459 matches
-
aici un aparat de filmat. Aparatul prinde într-o vedere panoramică coperta cărții Growing up Absurd a lui Paul Goodman, înainte ca imaginile în spirală ale camerei ce se prăbușește să facă loc ecranului fără imagine din final; este concluzia nihilistă că nimic nu contează într-o lume cu desăvîrșire absurdă, nici dragostea, nici cinematografia, nici creativitatea, nici sfera transcendentului, sub orice formă ar apărea ele. Dintr-o altă perspectivă însă, Slacker îl reprezintă pe autorul modern cu un stil și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și Beavis și Butt-Head, pe care tocmai le-am menționat, cristalizează experiențele și sentimentul de alienare și disperare produs de o societate în plină dezintegrare și le transformă într-o tendință de identificare cu tinerii slackeri, rockeri sau cu violența nihilistă de tip heavy-metal la care se dedau Beavis și Butt-Head. Textele mijloacelor de comunicare populare reprezintă o expresie a sentimentelor și experiențelor publicului și pun în circulație efecte care le structurează și formează gîndirea și comportamentul. Textele culturii media prezintă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
politic, "să faci ce se cuvine" nu ajută cu nimic în problema sărăciei lipsite de speranță din ghetouri, a rasismului virulent și a lipsei de opțiuni și mișcări politice viabile. Din această perspectivă postmodernă, filmul proiectează o viziune sumbră și nihilistă asupra viitorului, marcată de lipsa speranței și de colapsul politicii negrilor din epoca modernă. În acest context, reforma politică și apelul lui Martin Luther King la nonviolență nu par să mai fie instrumente viabile ale schimbării. Însă violența nu este
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
într-o lumină similară). În această interpretare postmodernă, nu ne este clar care este puterea căreia trebuie să ne opunem, care sînt instrumentele pe care ar trebui să le folosim și ce țeluri ar trebui să avem. Această interpretare postmodernă nihilistă ne sugerează că politica modernă în întregul ei este falimentară 11, că nici reforma, nici revoluția nu funcționează, că negrii din Statele Unite sînt condamnați la sărăcie lipsită de speranțe și la poziția subordonată a unei subclase exprimate fără cea mai
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
că nu ne mai rămîne decît să mînuim piesele jocului 27. În operele sale de după 1980, autorul francez prezintă imaginea intelectualului european alienat, martor la prăbușirea modernității, al cărei necrolog îl scrie cu detașare și ironie. Perspectiva sa cinică și nihilistă asupra epocii moderne se poate foarte bine remarca și în cartea sa de călătorii America (1988), unde Baudrillard, călătorind 28 prin SUA ghicește viitorul țării din prezentul ei. Sau, altfel spus, el vede America în contemporaneitate ca pe o hiperrealitate
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
frustrări legate de eficiența medicilor ar putea rămîne doar la nivel teoretic, dacă demoralizarea nu s-ar transforma într-un sentiment de inutilitate, în senzația că ducerea la bun sfîrșit a programelor de tratament nu merită efortul sau în ideea nihilistă potrivit căreia terapia de tip Bun, azi ce mai facem? este permisă. Nu este. Mesajul principal al acestei lucrări este acela că există tratamente specifice și eficiente. Așadar, terapeuții trebuie să pună un diagnostic corect și, pe baza lui, să
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
moscovite. Imediat după război orașul a început să ia o față nouă, multe clădiri au fost ridicate, comerțul a luat un nou avânt, lucrări mari au fost concepute, precum: canalizarea orașului, lărgirea și rectificarea Dâmboviței. Rușii ne-au lăsat sămânța nihilistă. Numai din contactul direct cu rușii a putut lua cunoștință tineretul școlar român de ideile socialiste cari au prins rădăcini, mai întâi la Iași și ceva mai târziu la București. în schimbul acestor două daruri, rușii au plecat din România cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
în țară. Erau minunați văzând că trebile publice se dezbăteau într-un Parlament în care toată lumea, guvernamentali și opozanți, puteau vorbi în deplină libertate. După cum, după retragerea rușilor s-a putut observa în România începuturile mișcării socialiste, tot astfel acțiunea nihilistă a dobândit în Rusia o vigoare și o impulsiune extraordinară imediat după încetarea războiului. Mai târziu, un ministru rus a spus că mai degrabă Rusia s-ar fi dispensat de războiul victorios în contra turcilor decât să-l câștige cu prețul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
