "către nihilism" (Muller, 1973; Benedetti, 1987; Thurin, 1993); - o dispoziție stabilă, imuabilă (Sullivan), un contra-transfer pozitiv (Benedetti, 1987; Thurin, 1994); - capacitatea de a comunica într-un registru regresiv, semiotic (Muller, 1973; Benedetti, 1987; Thurin, 1990); - capacitatea de a trata bolnavul schizofren, nu
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
inițial, doar oglinda Întâmplărilor cotidiene, el devine, treptat, un loc al interpretării, al dubiului și al negației. Raphael Molho vede originea literaturii intimității În „sentimentul unei absențe a ființei”8. În felul acesta, se deschide un câmp larg speculațiilor privind nihilismul jurnalului intim. În fapt, jurnalul neagă realitatea diurnă, contrapunându-i un product care năzuie să conecteze imaginarul și febrilele sale transpuneri scriptice la realitatea aleatorie a unei vieți trecute prin sita autoanalizei. Relația atât de discutabilă dintre eul profund și eul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
continuă să fie cel de promotor al misiunii de servicii publice, de mediator al forumului democratic (B. Dagenais & F. Sauvageau, 1996: 144-145). A existat tentația de a asimila cultura "postdatoriei" (Gilles Lipovetsky) cu un grad zero al valorilor, apoteoză a nihilismului modern. Încă din 1960, Cornelius Castoriadis considera că opinia generală ar fi: orice este acceptabil, nimic nu e rău cu condiția să te descurci ("to succeed to manage, arriver à se débrouiller). Totuși, pe un fond generalizat de depreciere a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
potențialului său de acțiune și includerea sa în ecuația schimbării. Această mutație e adusă de fapt de o răsturnare a relației ontologie-epistemologie în sensul subordonării celei dintâi celei din urmă8: societatea ca stare, ca structură nu există unii numesc asta nihilism sau negarea ontologiei; ea există numai ca reprodusă sau construită prin acțiunile indivizilor. Însă cu toate că perspectivele procesuale angajează o epistemologie relativistă, continuă de fapt să utilizeze o metodologie pozitivistă. De fapt Sztompka (1993:12) recunoaște implicit acest lucru când spune
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
lumii occidentale. Ele încearcă să răspundă la noi feluri de provocări sau amenințări. Noii inamici nu mai sunt statele, ci ceva mult mai puțin palpabil, și anume amenințările teroriste. "Terorismul de astăzi nu mai este produsul tradițional de genul anarhismului, nihilismului sau fanatismului. El este altceva, e partenerul contemporan al globalizării" (Baudrillard, 2002:63). Globalizarea comunicării permite oamenilor să aibă acces la informații provenite din orice punct al globului practic pe loc. Începând cu apariția telegrafului, continuând cu înființarea agențiilor internaționale
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
limbii la nivel de fenomen fundamental al existenței; aplicarea analizei literare tuturor problemelor; respingerea metodei; interogarea realității și a adecvării limbajului la descrierea acesteia; apărarea discursurilor multiple; centrarea pe relațiile de putere și hegemonie culturală; relativism extrem și tendință către nihilism". În general însă este acceptat că elementul-cheie în filosofia postmodernă este "revoluția lingvistică". Unii postmoderniști preiau ipoteza Shapir-Whorf, conform căreia modul în care "vorbim" despre lume ne modelează weltanschauung-ul, adică felul în care o înțelegem, o experimentăm sau o
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
transformă în factori convenționali ai vieții sociale. Însă pierderea caracterului lor absolut se face în dauna autorității și a influenței acestora asupra societății și, în același timp, permite interpretări diferite, care, de obicei, sfârșesc în negarea lor totală și în nihilism sau în samavolnicie absolută și în dogmatism (Mantzaridis, 2002, p. 142). Aceasta înseamnă că analiza sociologică poate să aibă pentru viața socială două grave consecințe: 1. să clatine fundamentele ei și 2. să deschidă calea dogmatismelor arbitrare. Aceste două situații
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
la bibliotecă decât în compania prietenilor, cu gândul de a duce la bun sfârșit un studiu despre Horațiu. Interesant e că, asemeni moraliștilor, nu opera poetului latin îl interesează în primul rând, cât "omul", cu "atitudinea lui față de viață", cu "nihilismul lui resemnat", cu "filosofia lui scurtă dar singura reală și de bun simț". Horațianismul furnizează, de altfel, câteva principii esențiale în configurarea concepției "bovarice" a intelectualului lovinescian (vezi supra comentariile privind "filosofia de viață" a lui Andrei Lerian). Prin urmare
