983 matches
-
la iveală camera într-o lumină roșiatică, decolorată de cenușiul marilor perdele, vrându-se imperiale, și răsărea o dulce așezare a covoarelor de lână, nebăgate în seamă până atunci, a pernelor lucrate la gherghef ori cu fețe brodate naiv, închipuind nimfe și fauni, luminări de animale exotice ori seraiuri cu cadâne culcate în ierburi moi, odihnitoare, la care se adăuga și prezența acelor femei, stând uneori într-o rână pe cele două canapele afunde, că toate la un loc anunțau începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se mai nimerește. O cheamă María Virtudes, Însă are În ea un viciu copila... Așa că vă las să vorbiți de-ale voastre, bine? În zece secunde, Fermín dispăruse deja ca prin farmec, Îndreptîndu-se spre gustare și spre Întîlnirea cu tînăra nimfă. Tomás și cu mine am rămas singuri, Înconjurați de o liniște care promitea mai multă stabilitate decît francul elvețian. — Tomás, Începui eu, cu gura uscată. Ieri noapte, sora ta a fost cu mine. Mă privi fără să clipească. Am Înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În deplinătatea facultăților. Trebuie făcut ceva chiar În clipa asta. Ține. Se scormoni prin buzunare și Îmi Întinse cîteva monede. M-am Întrebat dacă nu cumva erau dublonii cu care avea de gînd să finanțeze vizita la somptuosul harem al nimfelor de podiș. — Cu asta nu primim nici un bună-seara, Fermín. — Dumneata te numeri printre cei care cad din copac și nu mai ajung la pămînt. Chiar crezi că am să te duc la curve și să te Înapoiez devorat de gonoree
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
raze. Medor și-a ridicat brațele spre ea exclamând:” O, sfântă zeiță pe care părinții noștri au adorat-o sub trei forme duiferite tu care-ți arăți puterea în cer, pe pîmânt și sub pământ tu care ești văzută printre nimfe vânând fiarele pădurii fă-mă să descopăr, te implor locul unde zace dragul meu stăpân și fă ca toată viața să urmez pilda ta de milî și dragoste”. Întâmplarea, sau luna mișcată de ruga lui Medor, a destrămat norul și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o proprie absorbire destul de puternică pentru a-i schimba atitudinea calmă, aproape placidă. Buna Lina avea aerul ei de doctor, cel de zile mari. Bine observase Mini că verișoara și conacul ei îi erau foarte de aproape Linei. De mirare! Nimfa asta trufașă, așternută nesățios pe patul acelui amor conjugal, nu avea nimic comun, în făptura și traiul ei, cu biata Lina, înghesuită grăsun în umerii ei și a cărei viață era o abnegație permanentă către păcatele altora: la spital, la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
abia pregătit, neșlefuit, netezit numai, semăna a un pustiu lespezit și în care îți puteai închipui că pasul s-ar muia fără zgomot. Apoi albul văros al pereților până la jumătate și în sus picturile bufone; chenarele pompeiane și panourile cu nimfe și îngeri. Aceleași nimfe care semănau prost cu Lenora și aceiași îngeri bucălați. Un plafon absurd ca un cer de vară, cu baloanele vătuite ale norilor albi pe cearceaful albastru supărător; opera probabilă a italianului, a omului care trecuse pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
numai, semăna a un pustiu lespezit și în care îți puteai închipui că pasul s-ar muia fără zgomot. Apoi albul văros al pereților până la jumătate și în sus picturile bufone; chenarele pompeiane și panourile cu nimfe și îngeri. Aceleași nimfe care semănau prost cu Lenora și aceiași îngeri bucălați. Un plafon absurd ca un cer de vară, cu baloanele vătuite ale norilor albi pe cearceaful albastru supărător; opera probabilă a italianului, a omului care trecuse pe acolo. în decorul acela
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lui Dumnezeu. 13. Căci vă mărturisesc că are o mare rîvnă pentru voi, pentru cei din Laodicea și pentru cei din Ierapole. 14. Luca, doctorul prea iubit, și Dima, vă trimit sănătate. 15. Spuneți sănătate fraților din Laodicea, și lui Nimfa, și Bisericii din casa lui. 16. După ce va fi citită această epistolă la voi, faceți așa ca să fie citită și în Biserica Laodicenilor; și voi, la rîndul vostru, să citiți epistola care vă va veni din Laodicea. 17. Și spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
