846 matches
-
de maturitate. Deocamdată, în asemenea istorisiri cu profil incert, Maupassant și Flaubert își dau mâna cu Edmondo de Amicis. Schițele din „Revista copiilor”, reluate în volumul Moș Stan (1923), par concepute sub semnul lui Cuore, prin candoare și sentimentalism, prin nimbul de exemplaritate. Lumea nuvelelor și schițelor lui B. se mișcă într-o lentă, definitivă circularitate. Ambianța este aceea a orășelelor de provincie, unde monotonia se împânzește peste tot. O existență căzută în plictis, instalată - la fel ca în proza lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
O sete care-l soarbe/ E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe". Însetat de repaos, de stingere, Hyperion îl roagă pe Dumnezeu să-l dezlege de taina nemuririi și rugămintea lui este de un sfâșietor dramatism: "Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire/ Și pentru toate dă-mi în schimb/ O oră de iubire". Hyperion este gata să renunțe la nemurire de dragul unei pământene, deoarece el vede în iubire un ideal superior, care presupune credință și sacrificiu. Dorința lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
În douăzăci dă ani, el a crescut În douăzăci dă zâle. A fost un băiat năzdrăvan. Bogata iconografie creștină ne arată prin nenumărate exemplare imaginea lui Iisus sub aspecte agrare. Asocierea Sa cu grâul (și cu vinul) a dat un nimb de sfințenie grâului, singularizându l În lumea vegetală. Busuiocu este un alt element cu rol fertilizator frecvent Întâlnit În povești. În Povestea cu Busuioc Verde-nflorit, Împăratul Verde ajuns la vârsta de 60 de ani fără copii, pleacă la vânătoare
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
cu poporul În chip de rob coboară, el A-toate-făcătorul. La sânul mamei sale stând, Vin îngerii să-l umbrească, Că e din neamul lui David, De viță-mpărătească. El ia, prin minunatul schimb, Din lume, trup și sânge, Și al dumnezeirii nimb Pe lume îl restrânge. Stăpân mă face, și-a primit Ca rob să se supună O, cum m-am învrednicit Deatâta voie bună! Tu poartă largă ai deschis Să-mi luminezi și mie Cărarea către paradis, O, Doamne, slavă ție
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
specific, o relație între Ahile și fenomenele luminoase produse de combustie. Când Ahile trece de parapet și se arată, încă neînarmat, lângă șanțul aheu de apărare, ca să-l vadă troienii și să se înspăimânte, fruntea lui este încununată de un nimb, din ea țâșnește o flacără strălucitoare. Țâșnește până la cer, ca flăcările focurilor aprinse noaptea pe o insulă, într-o cetate asediată, pentru ca cineva să-i vină într-ajutor de pe mare. Nu lipsește de aici o trimitere la asediul Troiei și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a se transforma, sub ochii cititorului, în unități lexicale: ceruri și ape ce se topesc în cuvinte, afirmă Macrì exemplificând prin versurile poeziei Iarnă străveche: Păsările căutau meiul / și brusc erau de nea / la fel cuvintele. Un strop de soare, nimbul unui înger, / iar apoi ceață; și copacii / și noi urziți din aer dimineața (trad. MB).257 Binomul termen-referent poate fi pus în lumina de recurenta termenului parolă care este o prezență de sine stătătoare cu o multitudine de fațete și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
un preaplin emotiv („O poezie trebuie să fie multă. Dacă-i multă, e și frumoasă”). Conștiința „fireștii ordini”, a unității omului și cosmosului naște un învederat organicism al trăirii și viziunii. Imaginea mamei și a poetului-fiu este înconjurată de un nimb sacru, căci V. sacralizează maternitatea, copilăria, bucuriile simple, precum și suferința. O notă aparte, profund existențială, o aduce dialogul cu neființa din ciclul Litanii pentru orgă. V. asumă perseverent o estetică a reazemului moral pe care i-l oferă pământul, natura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
noi semnificații sau forme: „Odată, poate, o să-ți pară rău / Simțind la tâmple / Răceala unui val de frig / Venind din stratul / Zăpezilor albind în părul tău” (Odată), sau: „Vreau să te oprești, timp! Aruncă-ți, sfânta noapte mucenică, / Lunarul tău nimb. / Noi ne adunăm în miting pentru soare” (Chemare). Sugestiile îi vin și din marea poezie modernă interbelică română, ca și din artele plastice, muzică, critică etc., cele mai multe mărturisite în volumul de evocări și amintiri, publicat în 1987, Văzuți în oglinda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
veșmîntul de lumină, tinde să reconstituie omul ca interior anglobant, axat pe verticala lui infinită. Ca exemple de ființe în care interioritatea învăluie exteriorul, el menționează îngerii, acoperiți de aripi, de esența lor antigravitațională, și sfinții, care sînt învăluiți de nimburi, radiație a condiției lor lăuntrice, impregnată de lumina increată. începînd de la Origen, o parte a autorilor patristici vorbesc despre deosebirea dintre corpurile ființelor inferioare, mai dense și mai compacte, și trupurile de slavă ale îngerilor și ale fiilor învierii (cf.