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pare "spectacular", numai consecințele bolii (repaosul absolut), și nu boala însăși (simplu "mijloc") reprezintă "împlinirea" propensiunii sale contemplative, singura preocupare pe care o găsește acceptabilă fiind tot "de ordin estetic și speculativ, și deci dezinteresat". De fapt, "miasma tare a nihilismului", lipsa de apetență vitală (un determinant psiho-temperamental, deci) "cheamă" cu adevărat boala fizică, pentru a distruge "germenul voinței de putere firesc tinereții, pentru a-l trece prin cuptorul marilor renunțări și purificări, pentru a-l concentra asupra lui însuși și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
el, în opinia mea, starea de criză a spiritualității moderne, cu precădere a celei actuale. Au apărut inclusiv așa-zise "jocuri de limbaj", care sunt forme de inutilitate pură pentru o reflecție ce se vrea fecundă sunt o formă de nihilism, dar nu unul academic, ci un soi de bla-bla-gism cotidian. Cum gîndește cine se exprimă astfel ? Sau, mai bine zis, gîndește ? 1.12. PRADĂ LUI DUMNEZEU Sub orice nume sau formă vei căuta Realitatea absolută, vei constata că ea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
libertatea, iar împreună producem sens. Nu se întîmplă nimic nou, totul s-a mai petrecut sau a fost anticipat. Trăim o epocă revoluționară în sensul că suntem pe cale să producem o catastrofă, dacă nu apare o nouă putere spirituală. Mareea nihilismului e din nou aproape de țărm. Pentru ca viitorul să se facă înțeles, el își dezvăluie din timp o latură a profeției. E bine deci să avem profeți, și pentru viitor dar și pentru trecut, nu e totul ciclic? Roata sau spirala
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mod controlat, iar dobînzile atît de ridicate. Parafrazînd pe Thomas Mann și pe comentatorul său Paul Cantor (descoperit de colega Mihaela Ifrim), dacă hiperinflația produce o așa-zisă hiperrealitate, atunci hipoinflația actuală produce o "hiporealitate", în care ne bîntuie același nihilism, trăim sub posibilități, ca o colectivă moluscă, într-o angoasă existențială și ne risipim sau dăm înapoi ca racul și ne ascundem ca struțul. Dacă hiperinflația din Germania Republicii de la Weimar a condus la aberanta idee a supraomului (de inspirație
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
caz de democrație, deși cuvîntul lipsește atît din Declarația de independență, cît și din Constituția federală și din constituțiile statelor. Europa a bătut multă monedă pe cultura sa, dar a abandonat religia, în lipsa căreia s-a instaurat un fel de nihilism autodestructiv. Liantul spiritual este așteptat, de o parte și de alta a Atlanticului, de la organizațiile secrete, numai că aceastea și-au cam uitat doctrinele lor ezoterice și cultivă mai mult puterea mundană. Organizațiile catolice stau mai bine ideologic și se
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
tendința faptică a epocii coduce tocmai la forțarea cu mijloace exagerate a metamorfozei. Se exagerează cu aceste exagerări, decalaje, metamorfoze. Nimic senzațional. S-ar rușina și Prometeu. S-a smintit ordinea lucrurilor: creatura devine creator. De ce nu? Unii numesc asta nihilism, în ideea că ordinea morală a lumii și a omului nu mai este ea însăși fundamentabilă moral. Ar fi foarte grav dacă ar fi așa. Dar și vid de-ar fi spațiul moral și tot ar fi plin, o matrice
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
întîlnesc mulți autori ce sădesc un fel de spaimă legată de ritmul accelerat al evoluției tehnologiei și de incapacitatea omului de a ține pasul. Dar aceasta nu poate fi mai mult decît o tendință. Unii orbi văd aici un nou nihilism și o apocalipsă. Dar omul e mai mult decît el însuși. Iar apocalipsa e o nouă Revelație. Nu suntem singuri și va exista întotdeauna un nou început, un nou Avatar. 5.13. De Crăciun, fii mai bun File de poveste
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
comuniste, la cele naziste (aici, prin forța lucrurilor, avem cîteva explicații)? De fapt, știm că Școala critică tocmai de aceea era critică, pentru că ea critica totul, și capitalismul, și na-zismul, și comunismul, orice sistem sau alcătuire socială, ajungîndu-se pînă la nihilismul lui Adorno. E bună deci o critică a Școlii critice, ai cărei reprezentanți doreau și luptau, de pildă, pentru libertate, pentru eliberarea de canoane; dar marii gînditori ai Iluminismului, pe care-i critică, tocmai asta doreau și ei, erau liberali
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
au fost câtuși de puțin anulate. Motivele de a spera nu sunt neînsemnate: în ciuda inflației nevoilor de noi mărfuri, individul continuă să trăiască pentru altceva decât pentru bunuri materiale trecătoare. Idealuri ca iubirea, adevărul, dreptatea, altruismul n-au falimentat: niciun nihilism complet, niciun „ultim om” nu se profilează la orizontul timpurilor hipermoderne. Dacă noul regim de piață n-are de ce să fie pus la stâlpul infamiei, n-avem nici de ce să-l înălțăm în slăvi. Contemporan cu un cumpărător conștientizat și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