și încăperi mari. Este vertiginos, terifiant. Lucrurile evoluează spre rău. Profesorul se îndreaptă spre saloanele egiptene. Gittens o conduce pe Star spre nuduri. Se pare că oricare din cele expuse este bun. O așază în fața Venusurilor, a fetelor din harem, nimfele căzând din ceruri clasic, ca niște linguri pline de spumă de fructe, aduse pe calea aerului. Petrece câtva timp în fața unui Fragonard spumos, a unui grup de femei care se scaldă în râu, toate sunt blonde, cu carnea trandafirie. Subliniind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
umflați urca spre pîntecul subțire și sînii viguroși de pădureancă. Gîngurind, copilul se lipise de ei cu capul dat pe spate; încordați, umerii femeii scînteiau în lumină; de pretutindeni, din frunze și din apă, izvora parcă o vrajă. Cu încîntare, nimfa născocea copilului porecle: Ni-cu Voi-ni cu, ru-pe bu-ri-cu!... Am țipat ca un nerod; rușinată, fata se acoperi și-și luă lucrurile în grabă, fugind. N-am uitat nici o zi geroasă cu ninsoare măruntă din soare. La fereastră, bunica
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
MAMEI Cum dintre trestii nufărul scânteie, Zvârlind zăpezi pe negre heleșteie, și‐n cupa‐ i ce se leagănă alene, Potir de frumuseți marmoreene Ascunde‐ un vis pe veci neîmplinit, Tot astfel, tu, din umbră te desfaci. O! chip slăvit de nimfe și de vraci, Înseninându‐ mi gândul meu fugar, Cu scânteieri de aștri ce dispar și legănându‐ ți visu‐n infinit. Adesea, printr‐a cerului palori, Cat umbra ta, ce lunecă sub nori, Un ram întins pe‐ a lacului oglindă Îmi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Părintele paroh St John Froude stătea la el în birou și împărtășea părerea doctorului Board. Amintirea unei doamne masive și, din câte se părea, goală, pe care apucase s-o vadă țâșnind de după salcia de la capătul grădinii sale ca o nimfă dezgustător de supraponderală și apoi țopăind pe furiș prin curtea bisericii nu era o scenă pe care s-o mai poată uita vreodată. Cum se petrecuse la atât de puțin timp după apariția prezervativelor umflate, accentuau bănuiala că exagerase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
el, îi întinse sânii sticloși, cu bobul bec din mijloc. Ochi mari mari și goi, în care nu se putea citi nimic, nimic, dar buzele vibrau peste dinții mărunți, ascuțiți. Șoptea ceva. „Aici“, șoptea. „E voie, aici e voie“, șoptea nimfa. „Aici, în aer, putem. Nu ne mai pot interzice. Aici. Aici, în aer“, murmur, murmura stripteuza, murmur, torcea avionul, tensionat, zgâlțâit, dar șoaptele persistau. „Nu te mai feri. Suntem sus sus, în aer. Aici, aici se poate“, și Tolea simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dulcissima, ascultă-mi pulsul dement, bubuind, ca tam-tam-ul junglei, ropotul rapid și feroce al sângelui care duduie în cinstea adoratei! Emilia nu auzea sau auzea altceva, continua să zâmbească, îngăduitoare. „Tu, tu ești diavolul! Nepăsarea și bucuria ta, nepotolite... Tu, nimfa răscoaptă, iapa în călduri. Perfectă, ca fructul oprit. Elementară, nesățioasă. Simplă, ca lumina și moartea. Tu, spurcăciune venerată, dorită de toți“... Profesorul se încovoiase, copleșit de vorbele ce nu se rosteau. Transpira, înnebunit de miracolul clipei care va pieri. „Emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu bine! De-ai ști tu Însă cât ai să mai suferi/ ’Nainte de-a sosi la tine-n țară/ Ai sta cu mine - aici, În casa asta... De ce te uiți așa bănuitoare? Callypso spune asta, draga mea, nu tu! Nimfa Callypso! În Odiseea! Zeilor, răi sunteți voi, mai geloși decât orice făptură!/ Neîndurați v-arătați cu o zeiță care pe față/ Îndrăgosti un bărbat muritor și-l ținu de tovarăș./ Doară eu Însămi l-am mântuit de la moartea din valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
obiceiurile acestui petic obscur de pământ de la porțile Orientului, dimpreună cu boierii, slujbașii, podinarii și plimbătorile lui - revoltător primitivism! Pha! - ca și absența totală a urbanismului, de altfel. Orașul nu avea monumente impresionante, nici parcuri dichisite, nici fântâni cu fauni, nimfe sau tritoni, nici piețe spațioase sau trotuare și nici măcar străzi drepte. Era doar o îngrămădeală aiuritoare de case și biserici prizărite din care se ițeau, ici-colo, grădinițe mai mult sau mai puțin sălbăticite. Oamenii își măturau singuri curțile sau partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mă cunoști bine, dragule! Știi că nu mă frec prea des cu lumea. Prefer o partidă de pescuit pe malul unui lac, la primele raze, în aroma unui borș sănătos de crap, sau o vânătoare prin codrii neapărat pustii... ― ...cu nimfele pădurii și un purcoi de bucate tradiționale alături, îi preluă