departe ingratitudinea față de țara sa (a refuzat, d. ex., să ajute câțiva studenți români tuberculoși, deși are o avere considerabilă...); este aproape nebun 7. Cioran are geniu și este un foarte mare scriitor, dar cartea sa este dintre cele mai nihiliste opere din câte există și e greu să vorbești despre ea în ziare. În orice caz, voi găsi cu ușurință alte subiecte. Mi-ați putea indica numărul necesar de pagini șsubl. S.W.ț? (pagini ca acestea) Viitorul nu se
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ea, oare, cum cred și au crezut foarte mulți istorici și filosofi, o spirală ascendentă, după principiul și după credința unei perfectibilizări nu numai a individului, dar și a structurii În care trăiește?! Sau, cum o credeau unii „sceptici sau nihiliști” precum Nietzsche sau Spengler, ne mișcăm de fapt În „cicluri”, repetând, după câteva secole și În forme doar superficial schimbate, aceleași moduri, tipuri fundamentale de organizare socială?! Și, cum o afirmă Spengler, În sclavagism, În formele sale „decadente”, care au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
inifinita sa capacitate de „supraviețuire”, sediu al zeității și al necunoscuților Zei - de a-i „imagina” atunci cînd unora, multora, li s-a părut a nu mai avea nevoie de „ei” - sau, cum s-a Întîmplat cu primul Înțelept și „nihilist” al Europei, cu Socrate, care i-a „transformat”, l-a „interiozat”, zeul, numindu-l Daimon și, pentru aceasta, a primit cu zîmbetul pe buze condamnarea la moarte! Zâmbind, deoarece știa că nu mai poate fi omorât odată ce a aflat, prin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că aceste dansuri frenetice m-au maturizat la fel de mult cât ziarele, cât cărțile, cât toate spectacolele la care am asistat ca participant. A te maturiza înseamnă a stinge tot mai mult comedia din tine și, fără a deveni posac sau nihilist, a simți la fiece pas cum te pândește ridicolul. Dansurile acestea sunt în afara acestor probleme spinoase. De aceea îmi displac, în general, și îmi plac, în particular. Ele sunt deconectante și puse în priză. Sunt vitale și pustii. Sunt date
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în clișeu, dar pe de altă, dintr-o fascinație față de acesta. „Or, înspăimântat că ar putea deveni prizonierul retoricii, al clișeelor, al procedeelor, Caragiale nu numai că le denunță, dar se lasă fascinat de regulile enunțării, ale propriei enunțări aparent nihiliste, în așa fel încât aproape pulverizează lumea, creând un puternic efect al înstrăinării ei.” Aș înclina mai degrabă către a doua moti- vație, adăugând că fascinația pe care Caragiale o are față de monstruos, și care reiese din nuvelele naturaliste, fas-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prea preocupat de "experiența pură", într-un moment când imperativele politice solicitau artistului să-și pună ideile "în serviciul iminentei crize a conștiinței, în serviciul Revoluției"; el concepea "metoda paranoico-critică" drept un mijloc de a destabiliza lumea în sens oarecum nihilist - "să fim idealiști fără să participăm la vreun ideal" (2005a: 155) -, sugerând că ceea ce percepe privitorul este, potențial, altceva. Metoda îi permite artistului să experimenteze liber cu asemănări și asociații de idei, cu imagini etc., într-un "joc" vital, esențial
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
la irealitatea persoanei, e distrus egoismul în înseși rădăcinile sale”. Negarea Sinelui ridică probleme. Dacă s-ar recunoaște existența Sinelui (ătman), atunci Buddha ar fi mințit și ar fi fost catalogat drept filosof eternalist. Dacă nu, ar fi fost considerat nihilist. Prin urmare, răspunsul corect asumat de Buddha este tăcerea! Se neagă subiectul, dar se exaltă fapta sa și fructul ei. Numai actele există, nu și actorul. Numai suferința există, nu și cel ce suferă. Buddha refuză subtilitățile filosofice pentru că ar
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
vântul. Lumea nefiind constituită decât din materie, nimic nu subzistă după moartea omului și deci comportamentul său nu prezintă nici o consecință prejudiciabilă asupra propriei karme. Pūrana Kassapa pare să fi predicat și el lipsa de valoare a faptei. Opinia lui nihilistă l-a condus în cele din urmă la negarea naturii sociale a omului și la respingerea tuturor conceptelor morale. Kakuda Kătyăyana admite cele patru elemente materiale prezente în doctrina materialistă a lui Ajita Keśakambala - pământul, apa, focul și vântul -, dar
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
valorilor rigide creat de brahmanism. După cum am văzut, în jainism, numărul călugărițelor era considerabil mai mare decât cel al călugărilor, ceea ce dovedește o nouă atitudine față de statutul femeii, oricum una total diferită față de cea oferită de brahmanismul ortodox. Puternicile tendințe nihiliste și negativiste nu au făcut altceva decât să reflecte un climat filosofic general. În acest context, buddhismul a putut să apară și chiar să triumfe, întrucât propunea o cale de mijloc între brahmanismul rigid, neagreat de marea masă a credincioșilor