propun doar să-l distreze. „Valoarea spirit” de care vorbea Valéry27 a fost înlocuită cu „valoarea animație”, exploatată în mod sistematic în serviciul valorii de piață. În fața daunelor provocate de consumul-lume, numeroși intelectuali stigmatizează progresia unei noi „barbarii”, a unui nihilism distrugător pentru tot ce constituia umanitatea omului. Unii evocă o „desimbolizare generalizată” care se caracterizează prin reducerea de factură nihilistă a omului la un individ calculator, eliberat de orice grijă a valorilor și a idealurilor, motivat exclusiv de bani și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nici măcar o revoltă față de reflexele condiționate de percepțiile raționalității, ci respingerea oricărei norme, a normei însăși, în toate planurile, desigur reușitele fiind în plan estetic, începând cu Nietzsche. Postmodernismul literar a debutat ca frondă față de tradiție, față de clasic, sfârșind în nihilismul textualist, în jocul gratuit de semnificații fragmentare, de tip puzzle, sensul fiind reconstruibil aleatoriu de fiecare cititor interesat (Marino, 1969). Postmodernismul în sens mai larg are reflexe în mișcări sociale rebele de tip hippy, în unele secte religioase ce cultivă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
mare parte -, el a și trăit! De asemenea, Aristip a făcut și altceva decât să traverseze istoria filosofiei între două vorbe de duh, deghizat în femeie și parfumat în agora - el a propus un relativism etic, un subiectivism metodologic, un nihilism epistemologic, o patetică senzualistă, o înțelepciune existențială, o politică critică, tot atâtea mici surprize, dacă a te bucura de clipă e de-ajuns! Numai viața și opera concepute în contrapunct pot pune într-o lumină nouă gândirile de obicei studiate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
din Cirene - și Antiphon 113; și banii 111-115; și bordelul 102, 115; corpus 148; și familia 116, 122-123; și femeile 114-115; hapaxul la Platon 146-147; hedonist 101, 104, 117-118, 304; și înțelepciunea 207; și kairos 116; și libertatea 112-115; și nihilismul epistemologic 207; și onorurile 111; parfumat 106-110; ca personaj conceptual 104; și plăcerea catastematică 204-206; și plăcerea cinetică 204, 206; și plăcerea sufletului și a trupului 207-208; și politica critică 207; proasta reputație 102, 111, 205; și puterea 115-116; și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și Vandiver. Pictorul francez Marcel Duchamp (1887-1968) a debutat sub influența impresionismului și cubismului. Spre 1911, a Început să practice o disociere a formelor apropiată de futurism. După 1923, a abandonat pictura. Încă din 1913, a practicat un soi de nihilism estetic, expunând obiecte scoase din context, Într-o parodie a operelor de artă, Portsticle. După o epocă de dadaism, a Început să nege calitatea estetică obiectivă a operei de artă, devenind precursorul conceptualizării artei. Cel mai lung râu cu drenaj
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Arborele Gnozei Mitologia gnostică de la creștinismul timpuriu la nihilismul modern Elogiu lui Ioan Culianu și Arborelui Gnozei „Dacă nar fi dispărut pe neașteptate dintre noi, Ioan Culianu ne-ar fi dăruit multe alte cărți deschizătoare de drumuri cum este cea de față. O capodoperă de erudiție.” Umberto ECO The
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și enciclopediștilor. Însă pe la 1850 exista deja o Întreagă eflorescență de mituri romantice care dovedeau extraordinare asemănări cu mitul gnostic. Ultimul capitol al acestei cărți va examina mecanismul generator de scenarii pseudognostice ca parte a sistemului pus În mișcare de nihilismul modern. Preocupată de structură și sistem, lucrarea noastră nu poate stărui asupra ipotezelor vagi, romantice, menite să scoată la lumină interacțiunile dintre dualism și societate. Ea poate doar să respingă energic aserțiunea generală neîntemeiată, de atîtea ori Încă emisă, că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu formează În nici un fel obiectul prezentului studiu. Această cercetare se ocupă exclusiv de structurile mitice ale curentelor dualiste occidentale, de la gnosticism la catharism, și de discuția cu privire la existența unui gnosticism modern. De fapt, chiar dezbaterea În jurul gnosticismului și al nihilismului modern aparține tot sistemului dualismului occidental și poate fi analizată ca o prelungire a acestuia; numai că a avut loc o inversare a polarității În regulile fundamentale de generare a miturilor și stărilor de spirit nihiliste (a se vedea capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]