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
se depărtează, în general, de tonalitatea sumbră și lamentuoasă în care D. se exprimase anterior. Doar în câteva mai persistă imaginea celui cu „inimă rănită”, „suflet ulcerat”, minte „bântuită și bolnavă” și care poartă pe „fruntea arsă” „tristețea ca un nimb crepuscular”. În rest, o serie de încercări de a fixa crâmpeie și momente din natură, în diferite ipostaze, preponderent descriptive, dar și cu inserții meditative. Acestea capătă o pondere mai mare în următoarele volume - Cireș amar (1967), Călător fără vâlvă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
în nehodină?... Un sul de carte-i cerul strâns cu nod și ultim semn pământu-n alfabet... Altarul Viu al Marelui Profet primește jertfa, Ardere-de-tot!... În Rugăciunea-focului, adoarme... Târziu, lumina candelei se stinge... Un Înger furișându-se-n chilie deasupra frunții nimb subțire-i ninge!... Vrăjmașii gem la pragul lui pe coarne!... Movilă-i stă nisipul lângă ușă... A tot crescut rugina pe zăvor, uleiul a-nflorit într-un ulcior, dar trupu-i stă-n genunchi, deși-i cenușă... Pe-o laviță, alături
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Tot din geneză știm că femeia a fost făcută cu scopul de a fi ajutor potrivit bărbatului și aceasta ar însemna „o ființă asemănătoare cu a soțului, vrednică de el, întru nimic inferioară lui.” Mântuitorul a așezat pe fruntea femeii nimbul de glorie, prin nașterea Sa dintr-o femei și anume Preacurata Fecioară Maria. Prin acest act el a șters pentru totdeauna stigmatul disprețului și al infamiei cu care lumea veche înfierase femeia, și a ridicat-o la cea mai înaltă
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
s-a părut că, în oarecare măsură, m-am vindecat de trecut. Trecutul se poate vindeca. Îl revăd acum, în depărtare, ca o frescă estompată, dar încă strălucitoare, reprezentându-i pe Adam și Eva, două făpturi inocente învăluite într-un nimb de lumină. Hartley a devenit pentru mine o Beatrice. Pe măsură ce înaintam în viață, toată rația de bunătate ce fusese hărăzită persoanei mele părea să fi rămas acolo unde se găsise ea. Doamne - sau totul n-a fost decât un amestec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
chiar și pentru critici. Nu-mi plăcuse acel „noi, bătrânii“. „Vorbește în numele tău, vere!“ — Are vreo semnificație ce i s-a întâmplat în realitate lui Lawrence la Déraa? Până și un dinte de câine, când i te închini, capătă un nimb de strălucire. Obiectul venerat e înzestrat cu o putere proprie, acesta este înțelesul simplu al dovezii ontologice. Și dacă te pricepi să torni destulă artă, atunci o minciună ne poate ilumina la fel de bine ca și adevărul. În fond, ce e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
farmecele tinerești. Se mâncau din priviri, el sfios, ea cu obraznic amuzament. Înfățișarea lui Titus, ca și cea a lui Gilbert, câștigase mult de pe urma soarelui și a mării. Părul lui blond roșcat căpătase o culoare mai vie și părea un nimb pufos; cămașa, aproape descheiată, îi dădea la iveală pielea strălucitoare și blănița roșcată, cârlionțată, care-i acoperea pieptul. Pantalonii suflecați lăsau să i se vadă gambele lungi, elegante, bronzate. Era desculț. Cicatricea de pe buză dădea gurii lui frumoase o forță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-l frapase și pe Gilbert. Era posibil ca Gilbert, cu glumele lui grosolane, să-i fi vârât cine știe ce năzbâtii în cap. Nu-mi pusesem întrebarea ce-ar putea gândi Titus, în bună măsură pentru că-i făurisem în mintea mea un nimb de inocență, generat de suferințele lui Hartley. — Nu mă înțelege greșit, i-am spus. Gura umedă, bosumflată a lui Titus zvâcni iar, într-un soi de zâmbet sau de rânjet. Am continuat: — Vreau să-ți mărturisesc ceva. Luasem brusc hotărârea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