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
să fie. Aș fi fost, Însă, bucuros să discut cu el, dacă s-ar fi ivit prilejul, despre „barbaria entuziasmului”, frapanta sa formulare din Le mauvais demiurge... Ceea ce putea fi interesant, chiar și din punctul de vedere al unui profet nihilist și apocaliptic, era, credeam, tocmai relația dintre entuziasmul juvenil față de barbarie și scepticismul statornic față de civilizație, progres, democrație. Nu s-a ajuns la astfel de prea complicate și importante chestiuni. Părea pregătit pentru o seară destinsă, mozartiană, ca primăvara drogată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
, mișcare de avangardă apărută la Zürich în 1916, din inițiativa lui Tristan Tzara, Marcel Iancu, Hugo Ball și Hans Arp. Inclus în familia mișcărilor de avangardă sub specia antiliteraturii, d. este adesea etichetat drept „nihilist”, extremist și nu în ultimul rând autosubminator. Refuzul de a adopta o poziție estetică în fața vieții („Detest pe literați și nu am încetat să iubesc ceea ce e viu”, afirma Tristan Tzara) și tendințele anarhiste (în formula lui Bakunin - „A distruge
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
acordă plusvaloare. Decurg de aici două căi convergente și inevitabil circulare: pe de o parte, opțiunea poeților dadaiști (dar și a celorlalți avangardiști) pentru textele teoretice, manifestele literare care nu numai că oferă o bună „piață de desfacere” extremismului lor nihilist, dar le permit în același timp confruntarea directă cu adversarul, care ar fi, în cazul de față, orice expresie a tradiționalismului, dar și unele forme moderniste instituționalizate. Culturi ale crizei și falimentului, avangarda și, odată cu ea, d. au ajuns curând
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
Prima, specifică post-structualismului, ajunge la ideea că literatura este o „reprezentare a negării” În măsura În care „realitatea” lipsită de iluziile ordinii și ierarhiei ar fi o imanență a cărei conștiință nu poate decît să ducă la disperare. Adevărul literaturii este, din perspectivă nihilistă, revelarea lipsei de adevăr. Perspectiva e demitizantă - și de aici la critica ideologică mai e doar un pas. În fine, solipsismul revine la numirea poeticii expresivității: „pe cît e de respingătoare lumea, pe atît este sinele de fascinant.” Să nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-l recunoască, Încă moderat: raportarea culturii franceze la ideea de Revoluție - ca ideal -, concomitentă eșecului politic și reușitei axiologice a Revoluției de la 1798-1793. Această raportare a transformat, În Franța, ideea de literatură Într-un concept operațional de anvergură În teoria nihilistă pe care o incriminează Todorov. Literatura modernă a trecut mereu pe lîngă cele două războiaie mondiale și nu a reușit să medieze nici un conflict istoric, real. Culturile anglo-saxone nu și-au pus Însă Întrebarea, nu au formult niciodată fantasma unei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Derrida sau Michel Foucault.” (subl. mea). Astfel că Taylor, care este, pornind de la o presupoziție terminologică atribuită doxei, anti-postmodernist, Împărtășește, mutatis mutandis, aceleași puncte de vedere cu Rorty care este postmodernist. Astfel că se naște ideea greșită a unui postmodernism nihilist, anti-umanist, răspîndită de unii teoreticieni americani tradiționaliști, idee preluată apoi de foaerte mulți comentatori ai prezentului cultural. Ultima victimă, În România - desigur, nu cu totul inocentă - este Ciprian șiulea. El nu-l numește postmodern pe Foucault, cum face Taylor, ci
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu modernitatea, dar uite că, acum, o dată cu impunerea lui post-, pe cine mai interesează ce e modernitatea? Într-o a doua fază, conservatoare, termenul a Început să creeze confuzii, din momentul În care i-au fost puse În cîrcă discursurile nihiliste ale French Theory, printre alții de către Allan Bloom. Din contră, francezul știe bine ce e modernitatea, posteste cel care-i dă dureri de cap. Una dintre explicațiile acestei diferențe de viziune este, scrie eseistul francez, momentul emergenței postmodernismului În America
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pildă istoria mimesis-ului din capitolul “Lumea” sau a istoriei literare din capitolul “Istoria”) și două direcții de interpretare exclusive, fiecare apanaj al uneia dintre cele două vîrste moderne ale viziunii despre literatură: romantismul/postromantismul (clasicizat În secolul XX) și radicalismul nihilist (adept al sincronicității și autogenerării). Fiecare dintre cele șapte categorii care investesc fenomenul literar este urmărită de la naștere, diacronic, și apoi focalizată În momentul contestării la care au supus-o cu furie și superbie maeștrii anilor ’60. Concluzia este de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]