Iancu stilul și râse cu capul dat pe spate, după care își trânti neglijent pe cap prețiosul ișlic din blăniță de samur siberian, ignorând cu totul oglinda. PAGINĂ NOUĂ 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și covoare. Când cele două femei ieșiră din ascunzătoarea lor, Nicolae le zări primul. Înaintau ca într-un dans, cu mantiile fluturând, cu șuvițele de păr despletite și umede. Râdeau și vorbeau. Aveau aura luminoasă, intangibilă și sălbatică a unor nimfe. Nicolae uită de foame, uită de icrele și măslinele dulci de Tesalia, de sarmalele cu mămăligă fierbinte, de curcanul umplut cu castane servit pe varză călită și de mult îndrăgitul purcel de lapte și își aminti o frază dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de fericire. Simțea că era genul de femeie care i-ar fi putut debloca toate resorturile plăcerii, care i-ar fi putut desfrâna dorințele. De când o văzuse prima oară la acea vânătoare cu șoimi, de când o zărise plutind ca o nimfă sălbatică peste albul poienii, nu trecuse nici măcar o singură zi fără să viseze la o posibilă apropiere. Și, iată, ea stătea lângă el, mai răpitoare ca oricând în uniforma de mare general a lui Napoleon. Se trezi vorbind. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi așa de frumos. — Trebuie că organismele lor au ajuns capabile să digere orice, am observat eu. Gândește-te la ce-i vezi mâncând pe stradă. Janey oftă și se ridică. Era o fată foarte drăguță, ceva În genul unei nimfe de secol XVIII: rotunjoară, dulce și albă ca o pernă de catifea a cărei țesătură se uzase. Avea ochi mari, iar mâinile, adunând acum farfuriile Într-un vraf, erau practic rotunde, cu degețele scurte, ca niște steluțe de mare. — Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care trebuia să le respectăm. Avea o voce plăcută și aproape că reuși să lase impresia că nu rostise aceste cuvinte de mii de ori Înainte. Se retrase, apoi, câțiva pași, Își Încrucișă brațele și a Încremenit. Îmi aminti de nimfa din mitul grec, care fusese transformată Într-un copac. Cum o chema? Ah, da, corect. Daphne. Uniforma de deținut nu știrbise cu nimic frumusețea lui Rachel. Părul Îi era Împletit strâns pe ceafă, scoțându-i În relief oasele delicate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se dorește a fi prietenos, custodele își invită oaspeții întârziați, în holul din capul monumentalei scări interioare, din marmură șlefuită, ce urca maiestuoasă, pe ambele aripi, către nivelul următor. Pe laturile treptelor, la parter, în semicerc, sub lampioanele celor două nimfe sau alegorii feminine de bronz, opere delicate ale sculptorului francez Belleuse, fusese amenajat un spațiu expozițional destul de restrâns, care reușea prea puțin să pună în valoare o ofertă destul de sărăcăcioasă, de exponate: Câteva săbii de epocă și ghioage din oțel
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să se încurce cu Dumescu înainte de a se descurca cu Nadina, căci acolo e hopul cel mare. Banii îi va găsi dânsul în toată România, numai să aibă ce să facă cu ei. Nadina, vestită dinainte, îl aștepta. Era o nimfă. Îl primi cu drăgălășia-i obișnuită, parcă nimic nu s-ar fi întîmplat de când s-au despărțit în Amara, cu o lună în urmă. ― Te-aș opri la masă, papa, dar nu știu dacă?... Îi zise îndată după ce-l introduse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zid. Ideea că apele izvorului ar avea un efect afrodisiac a revenit periodic. Se spune că Sonetul 153 al lui Shakespeare se referă la Ennistone și că imaginația vie a bardului atribuie sursa izvorului unei farse pe care una dintre nimfele Dianei i-ar fi jucat-o lui Cupidon cel înfierbântat. În timp ce acesta dormea, i-a stropit penisul cu apa unui izvor răcoros, care de atunci încolo a devenit fierbinte, și ale cărui ape, se zice, au devenit tămăduitoare pentru „rușinoasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așteptare la analizele trimestriale de sânge. Proastă programare, mi-am spus: să te duci la descusut sângele taman după ce, cale de două zile, ți-ai serbat ziua de naștere! Oroare!!! Păi cum să nu te biciuiască, nenorocitule, zeul Colesterol și nimfele trigliceride? Cum să vii la eprubetă cu sângele doldora de delicii interzise!?! Atmosfera o știți: luni dimineața, figuri buhăite, cearcăne, scrâșnet, tropăituri nerăbdătoare, țâfnă, nimeni nu vede pe nimeni, am venit să mă rezolvați, nu mă interesează pe mine că
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]