inumană? Simțeam că niciodată nu s-ar putea întâmpla așa ceva, și lucrul ăsta îmi apărea ca o mare împlinire, aproape ca o modalitate de posesie. După cum spusese James: „Până și un dinte de câine, când i te închini, capătă un nimb de strălucire“. Dragostea mea pentru Hartley era aproape un scop în sine. Și oricât ar fi fost Hartley de sucită și răsucită, și orice s-ar mai fi întâmplat, acum nu putea să-mi mai scape. Cugetările mele nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Și au căzut destule, chiar Împodobite; sau invers... Acea extremitate a fost Împodobită cu cununa de lauri a atleților și Învingătorilor antichității, cu diadema monarhilor ajunsă, dar În Evul Mediu, la acea diversitatede ranguri ale coroanei heraldice, În sfârșit cu nimbul sfinților. Și, tot de devreme, omul s’a gândit să potejeze acea extremitate, valoroasă Între celelalte valori ale trupului său, un fel de primus inter pares, măcar față de intemperiile Naturii. Și așa a apărut pălăria, aceea pe care epica greacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
întâmpinată, în general, cu gânduri și sentimente binevoitoare de societatea românească. Raul Bossy, secretar de Legație în Ministerul Afacerilor Externe al României, scria: „Numele lui, care simbolizează întregirea neamului și era deosebit de drag românilor, dădea parcă micului vlăstar domnesc un nimb de glorie și de fericire”. Joi, 27 octombrie. Regina Maria notează în însemnările ei zilnice: „Toate bune cu Sitta și cu micuțul ei (...). Eu sunt încă îngrijorată, pentru că mă tem că doamna Venert (dr. Manicatide-Venert - n.n.) nu e o dădacă
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
atent drumul furnicilor și ziua mi se pare prea lungă. Când o să fiu mare o să mă urc în tren și o să plec spre munți. Din depărtare se aude un fluierat de tren, mi-l închipui șerpuind pe lângă deal într-un nimb siniliu. Prin fața mea trece un militar cu o pâine în mână. Aș vrea să mă cheme mama la masă. De dormit însă n-aș dormi în ruptul capului, deși sunt frânt de oboseală. Lumea se întoarce de la serviciu, oameni grăbiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
natur) În timpul mesei. Și, Într-adev)r, a Început s) discute literatur) cu mine - un coleg scriitor. Și este o foarte mare diferenț) Între idealiștii sioniști despre care vorbește profesorul Lamm și subtilitatea politic) a domnului Peres. Acesta are o aur) - nimbul puterii str)lucește deasupra lui. Am mai remarcat acest lucru și alte d)ți. A fost vizibil și la r)posații Jack și Bobby Kennedy. Parc) erau niște creaturi care consum) numai organe de animale - ficat, rinichi și momite. Aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
văzând că răul acesta nu cunoaște capăt, ei se lasă la rândul lor mânați, cedează și se învoiesc să facă ce li s-a cerut. Și astfel se pomenesc în preajma iubitului; ei sorb din ochi chipul acestuia prins într-un nimb scânteietor. Însă privindu-l, aducerea-aminte a vizitiului este purtată către esența frumuseții, pe care el o vede iar cum, laolaltă cu înțelepciunea, stă așezată pe tronul sacru. Zărită deci cu ochiul minții, priveliștea aceasta îl sperie și, cuprins de venerație
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 481. footnote>. Concluzii Astăzi, comunitatea creștinilor își exprimă și își înnoiește bucuria reunindu-se în jurul moaștelor mucenicilor; astfel, martiriul apare ca o bucurie pentru întreaga Biserică. Chipurile bunilor și biruitorilor mucenici, învrednicite de nimbul martiric, sunt și pentru noi, cei de astăzi, lumină călăuzitoare. Există un tip de martiriu, pe care îl putem denumit martiriul real, martiriul roșu, martiriul sângeros sau martiriul în sânge; un alt tip de martiraj este martiriul spiritual, martiriul alb
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
aceasta și așa și-au încheiat ei lupta și biruința. Pilda sfinților mucenici, trăitori și mărturisitori ai dreptei credințe a exercitat și continuă să exercite o influență binefăcătoare și astăzi pentru noi toți și ne îndeamnă să ne învrednicim de nimbul martiric. Pe lângă mărturisirea cu tărie, devotament și abnegație a credinței lor, pe lângă dragostea lor nehotărnicită pentru Dumnezeu, martirii ne sunt și paradigme ale curajului în fața morții imediate, dovedindu-se a fi adevărați eroi prin statornicie, răbdare și bravură. Pentru cei
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
totuși va răspunde: "... eu nu pot nimic pentru tine. / Scrisoarea-ți menită eu nu pot s-o schimb. / Ce e pot preface... Ce-n stele senine / Nu-i scris eu nu pot ști. Sunt scrieri streine / Gândite de Domnu-ntr-a zorilor nimb..." (Povestea magului...). Rolul său nu pare atât de intermediar între om și divinitate cât de prezicător: "Dar pot să-ți arăt a pierzărilor cale. / Ca-n ea să n-alunei, ca neademenit / De-un înger c-ochi verzi cu trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]